Ascult în mod religios, pe iTunes, StarTalk, podcastul astrofizicianului Neil DeGrasse Tyson, care aproape că știe mai multe despre cum funcționează universul decît știe Vulpescu despre cum funcționează femeile. Spun “aproape” dintr-un motiv foarte solid: întrebat despre natura materiei întunecate (dark matter), Neil recunoaște, într-o formulare lungă și extrem de educativă, că nu se știe nimic despre aceasta. Vulpescu n-ar recunoaște nici picurat cu acid pe testicule că nu-i maestru absolut în tot ce înseamnă femeie.

Mai mult, Neil recunoaște că numele materiei întunecate poate fi înșelător, pentru că nu se știe deocamdată dacă e materie sau nu. Mai degrabă e un fel de gravitație cu sursă necunoscută, deci un nume mai potrivit ar fi fost cel de gravitație întunecată (dark gravity). Nu se știe nimic în afară de faptul că acționează ca un fel de gravitație. Nu se știe de unde vine, ce vrea sau cum se măsoară. Nu interacționează cu lumina, deci nu poate fi analizată spectroscopic (spectroscopia fiind fundamentală astrofizicii, pentru că ne permite să știm din ce-i formată și cum se comportă o stea aflată la milioane de ani-lumină distanță).

Același lucru e valabil pentru energia întunecată (dark energy), despre care Neil spune că e: a mysterious pressure in the vacuum of space pressing against the fabric of the Universe making it accelerate in its expansion against the gravitational wishes of the galaxies it contains. Fucking înfricoșător – o forță necunoscută extinde în mod accelerat universul în ciuda faptului că gravitațiile galaxiilor pe care acesta le conține ar trebui, în mod logic, să-l comprime.

Neil, care-i un fel de Stephen Hawking combinat cu Will Smith, deci unul dintre cei mai faini oameni din toate timpurile, se declară, în numele întregii astrofizicimi, complet cufundat în ignoranță din acest punct de vedere. Continuă spunînd, oarecum mîhnit, că 96% din forțele care întrețin funcționarea Universului sînt reprezentate de aceste două vagi noțiuni, materia întunecată și energia întunecată, restul de patru procente fiind compuse din totalul cunoștințelor umane privind legile fizice, chimice, biologice.

Deci tot ce știm în acest moment despre Univers, despre care oricum cunoaștem extrem de puține, speculînd despre găurile negre mai mult prin filme, orbecăind cu steliții prin ograda propriului sistem solar și reușind să lăsăm doar 12 seturi diferite de bocanci pe suprafața Lunii, reprezintă doar puțin mai mult decît marja de eroare a unui sondaj de opinie. Nici nu ne cunoaștem încă măsura propriei ignoranțe. Vorbesc de ignoranță la nivel macro, de specie. Ca individ știu exact cît sînt de ignorant (foarte), dar știu că sînt mulți cei care nu au nici măcar acest privilegiu.

E un gînd cel puțin descumpănitor, de aia nu mi-a venit nici măcar să-mi fac patul. Ce rost mai are?

Are! E minunat să știi că mai sînt atît de multe mistere de elucidat! Avem atît de multe de învățat despre natura Universului, despre cum a luat ființă și cum funcționează. A fost totul un accident sau există predeterminare? Avem încă de găsit calea de mijloc dintre teoriile cuantice și relativitate. Avem atît de multe de învățat și de descoperit!

Tocmai de aceea m-am apucat să citesc mai multe despre spațiu din cartea lui Neil (Death by Black Hole). Conform dorințelor Universului, am făcut-o întinzîndu-mă comod în patul încă nefăcut.