Verdict: selfie

Medicul legist se scărpina în cap cu încheietura, mănușile fiindu-i încă murdare de sucurile interne ale tînărului pe care lucrase în ultimele ore. În care lucrase ultimele ore, dacă e să fim corecți. Fusese o necropsie de rutină, făcută din obligație și nu din curiozitate medicală, deși i se întîmpla destul de rar să primească “clienți” atît de tineri. Un job e un job, nu contează.

Cauza morții, varianta neoficială, se știa dinainte, apăruse chiar și la știri, dar părinții băiatului insistaseră asupra unui set complet de analize post-mortem, refuzînd să creadă că odrasla lor iubită a putut pieri într-un mod atît de stupid. Erau încă în faza de negare; urmau să ajungă cît de curînd la cea de furie, apoi la celelalte: implorat divinitatea ca totul să fi fost doar un vis urît, petrecut o bucată variabilă de timp în depresie și, într-un final, acceptare a situației, într-o formă sau alta. Dar asta depindea numai de ei.

Mai mult ca sigur, raportul lui i-ar fi făcut pe săracii oameni să depășească etapa de “nu se poate așa ceva” și să ajungă în cea în care furia întunecă orice judecată limpede. De parcă era vina lui că s-a întîmplat ce s-a întîmplat. În spitale ar trebui să existe un specialist care să dea veștile proaste rudelor; unii doctori sînt prea obosiți sau prea blazați ca să mai poată genera empatie și tact cînd vine vorba de relații cu publicul. E nevoie de calm și cumpătare și eventual și de o diplomă în psihologie pentru a gestiona cît mai bine momentul în care-i anunți pe oameni că au pierdut pe cineva drag.

Gîndindu-se la toatea astea, legistul își freca în continuare țeasta, storcîndu-și creierii în căutarea unei soluții cît mai elegante de a nota pe un document oficial, pe lîngă informațiile medicale relevante, faptul că victima suferise o “moarte prin selfie”. Aruncă mănușile într-un coș și porni spre birou, unde avea să finalizeze partea birocratică a necropsiei.

În timp ce-și făcea curaj să-și pună verdictul pe foaie (răspuns final? da, moarte prin selfie), mestecînd pixul în gură și bătînd cu piciorul în podea, își aduse aminte de o statistică îngrijorătoare despre care citise undeva pe internet, nu mai știa exact unde. Nu că ar conta. Cică selfie-urile ucid anual mai mulți oameni decît rechinii. Culmea, despre smartphone-uri nu se fac filme de groază. Încă. Și mai culmea: unii oameni se chinuie atît de mult să proiecteze în online faptul că au o viață interesantă încît asta ajunge să îi coste însăși viața. Cel mai culmea: să mori exact în timp ce încerci să imortalizezi o clipă din viața ta. Cum a ieșit selfie-ul? Mortal.

Trebuie să poți să rîzi de chestiile astea, altfel ajunge jobul să te afecteze într-un mod iremediabil. Și să nu uităm: e doar un job. O mînă nesigură duce pixul spre foaie. Scrisul lui ar fi la fel de urît și dacă ar face o listă de cumpărături, probabil.

Moarte cauzată de traume intense la nivel de cap și torace. Traumele au fost dobîndite în timpul încercării de a face un selfie într-un loc nepermis. Toate acestea au fost confirmate de raportul inițial al poliției locale. 

Știe toată lumea ce-i ăla un selfie, nu? Poate că ar fi trebuit să scrie “încercarea de a face o poză” sau “fotografiere într-un loc nepermis”. În fine, o să știe mai bine data viitoare.

—–

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.