Tag Archives: sex

Oferta sexuală a candidaților la președinție

Leave a reply

România își alege președintele. România își alege gospodarul șef, părintele națiunii, C.E.O.-ul. România își schimbă pentru următorii 5 ani poza de profil și chipul care ne va zâmbi din aceasta trebuie ales cu maximă atenție și preocupare.

Șeful statului trebuie să fie în multe feluri și toate aceste feluri sunt analizate ad nauseam în timpul campaniei. Candidaților li se speculează abilitățile oratorice, calitățile manageriale, competențele de lider, educația și experiența. Chiar și vestimentația e pusă sub lupă.

Aspectul cel mai puțin dezbătut este cel sexual. Ce fel de amant e viitorul președinte? Unul dibaci, grijuliu, altruist? Unul agresiv, hulpav, egoist? E pervers sau neimplicat? E important să știm asta, pentru că felul în care un om face sex spune multe despre el, inclusiv despre cum se va comporta în sfera diplomatică. În lipsa unui istoric erotic al candidaților – apropo, ar trebui să impunem asta pentru următoarele alegeri – nu putem decât să ni-i imaginăm pe candidați în diverse ipostaze erotice.

Alexandru Cumpănașu pare genul acela de băiețaș care insistă să facă dragoste în fața oglinzii, de unde se privește pe sine pe toată durata actului. Pozează în poziții incomode doar pentru că așa a văzut în filme și sacrifică orice urmă de confort din dorința de a obține unghiuri cât mai senzuale. Cuprins de accese maniacale, uneori o dă la o parte de parteneră și ajunge să se masturbeze furios în oglindă urlând despre cum PNL-ul a fost înființat de un securist. Avantaj: e absolut nebunesc în pat. Dezavantaj: e nebunesc și în restul timpului.

Mi se pare că Dan Barna face dragoste de fiecare dată ca și cum ar fi prima dată, și nu pentru că ar insista mult prea mult pe preludiu sau deoarece isprăvește prematur, ci pentru că e stingher și lipsit de experință, aruncându-se în vâltoarea pasiunii cu o ambiție care-i întrece cu mult posibilitățile. Trebuie să-l ghidezi ușor cu mâna și să-i impui ritmul, dar se descurcă admirabil cu condiția să-l instruiești temeinic. Acesta e principalul lui avantaj, că poți să-l modelezi pe placul tău sexual.

Klaus Iohannis e un dildău. E substitutul perfect pentru experiența autentică. Tot ce îți trebuie în momentele în care te găsești lipsită de orice altă variantă umană e un mutalău care funcționează pe baterii. Amirite, ladies? Klaus pare un obiect sexual pe care trebuie să îl fixezi cu o ventuză de podea ca să îți faci treaba cu el. Avantaj: știi exact ce primești de fiecare dată. Dezavantaj: sexul e mecanic, lipsit de suflet.

Viorica Dăncilă e antiteza sexualității. Viorica Dăncilă și sexul nu se simt confortabil nici măcar pe post de cuvinte în cadrul aceleași propoziții. Când a făcut sex, dacă a făcut vreodată, a făcut-o doar dintr-un simț sincer al datoriei femeiești, ca încă o corvoadă casnică pe care a trebuit să o execute fără discernământ. Avantaj: se poate concentra pe altele, din moment ce satisfacerea nevoilor sexuale nu este o prioritate pentru ea.

Pe Kelemen Hunor îl văd în postura de swinger. Lejeritatea cu care s-a aciuat în diverse coaliții politice e derivată în mod sigur dintr-un obicei de consum sexual ce nu poate fi definit decât ca eclectic. Schimb de partenere? Sigur. Sex în trei? Igen. Nudism competitiv? Bistoș. Cătușe, bice și orice refuz sadic al autonomiei? Perse. Orgii în care toți participanții sunt animale de pluș? Ioi, Iștenem! Avantaj: mai multe limbi. Dezavantaj: procentul mic.

