Scrisoarea lui Iohannis către Moș Crăciun

Salut, moșule.

Sunt eu, celălalt Klaus care lucrează o singură zi pe an.

Îți scriu pentru că anul acesta doresc ceva special de la tine. Nu vrea să-mi aduci ceva, ci dimpotrivă. Aș vrea să duci ceva. Să duci România în spațiul Schengen.

Vezi tu cum o îndeși în sacul tău mare, dar te rog să o duci pe toată deodată, nu câte un camion de bușteni pe rând, cum fac alții.

Eu am făcut tot ce era românește posibil, adică mai nimic. E rândul tău acum.

Vreau să spun că am fost foarte cuminte anul acesta și nu am aruncat cu paltoane pe capote, nu am discriminat vorbind maghiară la adresa pe se de ului și nu am încasat bani din meditații.

Nici când predam nu am încasat bani din meditații. Ce? Ăia-s bani?

Crăciunul e perioada în care trebuie să fim mai buni unii cu alții și de aceea vreau România în spațiul Schengen. O fac pentru români, nu pentru mine.

Eu sunt mulțumit cu ce am și nu doresc nimic mai mult. Căci știi cum se spune: cu sau fără Schengen, schiatul aceeași viteză are.

Dacă ai întrebări legate de dorința mea, sunt dispus să-ți răspund sec la câteva întrebări, în cadrul unei conferințe de presă. Sau poți să vii direct la mine acase.

Klaus W. Iohannis, președinte

PS: Eventual, poți pune serviciile tale să colaboreze cu serviciile mele. Uneori e mai simplu așa.

Spoilere inutile din filmul Capra cu trei iezi

În primul rând, trebuie pomenit că iedul mare și iedul mijlociu mor de moarte rea.

Pentru cei nefamiliarizați cu limbajul popular, trebuie menționat că există în popor noțiunea de moarte bună, care survine în urma descompunerii naturale a sistemelor biologice interne ca efect direct al înaintării în vârstă. Evident, pe cale de consecință a unei logici dualiste, e obligatoriu să existe și o moarte rea, care e orice altceva. Asfixiere sau cuțit la beregată, ca să dau două exemple din film.

Ducând raționamentul mai departe, se impun anumite nuanțări fine, pentru că deși lupul moare înainte de termenul standard de valabilitate al lupilor antropomorfizați cinematic, fiind pârlit, înjunghiat și bolovănit în cap, moartea lui e tot una bună. Atât că în acest caz adjectivul comportă conotații morale. Mai corect: e bine că lupul moare de moarte rea.

În același timp, mi se pare cumva ok că iezii mari și mijlocii mor de moarte rea. Că filmul n-a făcut nimic ca să mi-i facă simpatici. Cei doi își hărțuiesc cu cruzime fratele mai mic, de pare că lupul a venit la ei ca un fel de maestru jedi a cărui misiune e să readucă echilibrul în forță. Omorând copii. Deci un fel de Anakin*.

Ofensa majoră, cu accente meta, de care se face vinovatul iedul cel mare e că deschide ușa lupului deși auzise cu o seară înainte povestea caprei cu trei iezi. Fusese avertizat foarte clar de pericolele furtului de identitate, printr-o poveste dubios de similară cu situația lor. O poveste care s-a dovedit a fi profetică în final.

Inserția mi s-a părut dubioasă. Genul ăsta de autoreferențialitate (dacă există cuvântul) te scoate din film, pentru că face filmul să pară conștient de el însuși. Apoi, îi scade din curaj și inteligență iedului mezin. Una e să fie circumspect și grijuliu pentru că-l duce capul și pentru că se gândește de unul singur că n-are cum să fie mă-sa la ușă, și alta e să fie precaut pentru că a auzit o poveste identică cu o seară înainte. O poveste în care i s-a spus inclusiv unde să se ascundă în caz de lup.

Dar vina principală a celor întâmplate cade pe umerii caprei. Wolves gonna do what wolves gonna do, așa că nu poți să ceri nimic animalului. Capra, în schimb, ar fi putut să activeze un two-factor authentication pentru intrarea în casă. Adică să fluiere corect piesa, dar să vină și la geam pentru o scanare a retinei. Să identifice pozele cu urși dintr-un tabel cu mai multe poze sau să aibă un cod personal pe care să-l strecoare pe sub ușă. Ceva.

