The Hobbit – Bătălia celor cinci oștiri (2014)

Eru Ilúvatar se simțea oarecum singuratic în eternitatea lui transcendentală, așa că s-a decis să-și creeze niște tovarăși îngeri (Ainur) cu ajutorul cărora să cînte împreună facerea lumii (Arda). Cel mai puternic dintre îngerii lui era Melkor, care imediat s-a vrut original și a cîntat fals din ambiția de a face chestii după chipul și asemănarea lui, deci depășindu-și cu muuuult atribuțiile. Fiind unul dintre acei îngeri superiori (Valar) însărcinați cu modelarea lumii, Melkor și-a manifestat frustrările sabotîndu-și colegii îngeri într-o asemenea măsură încît a ajuns să fie eliminat din tagma lor. Dar nu înainte de a aduce de partea lui niște îngeri inferiori (Maiar), sub formă de trolli și balrogi, și pe Sauron, care i-a fost tot timpul un fel de mînă dreaptă. 

Tot în acea vreme Melkor a trecut la numele de Morgoth, care i se părea mult mai agresiv și mai înspăimîntător. Sauron a avut ca principală realizare creativă mutația selectivă a unor elfi în orci. Asta pentru că doar Eru Ilúvatar putea să creeze viață independentă, ceea ce a și făcut, elfii și oamenii fiind cunoscuți sub numele de “copiii lui Ilúvatar“. Dwarfii au fost creați de un Valar pe nume Aulë, cu aprobarea șefului. Hobbiții sînt derivați din oameni și aproape că nu contează în marea schemă a lucrurilor. Cu vreo două excepții: Bilbo și Frodo Baggins. Sau mai degrabă Bilbo Baggins și Samwise Gamgee, care l-a cam cărat în spate pe Frodo în partea esențială a călătoriei, dar asta e deja altă discuție.

Bilbo, aici avînd un paloș care luminează în prezență orcilor,
dar care devine flasc și inutil în prezența tipelor grase
Fiecare dintre cei doi hobbiți are parte de cîte o trilogie epică, deși asta a lui Bilbo a început lent și cam în bătaie de batjocură (vezi tot ce se întîmplă în sălile regelui goblin și chiar în timpul vizitei musafirilor nepoftiți). Bucata #2 a părut puțin trasă de păr de dragul senzaționalului și a tehnologiei 3D și umplută cu povești și personaje inutile (vezi povestea de dragoste dintre piticul semi-porno și elfa din serialul Lost, o poveste degeaba care nu duce niciunde). 
Bucata #3 din povestea de dinaintea poveștii cu Inelul Magic nu doar că pare făcută mai în serios decît primele două, dar e atît de plină de acțiune că doar de 2 ori am auzit în sala plină crănțănit de nachos, restul timpului fiind ocupat cu sunete de luptă încrîncenată (imaginați-vă filmul Dacii făcut de James Cameron). Ca să vă dați seama de cît de multă acțiune e în film, pot să vă spun că partea cu săgetarea dragonului e doar începutul. Abia apoi vin cele cinci oștiri: elfi, oameni, dwarfi, orci, goblini, vulturi uriași, lupi wargi, trolli, viermi de nisip de pe planeta Arrakis, porci, căprioare, un cerb lopătar și un hobbit. Faptul că vulturii ăia uriași intrevin salutar în toate situațiile dificile mi se pare a fi o lipsă de imaginație din partea autorului, care și-a risipit talentul pe milioarde de alte detalii vag tangențiale.
Smaug Magnificul, vierme zburător și demonstrație de CGI
În calitate de hobbit, Martin Freeman are foarte multe calități, în principal aceea de a mă face să rîd de fiecare dată cînd vorbește. Ceea ce e de bine. E chiar excelent. Mustăciosul acela din Dracula Untold e absolut normal într-un rol de arcaș sărac pe care-l putea juca aproape oricine. Legolas e introdus în film doar ca umplutură, dar nu deranjează mai deloc. Tauriel e digerabilă pentru că arată bine și mai alimentează niște fantezii sexuale. Gandalf e Gandalf, scenele de bătaie sînt scene de bătaie (e de bine atunci cînd echivalezi un lucru cu el însuși), iar complicațiile interne ale lui Thorin mă interesează puțin spre deloc. Eu am venit pentru bătăi, care arată excelent cu cîteva excepții în care efectele speciale și-au demonstrat limitele.
În schimb, personajul ăla viermănos din Esgaroth, lașul cel slinos din orașul de pe apă, e atît de superficial și unidimensional că pare scos din alt film. Dintr-unul slab. De aceea aș dori din tot sufletul ca Peter Jackson să nu se apuce de făcut comedii. Am văzut cu toții ce-a ieșit cînd a încercat să fie amuzant în King Kong.
Părțile care fac legătura cu trilogia inelului, deși nu-s din carte, pică foarte bine. Iar 3D-ul ar putea pica de tot, și nu zic asta doar pentru că trebuie să stau cu 2 perechi de ochelari pe nas aproape 3 ore la fiecare film.
Concluzie: abia aștept să treacă destul timp ca să pot vedea iar filmul în varianta piratată.
. . .
  . .
    . 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.