Theodor Paleologu e sexul intelectual, cel în care mâna mângâie simfiza pubiană cu mișcări calculate și limba stimulează cu precizie clinică clitorisul. Penisul penetrează vaginul exact așa cum scrierile lui Nietzsche au penetrat filosofia occidentală și orgasmul produce exaltări transcendentale pe care doar rugăciunea și meditația le pot egala. Avantaj competitiv: bărbița lui te gâdilă acolo jos.

Mircea Diaconu ar interpreta neconvingător rolul de amant, așa cum a intepretat și multe dintre celelalte roluri ale sale, în special pe cel de europarlamentar. Ninel Peia ar fugi la mănăstire fix înainte de momentul apoteotic al partidei, iar Viorel Cataramă ar reuși cumva să-și falsifice orgasmul, căci nu și-ar putea înfrâna instinctul.

Despre ceilalți nu cunosc destule detalii pentru a le ghici profilul sexual.

13 lucruri mai puțin cunoscute despre prostituție

5 Replies

Când femeile se vând pe bani, se numește prostituție. Când bărbații se vând pe bani, se numește transfer de fotbalist.

Pe bună dreptate, sexul pe bani e considerat ceva murdar. Habar n-aveți prin câte mâini jegoase trec banii ăia.

Dacă îți vinzi trupul pe bani, ești prostituat. Dacă îți vinzi timpul și priceperea pe bani, ești angajat. Iar dacă îți vinzi sufletul pe bani, ești patriarh.

Sexul pe bani a fost inventat de daci cu sute de ani înaintea invenției banilor. Practic, dacii au inventat sexul. Înainte de sex, dacii se înmulțeau prin înmugurire.

În România, prostituția sexuală e încă ilegală, în timp ce toate celelalte tipuri de prostituție (morală, profesională, muzicală, etc.) sunt permise.

Diferența principală dintre prostituate și curve e că prostituatele lucrează mai mereu în același loc, în timp ce curvele își schimbă relativ des partidul.

E singura meserie cu spor de vechime negativ, adică e singura meserie în care nu impresionezi pe nimeni când spui că ai zeci de ani de experiență.

Diferența de preț dintre prostituatele scumpe și cele ieftine e egală cu suma de bani pe care va trebui să o dai mai târziu la doctor.

Și femeile plătesc pentru sex. De multe ori, cu viața.

Sexul pe bani e prostituție doar dacă o faci cu multe persoane. Dacă o faci cu una singură se numește căsnicie.

Și animalele se prostituează. De exemplu, câinele meu trebuie să primească o crănțănea ca să dea lăbuța.

Prostituția e o artă. De aceea e atât de criticată. În special de cei care n-au nici un talent în a o practica.

Să fii prostituat e ca și cum ai lucra de Revelion, adică tu muncești și toți ceilalți se distrează.

Foto: Bordel, Joachim Beuckelaer, 1562

Plimbându-l pe Dobby – 1 mai

Leave a reply

1 mai mâncătoresc aka Praznicul Sfântului Mic

De ce se numesc “prăjituri” dacă se obțin prin coacere? Asta-i întrebarea care mă roade încă de azi dimineață. “Prăjituri” e foarte aproape de “prăjeli” și acum, după câteva ore de răsucit problema pe toate părțile, timp în care am încercat inclusiv să justific existența cuvântului printr-o evoluție a prăjiturii moderne dintr-un strămoș pe bază de aluat prăjit, dar fără să fac vreo cercetare serioasă în direcția asta pentru că, sincer, nu-s chiar atât de curios și, oricum, există posibilitatea ca răspunsul să fie unul simplu și neamuzant și să-mi strice tot filmul, ei bine, acum nu mai pot să aud cuvântul “prăjituri” fără să văd imaginea unui grătar doldora de cărnuri.

Apropo de grătar, trebuie să recunosc că nu-mi plac micii. Pentru mine, sunt o prăjeală ieftină.

