Desigur, e o ușurare iluzorie, ei fiind proști în continuare, dar partea pozitivă este că orice ar face nu vor fi niciodată cei mai proști din țară. Nu vor atinge excelența în dobitocenie, nu vor ridica acreierarea la nivelul e artă și nu vor ieși în evidență cu nimic, prostia lor fiind absolut banală și de joasă speță. Pentru că titlul de cel mai prost om din țară tocmai a fost adjudecat. La fel ca în cazul marilor artiști, recunoașterea a fost una postumă. Dar e bine și mai tîrziu decît deloc.

În mod oarecum previzibil, cel mai prost om din țară este tipul care s-a sinucis cu tot cu odraslă din cauza unui virus informatic. Virus care în acest caz s-a dovedit a fi extrem de dăunător sănătății. Pentru că omul a luat de bun mesajul care i-a apărut pe ecran în timp ce se uita pe niște nevinovate site-uri pentru adulți, un mesaj primit, chipurile, de la Poliția Romînă, mesaj care-i cerea niște zeci de mii de lei drept penalizare pentru comportamentul lui necuviincios. Și omul a crezut asta pe bune fără să întrebe pe nimeni dacă poliția de la noi a ajuns în stadiul acela de avans tehnologic încît face încasări via inetrnet. Sau să dea un telefon la adevărata poliție și să întrebe dacă au un plan de ramburs în mai multe rate avantajoase. Sau să stea și să contempleze puțin posibilitatea haiduciei, înțeleg că nu concepea să petreacă vreo secundă în arest.

Conform epistolei lui de rămas bun, nefericitul nostru nu și-ar fi dorit că băiatul lui să crească cu un tată pîrnăiaș. Ceea ce nu-i tocmai cel mai rău lucru din lume, văd că băieții lui Adrian Năstase se descurcă admirabil cu tot cu tatăl lor reținut. Așa că mai bine să nu crească deloc. Să mai spună cineva că prostia nu doare. Sau că Darwin nu avea dreptate cînd a propus teoria cu supraviețuirea celui mai puternic și adaptarea la mediu.

Știu că pare cinic, dar nu-mi pare rău pentru el. Îmi pare rău de copil, că ăla n-a greșit cu nimic. Totuși, privind din altă perspectivă, omul nostru a făcut ceva ce ne dorim cu toții să reușim în viață, să lăsăm lumea un loc mai bun după dispariția noastră.
. . .
  . .
    .