“Serios, chiar nu trebuia să te deranjezi” a spus prietena ta ascunzând cu măiestrie dezamăgirea primirii unui cadou atât de ieftin și atât de impersonal. Zâmbind cu gura, nu și cu ochii, aceasta te-a mințit cu nonșalanță spunând că rahatul ăla ieftin pe care i l-ai cumpărat pe ultima sută de metri, probabil dintr-o benzinărie sau alimentară, deși știai de ceva vreme că urmează ziua ei, era exact ce-și dorea mai mult și mai mult pe lumea asta.

“E prea mult!” a spus prietena ta despre cadoul primit de la tine, deși știa foarte bine că dai mai mulți bani pe cafea într-o singură săptămână și că, vorba aia, îți permiteai ceva mai consistent. Pe măsură ce trec anii, cadourile ar trebui să crească în dimensiuni, nu să scadă, a mai gândit ea în timp ce punea în vază florile de câmp pe care era evident că le cumpăraseși pe nimic de la o vânzătoare stradală.

Mascând generos disprețul pe care a început să-l nutrească față de tine încă de când a văzut cadoul împachetat într-o coală de hârtie A4, prietena ta a spus că se simte binecuvântată să aibă așa oameni minunați alături de ea într-o zi atât de specială.

Iar tu ai crezut că lacrimile ei sunt de bucurie.