După această ecranizare a Caprei cu trei iezi, aștept o variantă a poveștii Ursul păcălit de vulpe în care vulpea îl păcălește pe lup să-și parieze toată averea pe un meci de fotbal între Dinamo și Foresta Fălticeni, ea știind că meciul e aranjat și că Foresta va întoarce scorul după un avantaj de patru goluri al câinilor roșii, fălticenienii câștigând în final cu 5 la 4.

*oficial, Anakin n-a ajuns să fie maestru, dar hai să nu căutăm analogia de dar la dinți

Aștept cu ură fierbinte sezonul următor The Rings of Power

Rant dezordonat plin de spoilere, că atât merită.

Bă! În clipa în care a apărut “The Stranger” în peisajul Pământului Mijlociu am râs în sinea mea și am zis că ar fi super stupid ca serialul ăsta să fie doar un fel de Young Gandalf. Ultimul episod mi-a confirmat că poate fi și mai rău: serialul chiar e un fel de Young Gandalf, dar unul în care Gandalf se ascunde amnezic pe după tufiș și îi evaporează pe dușmani fix înainte ca aceștia să-i spună numele, lăsând pe sezonul următor o dezvăluire care nu suprinde pe nimeni. Indiciu: Străinul îi spune lui Nori aceeași replică pe care o spune Gandalf în Moria.

Apropo, mi-au plăcut mult trimiterile subtile la trilogie, ca atunci când Galadriel i-a spus calului ei exact ce i-a spus și Arwen calului ei. Mi-a plăcut că atunci când Sauron a tentat-o pe Galadriel cu putere s-au spus câteva din replicile rostite de Galadriel când Frodo i-a oferit Inelul în Lothlorien. Mi-au plăcut multe părți, dar unele m-au făcut să înjur de toți valarii.

Băă! De dragul dezvăluirii șocante a lui Sauron, scenariștii l-au făcut pe Halbrand să se comporte total diferit în primele șapte episoade, față de ultimul, chestie care a șubrezit personajul și i-a răpit din consistență. Nu știm de ce a făcut ce-a făcut și cât de intenționate au fost acțiunile lui. Posibil ca tot ce-a făcut să fi fost întâmplător. Acum să cred că totul a fost un plan bine pus la punct de a o manipula pe Galadriel? Efectiv nu-ți vine să-l iei în serios ca personaj negativ dacă șapte episoade din opt a jucat rolul de băiat bun, fără a schița vreo intenție ascunsă, și în al optulea a virat brusc în direcția maleficului, având puteri magice și fiind rău din senin. Băă, e greu să ții cu băieții buni dacă nu știi cine sunt ăia răi. E atât de simplu!

Băăă! Cum să petreci două episoade încercând să mă faci să cred că Isildur e mort? Cum? ISILDUR!!! Adică exact personajul care apare în primele cinci minute din trilogie? Adică tipul care-i taie mâna lui Sauron cu sabia lui tac-su. CUM? De ce? Cu ce scop? Dacă n-ai știut ce să faci cu personajul, lasă-l să grijească de cai în Numenor. Și e mișcare de amator să nu închei toate potecile narative din seria la finalul sezonului, să nu mi-l arăți pe Isildur, despre care știm cu toții că nu e mort, sau să nu mi-l mai arăți o dată pe Durin al IV-lea, care e cel mai ok personaj din toată mitologia asta.

Și băăăă! De ce mâgza mă-sii îmi arăți un balrog dacă monstrul maia de magmă nu intervine în poveste și nu influențează acțiunea? Adică știu de ce, ca să ai un cadru epic pe care să-l pui în trailere și să convingi oamenii să-și facă abonament pe Amazon. Dar e de cacao.

Băăăăă! Câtă emoție crezi că o să simt eu când Nori își părăsește tribul de Harfuți ca să plece în est cu Istar-ul necunoscut, dacă cu niște episoade înainte mi-ai arătat cum tribul ei i-a lăsat în urmă întreaga familie pentru că tac-su și-a rupt piciorul? Adică acum o iubește tribul și e dispus s-o ajute să-l caute pe Străin, dar mai devreme tribul a lăsat-o să zacă în noroi pentru că tac-su era puțin șchiop și nu-și putea împinge căruța?

