Sunt zile în care nimic nu îmi iese cum trebuie (și nu vorbesc aici de constipație). Universul conspiră împotriva mea, dar nu prin capcane elaborate sau gesturi grandioase, ci prin neplăceri minore, cum ar fi temperatura apei din duș, care azi a fost ba prea rece, ba prea caldă, indiferent cât de finuț calibram eu robineții. Un micron să-i fi înclinat într-o parte sau alta și apa era ba fierbinte, ba sub formă de cuburi de gheață.
Dacă eram o persoană credincioasă, aș fi luat asta ca pe un semn divin că trebuie să răresc dușurile.
Mi-am dat seama de ce nu funcționează rugăciunile – sunt făcute pe genunchi.
Din moment ce religiile se bazează pe principiul “Crede și nu cerceta”, bisericile ar trebui să poarte denumirea de lăcașe de incult.
În fine.
Pentru că locuiesc lângă cartierul general al prostituatelor de pe Calea Turzii, parcarea din spatele blocului e mereu plină de prezervative. În mod normal, reușesc să-l strunesc pe Dobby astfel încât să le evite. Azi ne-am entuziasmat amândoi din cauza zăpezii și am uitat de acest aspect și, în momentul în care-l încurajam mai energic pe Dobby să sape în zăpadă, am văzut că dezgropase un cauciuc rozaliu și l-am tras de lesă atât de tare, încât săracul câine a știut exact cum se simt cascadorii ăia care zboară prin aer în filmele cu buget mare de la Hollywood.
Apropo de prezervative. Pe cutie scrie că sunt 98% sigure. Mi se pare un lucru firesc, deși eu nu le-aș folosi pentru prostituate nici dacă ar fi 110% sigure. Cel puțin nu pentru acelea pe care le-am văzut pe Calea Turzii. Mi se pare corect ca prezevativele să nu fie sută la sută sigure pentru că, dacă ar fi complet sigure, în timp, adică pe termen lung, ar exista tot mai puțini oameni care să le cumpere. Dacă scoate pe piață un produs prea bun, Durex riscă să-și reducă din clientelă. Nu cred că vrea asta.
Dar cred că e momentul să las guma la o parte și să expun o idee care mi-a venit azi în timp ce-l plimbam pe Dobby. Strângeam un căcăcel aburind, mare cât piciorul câinelui (habar n-am cum reușește, la cât de puțin mănâncă), când am auzit o tipă vorbind la telefon despre un chef la care fusese cu o seară înainte și, imediat după ce s-a îndepărtat, fără prea mare legătură cu ce spusese ea, m-am gândit că, dacă aș avea o televiziune, aș căuta să impun un echilibru între promo-urile pentru filmele ce urmează să fie difuzate și promo-urile pentru filmele care au fost deja difuzate.
Când te întâlnești cu prieteni sau cunoștințe vechi, dezbați nu doar planurile de viitor; discuți și despre întâmplările și aventurile din anii trecuți. Promo-urile televiziunii mele vor reflecta fidel acest obicei pur uman și vor anunța atât filmele de săptămâna viitoare, cât și filmele difuzate în urmă cu mai multe luni. Un fel de: “Hei, mai țineți minte ce frumos a fost când v-ați uitat cu milioanele la Singur Acasă, un film pe care l-ați mai văzut deja de zece ori? Ce-am mai râs! Ce vremuri…”
În fine.
Aș dori să introduc o replică nouă în discursul meu. De fiecare dată când cineva îmi vorbește despre ce a făcut de dimineață, aș dori să-i răspund în modul cel mai arogant că “Dimineață era când m-am trezit eu, la ora zece”. Am să o folosesc chiar dacă, în majoritatea zilelor, Dobby mă trezește înainte de opt.
Bonus: 29 februarie (zi care nu există anul acesta)
Se apropie Mărțișorul și Ziua Femeii, 8 Martie, și pe mine m-a cuprins un fior cumva feminist. Pătruns de estrogen și sentimente, a început să mă deranjeze teribil expresia “bună de pulă”, cu care bărbații le etichetează pe femeile pe care le consideră ei aspectuoase. Știu sigur și pot demonstra empiric cu milioane de dovezi că pula nu face distincții atât de superficiale privind aspectul exterior al femeilor. Pula, vorba aceea, nu știe carte. Nu că pizda ar avea studii superioare. Expresia pe care ar trebui s-o folosească bărbații când fac referire la frumusețea femeilor e “bună de poză”. Nu toate femeile care par sexi sunt și bune la pat. Pot fi simple scânduri fotogenice.
Cu plăcere, femeilor.