Tanti Zoia față cu glaciațiunea

Tanti Zoia e o vecină de-a buncii. E genul acela de femeie enervantă care ciupește copii de obraz mai mult din ură decît din simpatie. Când eram mic și dormeam la bunici cu verișorii, pe tanti Zoia o deranjau râsetele noastre din timpul filmelor cu țestoase ninja sau orice alt film care dat acum în reluare la ProTV bate la fund orice încearcă Antena să pună pe post. Tanti Zoia e genul acela de acritură cîrcotitoare care nu lipsește din nici o scară de bloc, care stă cu ochiu’ pe vizor toată ziulica și știe ce-ai în traistă de fiecare dată când te întorci de la piață.

Tanti Zoia, la fel ca multe alte tanti din țara întreagă, are drept de vot. Care valorează la fel de mult ca votul meu. Și asta e cea mai tristă parte. N-a făcut tanti Zoia atîtea tave de prăjituri cu care să-și bage soțul în diabet cîte cărți am citit eu, și n-o zic ca să mă laud. O zic pentru că știu că bunica îi face de multe ori prăjiturile, gătitul fiind un alt domeniu în care tanti Zoia e o incapabilă. În schimb, tanti Zoia a mers la vot, ceea ce nu pot spune despre subsemnatul, care am stat acasă ca un sălbatic.

Tanti Zoia s-a pornit la drum dis-de-dimineață-de-duminică, cu furnicături în palma ce avea să țină ștampila, fără să fie descurajată de troienele care se așternuseră peste noapte, ca-ntr-o poezie de Coșbuc. Pe la jumătatea drumului, cărarea făcută prin metrul de zăpadă i-a jucat feste săracei bătrîioare, aceasta executând fără de grație cea mai penibilă trântă. Și acolo a rămas timp de 20șiceva de minute, pentru că grămăjoarele de nea așternute pe trotuar nu ofereau sprijinul necesar pentru o revenire la poziția bipedă.

În mod neașteptat, tanti Zoia n-a profitat de acest răgaz pentru a contempla simbolismul necazului ei și, deși e o fire bisericoasă din cale afară, nu s-a gândit că acesta ar fi fost vreun semn prin care Cel de Sus îi transmite să stea în pi&%@ mă-sii acasă. Ajutată de doi vecini săritori care au văzut-o pe geam că se zbate ca peștele pe uscat, dânsa s-a ridicat și a purces către secția de votare, dornică de a-și exprima spiritul civic. Mai are rost să spun cu cine a votat?

Din păcate, aluzia finuță a divinității, care a încercat să facă ieșitul din casă indezirabil prin intermediul vremii hître, n-a fost percepută de destui alegători, rezultatul fiind lesne de observat chiar și de cei cu ochiul neantrenat într-ale politichiei.

Ar fi indicat ca Dumnezeu să fie mai vehement data viitoare, să-și găsească nivelul de implicare pe care l-a dovedit atunci când a trimis potopul sau ploile de foc. Nu de alta dar românii nu mai sunt de mult receptivi la astfel de subtilități.
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.