Cîteodată se mai întîmplă să citesc. De cele mai multe ori citesc chestii faine. Uneori, chestiile citite de mine sunt atît de bune, sau îmi plac mie atît de mult, că nu mă pot abține să nu le dau mai departe, evident, dintr-un adînc simțămînd altruistic. Așa cum fac cu bucata de text de mai jos, extrasă din romanul ‘Wakefield’ al lui Andrei Codrescu.

“…inefabila calitate numită Prostie […] Credința că duhoarea tribului tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai inteligentă și mai profundă; că muzica pe care o faci atunci cînd jelești rîpa mîloasă în care ai fost zămislit este cu mult, mult mai melodioasă decît jelania vecinilor tăi; că icoanele înnegrite de fum care atîrnă pe pereții tăi sînt reprezentări ale singurilor dumnezei la care merită să te rogi și că zeii și rugile celor de peste deal sînt jingniri de nerostit pentru care trebuie să le iei gîtul.”

Morala: Fiți mai toleranți unii cu ceilalți, nu fiți țigani!
. . .
. .
.