Fusese blestemat la vârsta de treisprezece ani. Acum avea treizeci și doi și blestemul acționa asupra lui mai puternic ca oricând, făcându-l să ejaculeze chiar și de zece ori pe zi. În weekend era și mai rău, mai ales dimineața. Iar de Sfântul Valentin era de-a dreptul groaznic.

Ejacula de fiecare dată când una din fostele lui iubite făcea sex. Zi, noapte, nu conta. La fel cum nu conta dacă femeile aveau sau nu orgasm. La fel cum nu conta dacă o făceau cu partener sau singure. Bănuia chiar că multe din erupțiile seminale ce-l surprinseseră în ședințe, la coadă la supermarket sau în vizită la bunici fuseseră provocate de masturbări. N-avea cum să verifice. Ejaculările nu purtau semnătura expeditorului. Puteau veni de la oricare dintre fostele lui partenere. Mai puțin de la Elena, care se retrăsese între timp la o mănăstire. Dar nici în privința ei nu putea fi sută la sută sigur.

Gândul acesta, imposibilitatea de a ști care fostă era asociată cărei ejaculări spontane, avea proprietăți vag liniștitoare. Era bine că găsise o minimă consolare în situația asta mizerabilă în care se afla. S-ar fi întristat teribil să știe că tocmai Geanina, cea care-i refuza mereu avansurile subtile, ce constau de cele mai multe ori în erecții pe care David i le proptea sub nas cu mândria tâmpă și sinceră a unei pisici care lasă pe preș un șoarece mort, motivând dureri de cap, lipsă de chef sau alte indispoziții, era acum cea mai pasională nimfetă dintre toate femeile cu care împărțise un așternut.

Era un blestem cât se poate de creativ, demn de a figura într-un cerc aparte al infernului, un blestem așternut demult asupra lui de o țigancă spirtoasă dintr-un bloc vecin, o prostituată de semi-lux ce lucra cu jumătate de normă în apartamentul de la etajul întâi, de pe colț. Trecând pe străduța ce ducea spre garaje, David o văzuse într-o seară purtând un halat vișiniu cu flori galbene și nimic altceva. În zilele următoare, căută să retrăiască sentimentul acela de extaz ca un narcoman ce vânează amintirea primei doze în fiecare seringă. Ca s-o vadă mai bine, se sui în salcâmul care se apropia timid de geamul ei – până și copacul îi cunoștea puterea drăcească și se ferea să îi atingă pervazul -, dorind s-o vadă de mai aproape. O văzu goală, ieșind din baie, și rămase cu gura căscată. Îl văzu și ea, și gura începu să-i miște mărunt, sub ochii negri care-l ținteau locului cu o intensitate malefică pe care David n-o putuse defini mai apoi decât ca efectul unui blestem. Îl vrăjise, dar el nu ghici despre ce era vorba decât mult mai târziu, peste ani, când se întâlni cu ea pe stradă și acesta îl întrebă zâmbind sardonic dacă îi place să știe că fostele lui se simt bine fără el. N-o recunoscu pe loc și vorbele ei îi provocară ecouri sterile în cap, dar se dumiri în momentul în care visele lui umede începură să se manifeste și ziua.

Nu-i plăcea să știe când se futeau fostele lui iubite. Evident. Asta n-avea nimic de-a face cu poluțiile lui fermecate. Nimănui nu-i place să i se reamintească constant că fosta e mai fericită cu un altul decât a fost vreodată cu tine, asta pentru că face mai mult sex cu el decât a făcut cu tine. Desigur, frecvența copulațiilor nu e întotdeauna un indicator corect al unei relații armonioase, dar să fim serioși, există o legătură directă între sex și zâmbet. Mai mult sex, mai larg zâmbetul.

Putea doar să presupună care dintre cele opt foste partenere era responsabilă pentru cea mai recentă ejaculare, urmărindu-le profilele de Facebook și încercând să le ghicească programul. Dacă-l prindea blestemul în timpul orelor de program, între nouă și cinci, jumătate dintre foste erau deja eliminate din ecuație. Deși era posibil ca cel puțin una să aibă o aventură cu șeful ei, ceea ce ar fi explicat orgasmele pasagere pe care le avea în timpul pauzei de masă.

S-a gândit, la un moment dat, că ar putea reduce din efectele blestemului, optând pentru o abstinență completă, dar întârziată. S-a gândit apoi că ar fi fost o mutare greșită, pentru că e ca și cum ai renunța la friptură doar pentru că, din când în când, pe neanunțate și indiferent cât ești de sătul, un blestem vechi, din copilărie, te îndoapă cu parizer.

Cel mai rău era când ejacula fix înainte să facă sex cu actuala lui iubită. Atunci trebuia să se scuze penibil, să mintă prost și să înșele improvizat. Găsea motive abracadabrante pentru care să se certe cu ea, toatea acestea pentru a câștiga timp și pentru a avea ocazia să se schimbe în lenjerie curată. Dar mai ales să-și revină după blestemul nenorocit care-l lăsa de fiecare dată stors de orice vlagă și lipsit de orice poftă de natură sexuală.

Ejaculările lui involuntare erau doar parte din problemă. La fel de mult l-ar fi deranjat și dacă ar fi aflat despre ora exactă la care făceau sex fostele lui prin intermediul unei aplicații de mobil. Ar fi suferit comparabil și dacă alertele de cutremur erotic i-ar fi vibrat scurt în buzunar, în loc să-l asalteze acolo unde era mai vulnerabil și să-i livreze cele mai triste orgasme pe care le-a avut vreodată o ființă umană.

Picătura umplu proverbialul pahar în timpul unei înmormântări, când David ejaculă de două ori în timpul veșnicei pomeniri și încă o dată în drum spre cimitir, unde mai ejaculă de două ori, sec și extrem de dureros, căzând chircit în genunchi lângă groapă, încât fu bănuit că ar fi avut o relație mult mai apropiată cu răposata decât avusese de fapt.

Întâmplarea a făcut ca una din fostele lui iubite, Marcela, să fie felată de șeful ei chiar în timp ce David își regla ștreangul în jurul gâtului. Ejacularea subită îl făcu să se dezechilibreze, să alunece de pe scaun și să fie cuprins de un orgasm eliberator, extrem de plăcut, în ultimele clipe ale vieții sale.

Foto: pri.org