Tag Archives: ierbosofii

Soluția pentru digitalizarea instituțiilor statului

În valea de silicon a clusterului de hub-uri de inovație care este Clujul, unde se potcovesc cu nouăzeci și nouă de soluții IT toate incubatoarele de idei de afaceri, digitalizarea a permeat toate aspectele vieții de zi cu zi.

Ultima dată când mi-am luat bilete la un show de la Casa de Cultură a Studenților, am făcut-o direct din linkul sugerat de algoritmii Facebook, care mă cunosc atât de bine încât mă aștept în orice clipă să primesc o invitație la nunta lor. Am fost trimis pe un site unde am plătit biletele direct prin telefon, prin amprentă, prin cardul asociat contului asociat telefonului pe care îl am de la firmă, în calitate de asociat. Am primit pe telefon un cod QR, cu care m-am prezentat la spectacol, unde ecranul telefonului mi-a fost scanat cât se poate de analog de ochii vigilenți ai unei doamne care s-a uitat la codul QR, la mine, la coada din spate, la toate deciziile greșite din viața ei, și apoi mi-a permis accesul apelând la clasicul “Mergeți, mergeți”.

Ca orice propoziție sau frază, și digitalizarea se oprește la un punct. Pentru a-ți face un cont online la casa de pensii, trebuie să completezi un formular online, să îl printezi fizic cu imprimanta ta pe care o ai tu acasă la tine și te duci cu el la casa teritorială de pensii, cu tot cu actul de identitate în original, plus copie făcută tot de tine cu xeroxul tău, pentru a-ți curba mai apoi spinarea în fața unui ghișeu și a depune dosarul prin care ceri un user și o parolă, pe care le primești într-un e-mail adus cel mai probabil de un poștaș. La momentul de față, e mai ușor să cumperi droguri cu criptomonede de pe dark web decât să interacționezi online cu multe dintre instituțiile statului.

Conform unei estimări recente, 60% dintre angajații statului nu au competențe digitale. Eu am un bunic de 89 de ani care știe să trimită poze pe Whatsapp și un nepoțel de 3 ani care construiește chestii în Minecraft, deci mi se pare că lipsa competențelor digitale în ziua de azi e mai mult un act voit, ca abstinența de la alcool sau veganismul. Nu pot spune în mod sigur, dar mi se pare că dacă reușești să postezi într-un grup de mămici o poză cu trandafiri pe care scrie cu litere aurii “Bună dimineața la cafeluță”, ai destule competențe digitale pentru a lucra într-o instituție publică.

Dar n-am venit aici să mă plâng și să-mi bat aiurea tastatura, deși cred că exact pentru asta a fost inventat internetul. Am venit cu soluții IT, că doar vin de la Cluj. Dacă veneam din Sibiu, veneam cu brânză. Dacă veneam din Moldova, veneam cu trenul, că nu sunt autostrăzi mai lungi de un metru. Dacă veneam din București, veneam doar în vizită. În fine.

Ideea mi-a venit aseară, uitându-mă la știrea despre elevii care au copiat la examenul de bacalaureat. Unii aveau căști minuscule ascunse în ureche. Alții aveau camere ascunse în mască sau în ochelari. Oamenii au reușit să pozeze foile de examen, să le pună pe un grup de Facebook și să copieze de acolo răspunsurile primite de la “internauți”.

Creativitatea tehnologică prin care au încercat să trișeze trebuie recompensată. Exact așa cum hackerii care sparg serverele marilor firme de IT sunt angajați la acele firme, pe considerentul că e bine să-ți ții dușmanii aproape, elevii care copiază la bac folosind telefoane, bluetooth, minicams sau alte alea-alea merită angajați în instituțiile de stat. E evident să se pricep la tot ce ține de domeniul digital.

Bonusul suplimentar, ca să folosesc un pleonasm drăguț, e că sunt și destul de fraieri încât să fie prinși când încearcă să fure. Știu cu calculatorul, dar nu le au cu furtul. Asta îi face funcționarii publici perfecți.

Sursa foto: the Logistics Academy

Mi-am găsit nașul (ierbosofie despre nași și despre cât de creștinesc e prezervativul)

De ce are expresia “a-ți găsi nașul” o încărcătură meschină din moment ce nașii sunt părinții spirituali la care apelezi doar în circumstanțe fericite? A-ți găsi un naș de botez e un motiv de desfăcut șampanie. A-ți găsi un naș de cununie e motiv de frecat satisfăcut palme și făcut calcule mintale privind sume neimpozabile. 

Am fost invitat prin august 2018 la un botez, dar am sărit peste ritualul religios și am participat doar la partea cu alcool. Acum îmi pare rău, dar nu pentru că aș fi exagerat cu cocktailurile, ci pentru că am aflat că, după ce l-a pus pe naș să repete de inutil de multe ori că se leapădă de Satană, preotul l-a pus pe același naș să sufle înspre ușă ca să-l alunge definitiv pe Satana din biserică și acesta e cel mai grozav lucru pe care l-am auzit vreodată și aș fi vrut să-l văd pe viu pentru că înseamnă că Lordul Întunericului e mai ușor în învins decât o lumânare și credincioșii nu mai trebuie să se teamă acum decât de încercările la care îi supune Dumnezeu din dragoste, gen cancer, faliment, depresie sau semnal prost la wi-fi.

