Se spune, ignorând frumos cacofonia, că câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. Dar, așa cum se întâmplă mai tot timpul, majoritatea generalizărilor sunt false, sau pur și simplu odioase, deci abordăm afirmația anterioară într-un spectru mai larg. Și oricum n-aș putea eu, oricât de superior m-aș simți acum, să dau sentințe definitive în care să le spun oamenilor că sunt proști doar pentru că-și irosesc resursele pe te-miri-ce demersuri de-a dreptul futile. Așa că spun altfel: spune-mi de grija cui mori ca să-ți spun cine ești. Aforism care el suportă variate interpretări, derivate din modul în care se moare de grija altuia, discret și elegant sau … așa ca la noi. Pe exemple:

Atenție, câine rău! Nu mușcă, dar e foarte sarcastic

Caz 1: în care câinele nu moare nici de drum lung, dar merită eutanasiat…

Dacă ai protestat vreodată în stradă împotriva tratamentului inuman(!)  aplicat câinilor străzii dar ți se rupe/ ți se fâlfâie/ ți se flendură de soarta copiilor străzii sau oamenilor străzii, atunci îmi pare rău să-ți spun asta (ba nu-mi prea pare): ești prost. Dacă te încăpătânezi să susții că acele haite de maidanezi sălbatici care mușcă/ mutilează/ terorizează/ ucid sunt doar niște sărmane suflete inocente care ar trebui să primească o îngrijire superioară aceleia de care se bucură mulți orfani sau bolnavi din spitale, înseamnă că ești naiv, iar aici folosesc cuvântul ‘naiv’ ca o variantă finuță a cuvântului ‘prost’. Deci, ești prost. Dacă faci parte din grupul care i se uită în gură lui Brigitte Bardot mai abitir decât un dentist atunci când ia în brațe o pufoșenie canină și îi deplânge patetic soarta de animal sălbatic, de altfel foarte similar șobolanilor sau porumbeilor, atunci ești prost. Mai ales știind că franțuza se agită doar în folosul PR-ului, în încercarea de a resuscita o faimă acum muribundă. Dacă ai văzut cum haitele de câini vagabonzi au ucis un copil cu o sălbăticie ce ar face orice vasluian gelos și tu continui să iei partea necuvântătoarelor, ești mai dobitoc decât bietele animale.


Caz 2: în care subiectul nunții lui Teo e muncit în tabloide până la epuizare…

Dacă ești “jurnalist” de tabloid și ai scris mai mult de două paragrafe despre nunta și/sau viața amoroasă a lui Teo Trandafir, ori ești prost ori îți place să scurmi în mizerie, ori ești un ignorant care se îneacă în propria neputință și nu are despre ce vorbi și se agață de orice rahat plutitor. Pentru că, în umila mea opinie, nunta eventuală a unei anumite foste nu este un subiect care să ocupe prima pagină în mod repetat. De aceea nici nu zic mai multe.

Iar despre modul în care se moare frumos de grija altuia, adică despre preocupări nobile făcute cu cap și despre inițiative lăudabile, vorbim cu altă ocazie. Sau vă uitați în fiecare seară la 22:30 la emisiunea Servus Talk, pe Transilvania Look, emisiuni accesibile și online, pe Transilvania Tube.

P.S.: Nici unul din cititorii mei nu este prost așa că jelaniile mele sunt cvasi-inutile, încât cei vizați e puțin probabil să fie pasionați de blogul Scamelor din Buric, sau de citit în general. Iar prostia este atât de încetățenită în unii încât devine incorigibilă. Eh, eu măcar m-am decărcat oleacă 🙂