Pentru că se înmulţeau foarte rapid şi au ieşit din rezervaţie, provocând daune diverse, distrugând pădurea, păşunile şi chiar gardul şcolii din comuna C.A. Rosetti, caii sălbatici din Delta Dunării au fost strânşi frumuşel şi conduşi agale către anumite abatoare. Lucru admirabil de altfel, pentru că dacă o găină hrăneşte o familie, cu un cal s-ar putea hrăni un sat mai mic, cu condiţia să aibe dinţi buni, carnea de cal lăsându-mi impresia că e puţin cam mestecăcioasă. În schimb e absolut sublimă într-un salam uscat, cu nişte măsline negre, brânzică şi un pahar de vin.

Această soartă nefericită a îmbrăţişat-o şi calul din Marlboro, vândut unui abator de către un ţăran din comuna Letea. Drama s-a desfăşurat în comuna tulceană mai ales pentru că oraşul era departe, cel puţin aşa susţinea râzând un martor care vindea de toate.

Ţăranul a profitat de forma fizică slabă a celebrului cabalin (vârsta… ţigările…) şi l-a înhăţat într-un ţarc improvizat, după care l-a vândut unui abator, primind pe el peste două sute de dolari. Mai târziu a fost cuprins de remuşcări, deplângând soarta animalului şi declarând patetic că “e fum şi este scrum şi simt că înnebunesc”.

Un puşti julit în coate confirmă depresia ţăranului, despre care spune că de-atunci şi pân-acum prin oraş el rătăceşte.

Mai multe poze cu cai delicioşi, aici.
. . .
. .
.