Oricum, mă bucur că micuțul s-a spălat de păcatul dobândit ombilical, că era ciudat să umble părinții cu el așa păcătos prin lume.

În timpul pe care l-am economisit ferindu-mă de biserică precum Satana de brize ușoare, m-am gândit la rostul scufundării copiilor în apă sfințită, gest care se face pentru a-l elibera pe micuț de păcatul originar. E greu să-ți imaginezi ca fiind păcătos un copil care nu-și poate ține nici capul drept, nici saliva în gură, dar să presupunem că așa o fi. Problema mea e alta.

Concepția unui copil în cadrul căsătoriei nu e considerată a fi un păcat. Sexul în scopul reproducerii e chiar recomandat de oamenii sutanei. Cu toate acestea, copilul se naște murdar, compromis. Deși e rezultatul iubirii creștinești, însăși existența sa e un păcat. Undeva în timpul sarcinii se întâmplă ceva. Așadar, dacă sexul nu e păcătos, dar copilul care rezultă din sex e păcătos, înseamnă că orice metodă prin care se evită nașterea păcătosului ar trebui să fie un lucru bun. Prezervativul, în aceste condiții, e creștinesc. Orice mod prin care împiedici apariția unui nou păcătos în lume ar trebui să fie acceptat de biserică, nu? Pentru că te duci direct la sursă, eliminând cauza, nu tratând simptomul, așa cum face botezul.

Avortul, în concluzie, e creștinesc.

E bine să fii rob, dar e rău să fii slugă

Se întâmplă, în dezbaterile aprinse din mediul virtual, ca oamenii care exprimă opinii ce nu coincid cu dogma creștin-ortodoxă să fie numiți “slugi ale Satanei”.

Personal, consider jignitoare formularea, pentru că pornește de la premisa că cei care atacă valorile creștine se află pe cea mai joasă treaptă în ierarhia satanică. Iar asta trădează o lipsă gravă de imaginație din partea așa-zișilor credincioși, întrucât cei care le contestă credința ar putea, la fel de bine, să fie angajați cu carte de muncă ai Satanei, nu doar simpli slujitori necalificați.

Nu mi se pare exagerată nici ideea ca Satana să se implice personal în treaba asta. Miza e destul de mare încât să nu lase greul pe umerii slugilor. Toată lumea știe că, dacă vrei o Apocalipsă bine făcută, trebuie să te implici personal.

În egală măsură, se poate ca cei ce distribuie mesajul malefic al Satanului (nu vreau să par sexist, dar Satana sună prea feminin) să fie într-o poziție mai rea decât slugile. Să fie stagiari neplătiți sau voluntari.

Birocrația fiind invenția Satanului, e posibil ca “slugile” să fie de fapt oameni care lucrează în numele Necuratului prin contract pe drepturi de autor. Fie prin SRL, fie prin PFA, depinde de preferințele fiecăruia și de contabilul care i-a sfătuit.

“Colaborator al Satanului” sună mai bine decât “slugă”, dacă e să fii sincer pe contul LinkedIn. Unii, cei mai pricepuți dintre ei, pot fi chiar parteneri de afaceri ai Satanului. Poate dețin o cotă parte din Infern, prin acțiuni. Poate fac parte din board-ul director și, când nu împart pliante despre homosexuali care înfiază copii și îi convertesc la veganism prin mediație și vloguri, dezvoltă noi tehnici de tortură a creștinilor prin muzică, stand-up și meme puturoase (sau ce altceva cred creștinii că fac ateii în timpul liber).

Apropo. O altă inconsistență logică de care dau dovadă drept-credincioșii e să presupună că ateii sunt sataniști. Mie mi se pare că, dacă nu crezi în Dumnezeu, nu crezi nici în Drac. În fine, partea cu logică nu-i tocmai prioritară în religie.

Dar să-i numești slugi pe toți cei care susțin libertatea oamenilor adulți de a se iubi cu cine vor mi se pare greșit. Mai ales venind din partea unora care se consideră a fi “robii lui Dumnezeu”. Asta, în termeni de specialitate, se numește dublu standard.

Dacă e ok să fii rob, de ce e nașpa să fii slugă? Raportul de inferioritate față de divinitate e același. Ba mi se pare că e puțin mai rău să fii rob (sinonim cu sclav) decât slugă (care poate fi slugă plătită). Aceasta este întrebarea.

În fine, e una dintre întrebări. Cealaltă ar fi: de ce atunci când se spune despre ceva că e “din partea casei” nu se precizează din care parte? Că poate vine din partea în care e și baia și atunci nu vreau să am nimic de-a face cu asta. Mno.

Foto: guff.com

Săptămâna pe scurte | 8-12 iunie 2020

Noul Playstation a transformat mulți oameni în propriii lor părinți, forțându-i să spună “N-am bani pentru jucăria asta”.

