Pe lângă faptul că puhoaiele de ape le-au luat casele și agoniseala de-o viață, victimele inundațiilor s-au prezentat într-o stare deplorabilă chiar și pentru interviurile de după, la care au vorbit total aiurea, s-au bâlbîit, holbat în gol și au fost de-a dreptul incoerente, din motive greu de intuit.

E destul de trist faptul că volumul imens de apă le-a înmuiat de tot casele de chirpici ridicate în exact același loc în care au mai fost distruse de inundațiile anterioare, dar preferința locuitorilor respectivi pentru peisajele familiare e ușor de înțeles. Iar dacă această eroare a lor mai poate fi trecută cu vederea, în schimb e inacceptabil modul jalnic în care s-au prezentat la interviurile de după, văitându-se patetic reporterilor și oferind informații absolut irelevante unei națiuni dornice de știri de calitate.

Așadar, nu a ajuns că bieții oameni au fost mai neajutorați în fața apelor nemiloase decât tinerii politicieni norvegieni pe insula Utoya, dar n-au reușit să se pregătească cumsecade nici pentru reportajele senzaționale de la fața locului, pe care le-au abordat superficial, ca și cum gândurile le-ar fi fost ocupate cu alte treburi.

Iar dacă chiar nu se puteau opri din plâns pentru a vorbi concis telespectatorilor despre niște orori de care cei din urmă erau total feriți, poate că ar fi fost mai bine să nu ofere deloc interviurile acelea, pentru că n-au fost decât o serie de bocete și lamentații fără niciun sens.

Mai mult de atât, au vorbit incorect din punct de vedere gramatical și s-au jeluit peste măsură, înspre marea mâhnire a unui public care nu mai vrea să vadă chestii deprimante la televizor.

———-
—–
–