Tag Archives: religie

Întrebări puse de români la Poarta Raiului

– Bă! Tu știi cine sunt eu?

– Serios? Și aici se plătește chirie?

– E voie cu alcool?

– Trebuie să mă descalț?

– Pot să văd cum e și dincolo înainte să intru?

– Deci nu era liber dreapta?

– Mi se pare mie sau l-am văzut pe Ceaușescu înauntru?

– Mai durează mult, că mă grăbesc?

– Cum adică? Nu pot să intru pentru că am făcut niște glume?

– Dacă ești așa șmecher, de ce lucrezi la poartă și nu stai liniștit de-a dreapta Tatălui?

– Pot să mai aduc pe cineva cu mine?

– Este apă caldă? Că jos nu era.

Sursa foto: pixels.com

13 lucruri mai puțin cunoscute despre aghiasmă

Aghiasma (agheasmă, agiasmă, ageazmă) este apa sfințită de preot în cadrul slujbei de Bobotează, zi în care Iisus a fost botezat în apele Iordanului. Numele corect este Ziua de Botează, dar fiindcă de obicei preoții dârdâie de frig în timp ce se roagă pe malul apei, a cisternei sau a mormanului de bidoane de plastic, a ajuns să fie cunoscută drept Ziua de Bobotează sau, în zonele cu temperaturi extreme, Ziziziua dâdâde Bobobotâtetează.

Apa sfințită de preoți are proprietăți miraculoase pentru că și preoții au proprietăți miraculoase (vile, apartamente, mașini de lux, păduri, aur).

Aghiasma conține în ea darurile Sfântului Duh, dar majoritatea sunt daruri simbolice gen brățări hand-made sau obiecte de decor făcute din materiale reciclate, pentru că Duhul Sfânt stă foarte prost cu banii.

Există aghiasmă mare și aghiasmă mică, deci mărimea contează. Pare evident, când te gândești că biserica e condusă doar de bărbați.

Pe lângă aghiasmă mare și aghiasmă mică, mai există și alte tipuri de aghiasmă, precum flat white aghiasmă (un double shot de sfințire cu extra apă plată), aghiasmapuccino, aghiasmachiatte, aghiasmericano și aghaismatcha tea.

Pusă în congelator, apa sfințită se transformă în cuburi de gheață sfințită, numai bune de folosit în preajma sărbătorilor pentru cocktailuri gen Virgin Bloody Mary. După cum spun scripturile, chiar și lui Iisus îi plăceau drink-urile, el fiind cunoscut pentru faptul că mergea pe Aperol Spritz.

Aghiasma e bună pentru mașină. În cantități mici, stropită pe capotă, poate acționa ca scut împotriva accidentelor, ferind șoferul de amenzi, gropi și vatmani agresivi. În cantități mai mari, poate dubla și ca lichid de parbriz.

Aghiasma te ferește de boli, întărind sistemul imunitar în același în fel în care mâncatul de pe jos întărește sistemul imunitar. În plus, clădește fizicul, pentru că se obține doar în urma unor eforturi susținute ce implică ore întregi de stat în picioare (deci cardio), lupte corp la corp și sărituri peste obstacole.

Aghiasma îți protejează casa împotriva duhurilor necurate, dar nu face nimic să te apere de duhurile curate, cele care fac duș cel puțin o dată la două zile, au aspect îngrijit și se descalță înainte să-ți intre în sufragerie.

Aghiasma mare are un termen de valabilitate de 8 zile, dar este posibil să se strice și mai repede și să prindă miros. Dacă se întâmplă asta, e doar vina ta și nu are nimic de-a face cu faptul că printre darurile Duhului Sfânt s-ar fi strecurat în apă și bacterii e.coli sau enterococi.

Aghiasma se ia pe stomacul gol. Pentru efecte maxime și o comuninune cât mai puternică cu divinitatea, nu ajunge ca stomacul să fie gol, trebuie golită și mintea.

Se păstrează în sticle curate, cu dopul bine strâns, ca să nu-și piardă din fâs.

Nu poți înmulți aghiasma turnând puțină apă sfințită într-o cantitate mai mare de apă simplă. Asta e treabă serioasă, nu homeopatie.

Sursa foto: smarthistory.org

Ierbosofii (cap.4) – Ai dracului sataniști!

