Dacă ați simțit în ultimele zile pămîntul vibrînd sub picioare, dacă v-ați uitat întrebător pe geamul apartamentului să vedeți dacă se lucrează cu picamăre în zonă, dacă v-ați surprins candelabrul legănîndu-se ca-n urma unui mic seism, dacă ați detectat o vibrație specială în aer, una care nu are nimic de-a face noul suflu pe care l-a dat politicii guvernul de tehnocrați al lui Cioloș, înseamnă că l-ați simțit și voi pe maestrul Corneliu Vadim Tudor răsucindu-se în mormînt.
De două zile încoace, de cînd a auzit că ministrul propus al Agriculturii, Achim Irimescu, vrea să înregistreze kürtőskalácsul ca produs tradițional romînesc cu indicație geografică protejată în Uniunea Europeană, tribunul nu mai are odihnă eternă și pace. Se răcucește în coșciug ca un colac secuiesc ce se coace deasupra jăratecului și crapă de ciudă că nu mai poate să intre în direct la Capatos să-și spună oful în stilul lui caracteristic.
Supărarea lui e de înțeles. Înregistrarea kürtőskalácsului ca produs tradțional romînesc ar înseamna o recunoaștere implicită a Ținutului Secuiesc ca teritoriu romînesc, adică exact acea recunoaștere a unei minorități împotriva căreia napoleonicul politician a luptat cu spume la gură pînă la ultima lui suflare poetică.