Băăăăăă! M-ați omorât cu distribuția asta diversă. Văzute de la gât în sus, majoritatea personajelor ar putea fi orice: hobbit, elf, om, pitic, orice. Există zero consistență în identitatea vizuală a semințiilor. Disa și Miriel arată aproape identic, deși personajele lor sunt din rase diferite. Numenorienii arată la fel de banal ca amărâții de sudiști. Theo și Isildur ar putea fi frați. Pe elfi îi recunoști doar după urechi, nu după manierisme, ținută, grai sau căutătură. De ce e Elrond îmbrăcat într-o togă simplă în timp ce Gil-Galad arată ca Rareș Bogdan-ul codrilor de aramă?

Lord of the Rings a stabilit mai clar apartenența persoanjelor prin aspectul lor. Puteai face distincția dintre un rohirrim și un elf dacă stăteau unul lângă celălalt. Aici, toți arată la fel și asta fură din farmec.

Băăăăăăă! Ce-a fost cu discursul ăla al lui Adar? Elforcul a livrat cel mai “orc lives matter” discurs ever, de parcă era ambasadorul corectitudinii politice în Mordor. Ambiguitatea morală își are locul în multe povești, dar nu când vine vorba de orci. În basme, trebuie să fie clar că ăia răi sunt răi pentru că sunt răi, pentru că Morgoth i-a corupt iremediabil de ciudă că nu poate crea ceva original, singurul creator fiind Eru Iluvatar, prin puterea Focului Secret.

Și băăăăăăăăă! Cum s-o lași pe Galadriel să ajungă atât de aproape de Tărâmurile Binecuvântate, după ce te-ai străduit să-mi arăți cât de hotărâtă e să-l găsească pe Sauron? Dacă era consistent personajul, Galadriel nu s-ar fi urcat în barcă și n-ar fi trebuit SĂ ÎNOATE UN OCEAN ÎNTREG ca să se întoarcă în Midălărth. ȘI SĂ-L ÎNTÂLNEASCĂ PE SAURON PE O PLUTĂ ÎN MIJLOCUL MĂRII!!!!

Și nu mă deranjează neapărat că toate poveștile din serial sunt centrate în jurul femeilor puternice și că toți bărbații sunt slabi, mai puțin Elrond, Durin sprijinindu-se mult pe Disa, Arondir trebuind salvat de Bronwyn și Elendil fiind un majordom simpatic, dar mă deranjează când un personaj care ar fi trebuit să moară de rănile lui nu moare. Cum n-a murit Bronwyn. De vreo două ori.

Și nu mă deranjează nici că s-a ignorat cu jet regula tolkieniană conform căreia există doar trei cupluri elf-om în întreaga mitologie de zeci de mii de ani a ținutului. Dacă a existat un om care s-a îndrăgostit de o elfă, sigur există mai mulți. Aici nu sunt de acord cu exclusivitatea asta relațională impusă de autor. Dar mă deranjează când povestea e atât de fadă și lipsită de încărcătură emoțională. Uitându-te la filmele lui Peter Jackson, chiar ai impresia că nu există iubire mai mare decât cea dintre Aragorn și Arwen. Dragostea îi mistuie pe amândoi, ea efectiv murind de dragului lui, dacă știi cum zic. În schimb, idila dintre Arondir și hangiță are toată pasiunea unui schimb de replici dintr-o reclamă la bere.

Băăăăăăăăăăă! A început să-mi placă să urăsc serialul ăsta. Abia aștept sezonul următor. Sunt sigur că o să-mi dea destule ocazii să mă simt superior pentru că știu materialul sursă și observ toate felurile în care se abate de la el și de la intențiile autorului.

Întrebări puse de români la Poarta Raiului

– Bă! Tu știi cine sunt eu?

– Serios? Și aici se plătește chirie?

– E voie cu alcool?

– Trebuie să mă descalț?

– Pot să văd cum e și dincolo înainte să intru?

– Deci nu era liber dreapta?

– Mi se pare mie sau l-am văzut pe Ceaușescu înauntru?

– Mai durează mult, că mă grăbesc?

– Cum adică? Nu pot să intru pentru că am făcut niște glume?

– Dacă ești așa șmecher, de ce lucrezi la poartă și nu stai liniștit de-a dreapta Tatălui?

– Pot să mai aduc pe cineva cu mine?

– Este apă caldă? Că jos nu era.

Sursa foto: pixels.com

Cum să faci față caniculei în funcție de zodie

Vara și-a intrat în drepturi. Asta înseamnă că vara a ajuns la vârsta majoratului și acum poate să voteze, să cumpere țigări și să joace în filme porno.