În continuare, fiecare român are câte o soluție pentru combaterea coronavirusului, majoritatea fiind variații ale lui “Îl ignorăm, că poate dispare”.

În sfârșit s-a aflat motivul pentru care CTP e atât de scorțos tot timpul: s-a masturbat clitoridian în adolescență.

Au trecut deja două săptămâni de când americanii au stabilit că rasismul e nașpa. Mă rog, unii americani, că ceilalți au încă niște contraargumente solide și nu le pasă că sunt considerați rasiști nici cât afro-american sub unghie.

Biserica Ortodoxă Română a decretat yoga ca fiind opusă creștinismului, probabil pentru că te iau toți dracii când le vezi pe practicante în iegări.

Singurul tip de turism care nu a fost afectat de pandemie rămâne în continuare turismul electoral.

Din păcate, Dana Budeanu continuă să fie extrem de Dana Budeanu.

Președintele Iohannis a spus că ori te protejezi de boală, ori ești prost. Imediat după, și-a cerut scuze motivând că l-a luat gura pe dinainte. De obicei, îl ia pe dinapoi.

Știrile sportive continuă să nu fie despre sport, exact ca înainte de pandemie.

Vloggerul Colo a fost pus sub control judiciar și i s-a interzis să posteze content timp de o vreme, măsură care a detoxifiat brusc întreg youtube-ul.

Atât rușii, cât și chinezii continuă să fie mega dubioși.

Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul MAI a confirmat că în ultimele zile a crescut în mod îngrijorător numărul de influenceri.

Soprana Felicia Filip a îndemnat românii la lectură prin intermediul unui clip atât de cringe încât te face să închizi internetul și să te apuci de orice altceva, chiar și citit.

“Ce înseamnă cringe?” au întrebat mai mulți oameni în vârstă care au ajuns până aproape de final cu cititul acestei postări.

HBO Max a retras temporar “Pe aripile vântului” pentru a-i pune o etichetă cu privire la rasism, ocazie cu care oamenii au aflat că există o chestie numită HBO Max.

Deși suntem deja în data de 12, Arhiepiscopia Tomisului încă nu a anunțat când pică Paștele în luna iunie.

Marile festivaluri s-au amânat pe anul următor, oferind timp DJ-ilor să producă și mai multă muzică pe care participanții să-și consume liniștiți drogurile.

Foto: thejourneyjunkie.com

Ierbosofii (cap.7) – Îngeri de zăpadă în Iadul Alb

Există, pe lumea asta, trei tipuri de magie: magia albă, magia neagră și magia Crăciunului. Vrăjitoarele specializate în magia Crăciunului citesc viitorul în globurile de pom și văd dacă va ninge sau nu. E important să ningă pentru că, fără zăpadă, Crăciunul e incomplet. E ca un om de zăpadă fără morcov (un eunuc de zăpadă, cum mai e cunoscut în folclor). Fără zăpadă, nu mai poți ieși în iadul alb pentru a face îngerași.

Din cauza încălzirii globale, Crăciunul nu mai e alb, ca odinioară. E de rasă mixtă. Partea bună e că factura la gaz e mai mică de când cu schimbările climaterice. Pe termen lung, omenirea e într-un real pericol din cauza asta, dar mie-mi convine să plătesc lunar cu 30 de lei mai puțin pentru gaz, chiar dacă asta vine la pachet cu extincția umanității.

Magia Crăciunului e mai puternică anul acesta deoarece Crăciunul Ortodox pică deodată cu cel catolic, chestie care se întâmplă relativ rar. Când s-au despărțit cele două religii, au încercat să-și găsească ritualuri diferite, dar e destul de evident că una a copiat toată tema de la cealaltă, schimbând puțin pe ici, pe colo, cât să nu bată la ochi. Au făcut crucea invers și au pus Paștele cu o săptămână mai târziu. Sau mai devreme, că nu știu care a fost plagiatorul și care a fost elevul conștiincios.

Apropo, dacă există Paștele Cailor, ar trebui să existe și Crăciunul Cailor.

În România, nu simți că a fost Crăciunul dacă, trei zile mai târziu, nu arunci o tonă de mâncare la gunoi. Cam așa se definește la noi masa de Crăciun: volumul de Crăciun înmulțit cu densitatea de Crăciun. Parcă nici nu simți că au fost sărbători dacă nu ai mâncat până ți-a venit rău.

O altă chestie care nu-mi place la noi e obiceiul unor găști de oameni de a face gălăgie printre blocuri pretextând că merg cu colinda. Evit să îi încurajez financiar, mai ales că nu-mi place să arunc banii pe geam.

Ce-mi place cel mai mult la Crăciun e treaba cu cadourile. Pentru că deși e ziua de naștere a lui Isus, eu sunt cel care primește șosete noi. E o perioadă magică în care toată lumea o arde pozitiv. De Crăciun, ești mai bun. Imediat după, te oprești.

Sursa foto: contul meu de Instagram