Nu trece zi dată de calendar fără ca Viorica să nu se întreacă pe sine în prostie. Întrebarea firească ce se conturează în mentalul colectiv e următoarea: bă, dar totuși, cât de proastă poate să fie femeia aia? Nu există un răspuns clar, doar speculații. Iată câteva dintre ele:

Viorica e atât de proastă încât se oprește din respirat atunci când vorbește.

Când a auzit că va vizita Muntenegru, Viorica a întrebat la care cabană va sta.

Viorica e atât de proastă încât crede că “pedeapsă capitală” e atunci când iei amendă în București.

Viorica e atât de proastă încât a încercat să ia un credit de la o bancă de spermă.

Viorica e atât de proastă încât a râs la un banc de pești.

Viorica e atât de proastă încât chiar și un analfabet îi poate citi gândurile.

Când i se spune că se va întâlni cu un diplomat, Viorica crede că iese la o prăjitură.

Pentru că sângerează lunar, Viorica are impresia că reciclează.