Vreau să copiez succesul blogului lui Otravă

Ceea ce din prima pot să spun că pentru mine va fi un efort aproape sisific, asta pentru că eu nu m-am oprit cu studiile în mijlocul școlii profesionale. Ba mai mult, mai am și obsesia asta prostească de a scrie chestii cît de cît relevante, corect gramatical, cu diacritice și tot tacîmul ortografic și ortoepic aferent, în măsura posibilităților (n-am făcut nici jurnalismul, nici literele, știu doar din auzite).

bun. incepem cu o poza cvasi-artistica ce ar trebui sa completeze cumva semnificatiile ascunse la care face aluzie un titlu vag filosofic gen “fericirea nu tine de cantitate” sau “zile gri de primavara”. observati ca am renuntat la litere mari si la frazele complexe. poza nu-i tocmai din acelasi film dar merge.

poza via bestowebnude.tumblr.com

urmeaza divagatia sentimentala, ieftina ca o punga de seminte. imi este tot mai greu sa scriu fara diacritice, trebuie sa revin constant la text si sa corectez. anyway, mergem mai departe. doua puncte, urmeaza minunatia pseudo-intelectuala usor de digerat de mintile odihnite care surfeaza blogosfera in timpul serviciului. apropo, cred ca nici nu exista blogosfera, e o conspiratie la nivel mondial, o minciuna propagata intens si acceptata universal, precum inexistenta vietii extraterestre sau existenta orgasmului feminin.

—atentie, aici devin serios—

m-am saturat de griul iernatic. vreau soare si culori multe si fete imbracate sumar in hand-made-uri pe care si le-au croit singure cu manutele lor delicate. vreau discutii lungi la terasa si partide scurte de sex. martie nu s-a dus inapoi cu cocorii lui, ba chiar sta si-l tine ocupat pe aprilie, cu ploi si ceata si nori si umbre sterse. vreau sa nu calc intr-o balta atunci dau sa cobor din autobuzul [insert any number here] si vreau sa nu-mi mai fie frig. vrea sa pot purta odata hainutele pe care le-am luat la reducere de la h&m si vreau sa-i lovesc cu ceva ascutit pe toti aia care au incercat sa ma convinga ca incalzirea globala e o chestie adevarata. ultima fraza e cam lunga. trebuie sa-mi revin. scurt si concis si afectat. asta-i reteta.

merg pe strada ganditor si abatut ca inna in clipul ala cu moldovenii. ma pohui in ea astenie de primavara. trec pe langa studentii de la politehnica, figuri fara trasaturi care-si plimba riglele alea mari in spinare ca pe niste sabii supradimensionate. fericirea este un excalibur pe care nu-l poti scoate din piatra seaca a realitatii cotidiene. ce buna a fost metafora asta! ar trebui sa patentez conceptul de onanie intelectuala. poate nu, ar incepe lumea sa spuna ca-s un labar spiritual si, ca sa fiu sincer, nu-s spiritual chiar tot timpul. cica autoironia e o forma superioara de umor, my ass. lamentarile emo revin la putere, am sa ma ocup personal de asta. daca tot le stiu eu pe toate, ar fi si pacat sa nu ma erijez intr-un pedagog urban de emo-hipsterism emotional.

am uitat despre ce vorbeam. probabil nu era important. daca am multe pe cap inseamna ca doar vremea asta mohorata e de vina. antidotul depresiei mele va veni doar din fotonii calzi ai razelor de soare pe care abea ii astept. da, sunt genul de om care scrie abea in loc de abia, sau daca nu scrie, macar gandeste asa.

ce mi-as dori ca toate like-urile astea sa tina si de foame
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.