Se întâmplă, în dezbaterile aprinse din mediul virtual, ca oamenii care exprimă opinii ce nu coincid cu dogma creștin-ortodoxă să fie numiți “slugi ale Satanei”.

Personal, consider jignitoare formularea, pentru că pornește de la premisa că cei care atacă valorile creștine se află pe cea mai joasă treaptă în ierarhia satanică. Iar asta trădează o lipsă gravă de imaginație din partea așa-zișilor credincioși, întrucât cei care le contestă credința ar putea, la fel de bine, să fie angajați cu carte de muncă ai Satanei, nu doar simpli slujitori necalificați.

Nu mi se pare exagerată nici ideea ca Satana să se implice personal în treaba asta. Miza e destul de mare încât să nu lase greul pe umerii slugilor. Toată lumea știe că dacă vrei o Apocalipsă bine făcută, trebuie să te implici personal.

În egală măsură, se poate ca cei ce distribuie mesajul malefic al Satanului (nu vreau să par sexist, dar Satana sună prea feminin) să fie într-o poziție mai rea decât slugile. Să fie stagiari neplătiți sau voluntari.

Birocrația fiind invenția Satanului, e posibil ca “slugile” să fie de fapt oameni care lucrează în numele Necuratului prin contract pe drepturi de autor. Fie prin SRL, fie prin PFA, depinde de preferințele fiecăruia și de contabilul care i-a sfătuit.

“Colaborator al Satanului” sună mai bine decât “slugă”, dacă e să fii sincer pe contul LinkedIn. Unii, cei mai pricepuți dintre ei, pot fi chiar parteneri de afaceri ai Satanului. Poate dețin o cotă parte din Infern, prin acțiuni. Poate fac parte din board-ul director și, când nu împart pliante despre homosexuali care înfiază copii și îi convertesc la veganism prin mediație și vloguri, dezvoltă noi tehnici de tortură a creștinilor prin muzică, stand-up și meme puturoase (sau ce altceva cred creștinii că fac ateii în timpul liber).

Apropo. O altă inconsistență logică de care dau dovadă drept-credincioșii e să presupună că ateii sunt sataniști. Mie mi se pare că, dacă nu crezi în Dumnezeu, nu crezi nici în Drac. În fine, partea cu logică nu-i tocmai prioritară în religie.

Dar să-i numești slugi pe toți cei care susțin libertatea oamenilor adulți de a se iubi cu cine vor mi se pare greșit. Mai ales venind din partea unora care se consideră a fi “robii lui Dumnezeu”. Asta, în termeni de specialitate, se numește dublu standard.

Dacă e ok să fii rob, de ce e nașpa să fii slugă? Raportul de inferioritate față de divinitate e același. Ba mi se pare că e puțin mai rău să fii rob (sinonim cu sclav) decât slugă (care poate fi slugă plătită). Aceasta este întrebarea.

În fine, e una dintre întrebări. Cealaltă ar fi: de ce atunci când se spune despre ceva că e “din partea casei” nu se precizează din care parte? Că poate vine din partea în care e și baia și atunci nu vreau să am nimic de-a face cu asta. Mno.

Sursa foto: South Park

Ierbosofii (cap.2) – Mort din cauze supranaturale

Tipul arăta exact așa cum te-ai aștepta să arate un șofer de taxi. Haine de culoarea incertă și ștearsă a cârpelor de bucătărie, burtă mulată pe tricou, peliculă uniformă de transpirație care, împreună cu bronzul, îi făceau pielea să arate ca suprafața unui pantof bine umblat și o grimasă de om care le-a văzut pe toate de două ori și n-a fost impresionat de multe dintre ele.

Trecând pe lângă un cimitir ale cărui cruci puteau fi atinse din mașină dacă te întindeai puțin, ne spune că și-a aranjat deja “garsoniera” acolo. Șapte mii de lei, fără cruce. Mormânt beton, duplex, cu loc pentru două coșciuge supraetajate (sau trei în caz că el și nevasta își fac între timp un prieten bun-bun).

