Citind un așa titlu îmbucurător nici nu m-am obosit cu restul articolului, fiind prea ocupat să caut un tirbușon, o halbă și haine pe care să nu-mi pară rău să le pătez. Și ce dacă nu-i nici măcar ora amiezii? Nu-i niciodată prea devreme pentru “o oră de mers la sală”. Mai ales de cînd mersul la sală a devenit pe cît de sănătos pe atît de nerecomandat minorilor. Pare paradoxal, nu? Ceva care-i atît de sănătos precum vinul roșu n-ar trebui să fie interzis copiilor.

Ce-mi pasă mie, chip de lut, de dedesubturile științifice ale descoperirii făcute de canadieni în 2012? E destul că știu acum că resveratrolul, cel mai util trol care există la momentul de față și care poate fi găsit în vin roșu, unt de arahide, ciocolată sau afine, face mai multe minuni decît Iisus. Dacă Iisus a transformat apa în vin, resveratrolul acesta transformă vinul în sănătate curată, îmbunătățind performanțele fizice, funcțiile inimii și forța musculară.

Ce-mi pasă mie că pe wikipedia scrie exact contrariul, că nu există nici o dovadă concludentă și că unele rezultate au fost exagerate sau funcționează doar pe animale? Eu m-am decis deja să iau de bună duma din titlu pentru că îmi servește cel mai bine scopurile.

În cazul acesta mai că-mi vine să mă antrenez pentru un maraton. Unul din băut vin roșu, nu unul adevărat. Maratonul adevărat e stupid*.

Totul ține însă de moderație, de alergat pe distanțe scurte, de sprinturi alcoolice. În cantități mari, de maraton, vinul se transformă invariabil în dureri de cap indiferent de cîți compuși chimici conspiră ca să scoată din el ceva folositor organismului.

Cum ar fi ca peste cîteva luni să apar complet schimbat și plin de mușchi și să mă laud că am ajuns așa pentru că am un somelier bun?

—
*Maratonul actual e inspirat de legenda care spune că după bătălia de la Marathon, un soldat grec a alergat 40 de km ca să anunțe victoria împotriva persanilor, sms-urile nefiind încă inventate pe atunci, după care a sucombat brusc și iremediabil. Puțină lume știe că omul nostru, Pheidippides pe numele lui, a mai alergat înainte de asta vreo 200 de km în 2 zile ca să ceară ajutor spartanilor. După așa efort e normal că singura odihnă care te poate satisface e una veșnică.
În cinstea acestuia, acum se organizează o probă sportivă în care oameni care nu-s soldați și nici nu au o dietă lipsită complet de E-uri și nici nu-s obligați să facă asta de superiori aleargă și ei 42 km. 
—–