“Doldora” e genul acela de cuvânt pe care nu-l întâlnești decât în scris. Foarte rar îl auzi rostit. Mai sunt câteva ca el, cum ar fi “pesemne” sau “voluptate”. În cartea Solaris, de Stanislaw Lem, pe care am terminat-o zilele trecute, am dat de cel puțin șase ori peste cuvântul “aidoma”, pe care, recunosc, nu l-am folosit niciodată, nici în scris, nici în vorbire, până acum.

În fine.

Eram pe terenul de tenis când am auzit un domn urându-i cuiva la telefon să aibă o zi făinuță. M-am oprit puțin să procesez informația. O zi făinuță. Nu faină. Ar fi fost prea mult să-i dorească omului o zi faină. Ar fi fost exagerat. Nu erau atât de apropiați.

Mai bine așa, cu zile făinuțe, decât să-ți ureze cineva un weekend grozav sau o seară splendidă. Urările doldora de superlative sună extrem de fad și put de la o poștă a lipsă de sinceritate. Acestea fiind spuse, eu vă doresc un 1 mai superb și o săptămână spectaculoasă atât pe plan personal, cât și profesional.

Dobby are momente în care tremură aidoma unui vibrator uitat pe un colț de noptieră. Câinii mici, cu zgarda la sol, pot avea probleme cu glicemia, care le poate coborî rapid. Nu e cazul la el, cel puțin așa a spus veterinarul. Fizic e sănătos tun. Mintal, e cu totul altă mâncare de câini.

Pesemne, e înnebunit de mirosul cățelelor în călduri, pe care-l simte chiar și de la etajul patru, unde stăm. Cum câinii se bazează în primul rând pe miros, mă gândesc că trebuie să fie incredibil de frustrant pentru Dobby să adulmece parfumul unor cățele disponibile pentru încălecat și să nu poată face nimic în privința asta. Tremură, deci, pentru că simte cum i se scurge printre gheruțe posibilitatea să fructifice o voluptate palpabilă.

În termeni umani, unde văzul este prioritar, echivalentul mirosului îmbătător al cățelelor în călduri ar fi imaginea unei femei dezbrăcate care te așeaptă dornică la capătul unui labirint de oglinzi. Tu vrei să ajungi la ea și să treci la treabă dar, de fiecare dată când întânzi mâna s-o apuci de părțile moi, te lovești de suprafața rece a unei oglinzi. Și tot așa, până când femeia dispare. Apoi vine alta, la fel de inaccesibilă.

Dacă ar trebui să trec printr-un asemenea supliciu de mai multe ori pe zi, și pe mine m-ar apuca tremuriciul.

Plimbându-l pe Dobby – 28 februarie

Leave a reply

Sunt zile în care nimic nu îmi iese cum trebuie (și nu vorbesc aici de constipație). Universul conspiră împotriva mea, dar nu prin capcane elaborate sau gesturi grandioase, ci prin neplăceri minore, cum ar fi temperatura apei din duș, care azi a fost ba prea rece, ba prea caldă, indiferent cât de finuț calibram eu robineții. Un micron să-i fi înclinat într-o parte sau alta și apa era ba fierbinte, ba sub formă de cuburi de gheață.

Dacă eram o persoană credincioasă, aș fi luat asta ca pe un semn divin că trebuie să răresc dușurile.

Mi-am dat seama de ce nu funcționează rugăciunile – sunt făcute pe genunchi.

Din moment ce religiile se bazează pe principiul “Crede și nu cerceta”, bisericile ar trebui să poarte denumirea de lăcașe de incult.

În fine.

Pentru că locuiesc lângă cartierul general al prostituatelor de pe Calea Turzii, parcarea din spatele blocului e mereu plină de prezervative. În mod normal, reușesc să-l strunesc pe Dobby astfel încât să le evite. Azi ne-am entuziasmat amândoi din cauza zăpezii și am uitat de acest aspect și, în momentul în care-l încurajam mai energic pe Dobby să sape în zăpadă, am văzut că dezgropase un cauciuc rozaliu și l-am tras de lesă atât de tare, încât săracul câine a știut exact cum se simt cascadorii ăia care zboară prin aer în filmele cu buget mare de la Hollywood.