Însă drepturile vin la pachet cu responsabilități și dacă vara nu ne arde la piele și la buzunar, poate să fie decăzută din drepturi și retrogradată la nivel de primăvară târzie. Ceea ce nu e cazul acum, pentru că în ultimele zile a fost atât de cald încât orice prostie spusă la beție a reușit să încingă spiritele.

Temperaturile au crescut mai ceva ca inflația și au produs pagube imense: culturi compromise, volane fierbinți și cămăși transpirate dizgrațios. Egalitarist prin excelență, soarele ne bate în cap pe toți, de la cei ce vând pepeni pe marginea drumului, până la cei care călăresc trotineta electrică spre biroul cu aer condiționat.

Reacțiile noastre la căldură sunt diferite. Pentru că și noi suntem diferiți. Și cel mai bun mod de a aborda zilele caniculare e stabilit în funcție de zodie. Pentru că horoscopul nu minte.

Berbec: Încăpățânați până la culme, Berbecii se pot răcori printr-un simplu exercițiu de voință. Concentrându-și întreaga ființă în scopul neîncălzirii corporale, berbecii se vor putea răcori oricând, oriunde, numai să vrea.

Taur: Vampirismul are și părțile lui bune. Zborul și nemurirea fiind doar două dintre ele. Taurii care doresc să evite soarele își pot muta activitatea pe timpul nopții, când e mai răcoare. Iar ziua pot dormi într-o ladă frigorifică.

Gemeni: Experiența umană e una comparativă. Tot ce trebuie să facă Gemenii pentru a se simți bine în timpul caniculei este să găsească pe cineva care transpiră mai abundent decât ei. Pentru că nimic nu te răcorește mai bine ca necazul altuia.

Rac: Se recomandă mersul la Untold, dar numai cu biletul cumpărat la preț întreg și cazarea în Cluj asigurată în săptămâna de dinaintea festivalului. Mâncarea și băutura luate doar din incintă. Când vor vedea cât costă toate aceste distracții, pe Raci îi va lua cu friguri. Instinctual, vor face un pas înapoi. Funcționează garantat, dar funcționează doar timp de patru zile, la început de august.

Leu: Prevăzători și precauți cum le este firea, Leii se pot pregăti pentru caniculă încă din lunile martie-aprilie, îmbrăcându-se exagerat de gros tot timpul și antrenându-și corpul să reziste la temperaturi ridicate. Purtând pulovere și haine de fâș până la final de iunie, se vor obișnui cu căldura și astfel vor putea înfrunta lunile iulie și august în tricou și o gecuță ușoară.

Fecioară: Când e cald, corpul se autoreglează termodinamic prin intermediul transpirației. În perioada caniculei, Fecioarele se pot răcori transpirând mai mult decât de obicei. Pentru asta, se recomandă sala. Ocazie cu care mai scapă și de vergeturi și celulită.

Balanță: Apă. Multă apă. Pentru că apa trebuie eliminată într-un final și baia e cea mai răcoroasă dintre încăperi, probabil din cauza gresiei sau a geamurilor mici.

Scorpion: Apă. Multă apă. Cam o piscină, așa.

Săgetător: Apă. Multă apă. Dar sub formă de cuburi de gheață pe care ți le plimbă pe gât iubitul sau iubita, într-un pat cu baldachin și perdele colorate, undeva pe crestele abrupte ale coastei Amalfi.

Capricorn: Apă. Multă apă. Mai ales după berile reci băute în scop de răcoreală și/sau băiețeală. Relația Capricornilor cu alcoolul este una confirmată de-a lungul vremii (vezi transformarea apei în vin de către Iisus, cel mai cunoscut Capricorn), dar alcoolul deshidratează și nu e recomandat pe căldură, decât dacă se consumă “de sete”.

Vărsător: Apă. Multă apă. Dar turnată pe haine, pentru că evaporarea e un proces care se face cu consum de energie. În timp ce hainele se uscă pe tine, te răcoresc. Bonus: dacă ești Vărsător, poți să porți haine ude oriunde, atâta timp cât le uzi în mod uniform, și nu doar în dreptul zonelor încinse, gen prohab sau subsân.

Pești: Apă. Multă apă. Dar fierbinte și sub formă de ceai, pentru că ceaiurile fierbinți răcoresc corpul, exact așa cum, paradoxal, virginitatea excită.