Europa arde şi UE se piaptănă. Se vopseşte frumos cu şuviţe, se spală şi îşi masează suav scalpul, se coafează şi îşi trage şi o manichiură pentru oricum n-ar putea stinge focul după ce s-a aflat că haşdoioul nu funcţionează chiar după parametrii estimaţi.
Aşa că după lupte seculare ce au durat mai bine de trei ani şi au durut în tot acest răstimp, din nimbul birocraţiei europene s-a pogorît asupra muritorilor de rînd cu puterea unei sentinţe divine o pepită de raţionament virtualmente incombatabil.
Din semi-ntunericul temniţelor bruxeleze răzbat voci tot mai ferme ce pun la îndoială proprietăţile de lichid dătător de viaţă ale apei. Milioane de specii de vieţuitoare a căror existenţă şi supravieţuire depinde în mod mai mult sau mai puţin direct de consumul apei şi de calitatea de hidratant a acesteia încep să-şi reevalueze întregul raison d’etre. Mai multe turme de cămile contemplează un simbolic suicid în masă după ce apa s-a devalorizat drastic pe pieţele internaţionale şi cocoaşelor lor li s-a răpit brusc utilitatea.
Pieţele financiare europene ce stau la marginea prăpastiei, pîndite de fiorul rece al căderii iminente, nu pleacă niciunde, dar treaba asta cu apa trebuia lămurită odată şi-odată. Primele bănuieli le-a avut unul din birocraţii europeni cînd a observat cum i s-a încreţit pielea după ce a stat mai mult în cădiţă. Paradoxul l-a perplexat. Cum de mă stafidesc în aşa hal? N-ar trebui să mă hidratez mai bine în apă? Că doar n-am văzut niciodată peşti cu riduri. se gîndea în sinea lui europeanul.
Contradicţia i-a măcinat încrederea în proprietăţile de lichid ale apei şi în dovezile empirice ale celor care s-au hidratat în mod complet ignorant cu apă timp de niscaiva milenii, cel puţin. Pe de altă parte, auzise el că în unele sate ale Moldovei trăiesc oameni care nu pun strop de apă pe limbă, preferînd alternativele cu cifră octanică ridicată. Chiar el supravieţuise mai mulţi ani consumînd doar ceai, cafea, sucuri, fresh-uri şi diverse nectare de fructe, era clar că apa era supra-apreciată.
Ceva trebuia făcut şi n-a durat decît 3 ani ca să se ajungă la o concluzie. Demersul a meritat toţi banii, pentru că oricum nu erau ai lui, aşa că ce-i pasă. El se declară satisfăcut şi ne mărturiseşte că pentru următorul său proiect doreşte să demonteze mitul conform căruia acolo unde-i fum e şi foc.
P.S.: Dacă propunerea ar fi venit din Statele Unite n-ar fi fost mirarea atît de mare, ştiut fiind faptul că mai bine de jumate dintre americani preferă să se hidrateze cu untdelemn, sos de usturoi, ketchup sau rîntaş de tocăniţă.