Zece lei taxa anuală de îngrijire a locurilor de veci și încă o sută cincizeci contribuția anuală la biserică. Rezonabil, ținând cont de faptul că preotul paroh a construit o biserică superbă cu picturi frumoase în care ți-e mai mare dragul să-ți deplângi vremelnicia. Om gospodar, preotul a reușit, cu materialele care i-au rămas de la ridicarea bisericii, să-și construiască pe persoană fizică și un bloc cu trei etaje de locuințe și două nivele de parcare undeva în zonă, precum și o casă parohială cu curte generoasă și drumeag pavat pe care să-și odihnească mașina germană.

Șoferul de taxi vorbea cu admirație nedisimulată despre escrocheriile evidente ale parohului, astfel că la oprire, când aparatul a dat o sentință de puțin peste douăzeci și patru de lei, i-am înmânat douăzeci și cinci și i-am spus să păstreze restul și să-l folosească pentru a-și construi și el un bloc de trei etaje.

Îmboldit de subiectul sinistru al amenajării mormântului, am urcat scările către apartamentul meu contemplând moartea. E de preferat să mori din cauze naturale, se spune, deși nu știu să existe morți ale căror cauze să fie supranaturale. Înecul e o cauză cât de poate de naturală pe o planetă care e trei sferturi apă. E natural să mori dacă te trăznește, dacă te prinde avalanșa, taifunul, înghețul, grindina sau erupția vulcanică. Toate acestea sunt fenomene naturale. E natural să mori în natură, mușcat de șarpe sau strivit de creanga unui copac. Sinuciderea e naturală dacă sfoara e de cânepă, deci făcută dintr-un material natural. Gelozia, ura, depresia, psihoza, frica, lăcomia, pasiunea sunt sentimente cât se poate de naturale. O crimă alimentată de aceste trăiri nu poate fi considerată decât naturală. Moartea fiind concluzia naturală a vieții, se poate spune că orice deces are cauze naturale.

Îmi imaginez că te bântuie o suită întreagă de senzații în timp ce, viu fiind, îți amenajezi mormântul. Apropo de senzații, dacă există amatori de senzații tari, trebuie să existe și profesioniști de senzații tari.

Însă, dacă nu ești adeptul religiei potrivite, cimitirele sunt locuri în care nu intri nici mort.

Ierbosofii (cap.1) – Vaccin împotriva homosexualității

Dacă în Occident spui despre un om că e “pita lui Dumnezeu”, în Orient spui că e “lipia lui Allah”? Un hindus de treabă e “orezul lui Buddha”? Habar n-am ce mănâncă evreii. Diamante?

Aceiași tipi faini care spun că locul femeii e în bucătărie insistă să precizeze că, totuși, bărbații sunt cei mai buni bucătari.

Apropo de mâncare, frigăruile sunt cea mai plăcută metodă de a lua o țeapă.

Mă gândeam azi la cei care susțin că homosexualitatea e o boală și la cât de ridicoli sunt. Singurul mod de a-i combate e folosind ceva la fel de ridicol, un fel de reducere la absurd aplicată logicii. Buuun. Deci dacă homosexalitatea e boală, înseamnă că ar trebui să existe un leac împotriva ei. Un fel de vaccin antihomosexualic, să-i zicem.

Vaccinurile, simplist vorbind, sunt doze foarte mici din maladiile de care ar trebui să protejeze organismul. Pentru a te proteja de poliomielită, de exemplu, îi dai corpului un pic de poliomielită ca să-l pregătești să lupte împotriva ei. E un fel de curs de pregătire oferit sistemului imunitar. Din rațiuni pe care nu le înțeleg, dar pe care un doctor le poate explica super ușor, presupun, chestia asta chiar funcționează. E ca și cum ar trebui să te lași mușcat de un chihuaha ca să te aperi de mușcăturile de saint-bernard. Metoda nu-i teribil de intuitutivă, dar e eficientă. În fine.

Revenind la homosexualitate, un vaccin antihomosexualic ar trebui să te supună la o doză mică de homosexualism, care să educe sistemul în privința apărării împotriva dozelor mai mari de homosexualism. Deci toți cei care se tem că homosexualitatea li se va transmite prin contact vizual, argumentul lor fiind că ajunge să vezi un homosexual în acțiune ca să vrei să fii ca el, ar trebui să se inoculeze împotriva acestei boli introducându-și un penis în fund. Nu tot, doar vârful, puțin, acolo. După cum spuneam: doze mici.

sursa foto: towelroad.com