Apropo de prezervative. Pe cutie scrie că sunt 98% sigure. Mi se pare un lucru firesc, deși eu nu le-aș folosi pentru prostituate nici dacă ar fi 110% sigure. Cel puțin nu pentru acelea pe care le-am văzut pe Calea Turzii. Mi se pare corect ca prezevativele să nu fie sută la sută sigure pentru că, dacă ar fi complet sigure, în timp, adică pe termen lung, ar exista tot mai puțini oameni care să le cumpere. Dacă scoate pe piață un produs prea bun, Durex riscă să-și reducă din clientelă. Nu cred că vrea asta.

Dar cred că e momentul să las guma la o parte și să expun o idee care mi-a venit azi în timp ce-l plimbam pe Dobby. Strângeam un căcăcel aburind, mare cât piciorul câinelui (habar n-am cum reușește, la cât de puțin mănâncă), când am auzit o tipă vorbind la telefon despre un chef la care fusese cu o seară înainte și, imediat după ce s-a îndepărtat, fără prea mare legătură cu ce spusese ea, m-am gândit că, dacă aș avea o televiziune, aș căuta să impun un echilibru între promo-urile pentru filmele ce urmează să fie difuzate și promo-urile pentru filmele care au fost deja difuzate.

Când te întâlnești cu prieteni sau cunoștințe vechi, dezbați nu doar planurile de viitor; discuți și despre întâmplările și aventurile din anii trecuți. Promo-urile televiziunii mele vor reflecta fidel acest obicei pur uman și vor anunța atât filmele de săptămâna viitoare, cât și filmele difuzate în urmă cu mai multe luni. Un fel de: “Hei, mai țineți minte ce frumos a fost când v-ați uitat cu milioanele la Singur Acasă, un film pe care l-ați mai văzut deja de zece ori? Ce-am mai râs! Ce vremuri…”

În fine.

Aș dori să introduc o replică nouă în discursul meu. De fiecare dată când cineva îmi vorbește despre ce a făcut de dimineață, aș dori să-i răspund în modul cel mai arogant că “Dimineață era când m-am trezit eu, la ora zece”. Am să o folosesc chiar dacă, în majoritatea zilelor, Dobby mă trezește înainte de opt.

 

Bonus: 29 februarie (zi care nu există anul acesta)

Se apropie Mărțișorul și Ziua Femeii, 8 Martie, și pe mine m-a cuprins un fior cumva feminist. Pătruns de estrogen și sentimente, a început să mă deranjeze teribil expresia “bună de pulă”, cu care bărbații le etichetează pe femeile pe care le consideră ei aspectuoase. Știu sigur și pot demonstra empiric cu milioane de dovezi că pula nu face distincții atât de superficiale privind aspectul exterior al femeilor. Pula, vorba aceea, nu știe carte. Nu că pizda ar avea studii superioare. Expresia pe care ar trebui s-o folosească bărbații când fac referire la frumusețea femeilor e “bună de poză”. Nu toate femeile care par sexi sunt și bune la pat. Pot fi simple scânduri fotogenice.

Cu plăcere, femeilor.

Plimbându-l pe Dobby – 17 ianuarie

Leave a reply

Gândurile mari îți vin la duș. Mintea cuplează pe pilot automat, corpul reușind să îndeplinească singur ritualul îmbăierii prin mișcări pe care le-a repetat de mii de ori. Relaxat, creierul poate să piardă timpul uitându-se pe geam și ghicind obiecte și animale în formele norilor, poate să fugă rapid până în spate și să ciupească de fund o stewardesă sau poate să se coboare lin într-o contemplare profundă a marilor întrebări existențiale. Cum a apărut universul? Există viață după moarte? Se poate murdări un săpun?

Da, cred că da. Săpunul se poate murdări. Sună oximoronic, ca un orgasm de natură nonsexuală, dar se poate întâlni în unele băi. Ori e plin de fire de păr – iar despre firele de păr se știe că, dacă nu sunt ale tale, sunt întotdeauna murdare -, ori a fost scăpat pe jos și s-a umplut de nisip, praf, pene de gâscă sau alte mizerii mici pe care n-ai reușit să le mături din curtea în care te speli la lighean.

Orgasmele de natură nonsexuală, că tot am pomenit de ele, sunt senzații extracopulative, experiențe incredibil de plăcute ce nu provin din stimularea organelor reproducătoare. O bere rece la terasă după o zi lungă de vară muncită pe câmp sau în subordinea unui șef tâmpit. Strecuratul corpului proaspăt îmbăiat într-o pereche de pijamale noi și apoi în patul peste care s-au pus așternuturi curate, înainte să te uiți la serialul preferat. Momentul acela în care îi spui lui Dobby să-ți aducă mingea și vezi că înțelege, se uită prin cameră după ea și, când o vede, se grăbește să ți-o aducă. Toate acestea sunt, pentru mine, orgasme nonsexuale.

Atenție! Nu orice situație de genul celor enumerate mai sus e automat orgasmică, așa cum nu orice partidă de sex e încununată întotdeauna cu un climax zguduitor. Berea poate să-ți pice rău, așternuturile să te lase rece, Dobby poate să ia mingea și să fugă cu ea sub masă s-o ronțăie singur. Din fericire, există proverbiala excepție care confirmă regula, adică o serie fericită de evenimente care livrează întotdeauna un orgasm nonsexual.

Vorbesc, evident, doar despre mine. Habar n-am ce le gâdilă altora punctul G (acea concentrație mică de terminații nervoase situată între punctele F și H).

Momentul acela în care scap ceva din mână și, în clipa imediat următoare, grație unor reflexe de panteră și a unei coordonări de gimnast, prind acel ceva când încă e în aer, ei bine, acel moment e orgasmic de fiecare dată. Orice aș avea în mână, oricând și oriunde, pentru mine e la fel de minunat. Dacă scap obiectul și îl prind înainte să atingă podeaua, mai ales dacă obiectul e unul casant și spargerea lui ar necesita implicarea aspiratorului, sunt în al nouălea cer, ciupind fundul unei stewardese în carlinga unui avion plin cu plăceri vinovate.

Ceea ce face acest orgasm nonsexual mai puternic decât toate celelalte e imposibilitatea de a-l simula. Îl trăiesc spontan sau nu-l trăiesc deloc. Nu știu niciodată când urmează să scap ceva din mână. Nu pot niciodată să-l păcălesc prefăcându-mă că scap un obiect, ca apoi să intervin salutar și să-l prind din zbor. Pur și simplu, nu e același lucru. De asemenea, raritatea îi crește valoarea. Orgasmul nonsexual e diferit de cele sexuale, pe care poți să le ai în cascadă. E mai gingaș, mai timid. E un orgasm cu nevoi speciale.

Mai răruț e mai drăguț. Nu sunt într-atât de neîndemânatic încât să-mi pice lucruri din mână în fiecare zi. Dacă aș fi atât de bleg, n-aș mai fi în stare să prind din aer chestiile care-mi pică. Adio orgasme nonsexuale! Norocul meu e că nu-s nici foarte atent, așa că, din când în când, mi se aliniază astrele în așa fel încât le pot uni cu o liniuță continuă care să formeze cuvântul orgasm și înhaț cu maximă satisfacție obiectul pe care tocmai l-am scăpat din mână. Juisez sufletește și apoi intru la duș, să mă spăl, dar și pentru că mai am nevoie de răspunsuri la întrebările despre univers și moarte.

Poza e de aici