Tag Archives: zăpadă

Ierbosofii (cap.7) – Îngeri de zăpadă în Iadul Alb

Leave a reply

Există, pe lumea asta, trei tipuri de magie: magia albă, magia neagră și magia Crăciunului. Vrăjitoarele specializate în magia Crăciunului citesc viitorul în globurile de pom și văd dacă va ninge sau nu. E important să ningă pentru că, fără zăpadă, Crăciunul e incomplet. E ca un om de zăpadă fără morcov (un eunuc de zăpadă, cum mai e cunoscut în folclor). Fără zăpadă, nu mai poți ieși în iadul alb pentru a face îngerași.

Din cauza încălzirii globale, Crăciunul nu mai e alb, ca odinioară. E de rasă mixtă. Partea bună e că factura la gaz e mai mică de când cu schimbările climaterice. Pe termen lung, omenirea e într-un real pericol din cauza asta, dar mie-mi convine să plătesc lunar cu 30 de lei mai puțin pentru gaz, chiar dacă asta vine la pachet cu extincția umanității.

Magia Crăciunului e mai puternică anul acesta deoarece Crăciunul Ortodox pică deodată cu cel catolic, chestie care se întâmplă relativ rar. Când s-au despărțit cele două religii, au încercat să-și găsească ritualuri diferite, dar e destul de evident că una a copiat toată tema de la cealaltă, schimbând puțin pe ici, pe colo, cât să nu bată la ochi. Au făcut crucea invers și au pus Paștele cu o săptămână mai târziu. Sau mai devreme, că nu știu care a fost plagiatorul și care a fost elevul conștiincios.

Apropo, dacă există Paștele Cailor, ar trebui să existe și Crăciunul Cailor.

În România, nu simți că a fost Crăciunul dacă, trei zile mai târziu, nu arunci o tonă de mâncare la gunoi. Cam așa se definește la noi masa de Crăciun: volumul de Crăciun înmulțit cu densitatea de Crăciun. Parcă nici nu simți că au fost sărbători dacă nu ai mâncat până ți-a venit rău.

O altă chestie care nu-mi place la noi e obiceiul unor găști de oameni de a face gălăgie printre blocuri pretextând că merg cu colinda. Evit să îi încurajez financiar, mai ales că nu-mi place să arunc banii pe geam.

Ce-mi place cel mai mult la Crăciun e treaba cu cadourile. Pentru că deși e ziua de naștere a lui Isus, eu sunt cel care primește șosete noi. E o perioadă magică în care toată lumea o arde pozitiv. De Crăciun, ești mai bun. Imediat după, te oprești.

Sursa foto: contul meu de Instagram

Gabi Firea l-a demis pe Dumnezeu după ce Acesta a refuzat să iasă la deszăpezit

Leave a reply
Firea, apostrofîndu-l pe Dumnezeu pentru lipsa Sa de spirit civic

Primarul Bucureștiului, Gabriela Vrîncioaia Firea, l-a demis astăzi pe Dumnezeu din postul de Tată Ceresc pe motiv că acesta i-ar fi ignorat rugămintea de a ieși din spatele norilor și de a ajuta la deszăpezitul capitalei.

Ninsorile ultimelor zile au fost atît de abundente încît doar o intervenție divină ar fi putut debloca Bucureștiul din troienele de zăpadă. Eforturile omenești s-au dovedit insuficiente, în ciuda walkie-talkie-ului prin care doamna primar a coordonat echipele de pe teren, astfel că se impunea o minune dumnezeiască. Din păcate, aceasta a întîrziat să apară.

Astfel, Managerului Ceresc a ajuns să fie eliberat din funcție pe motiv de incompetență. Postul Său va fi ocupat în continuare de o persoană mult mai competentă și mai atentă la nevoile Bucureștiului și ale doamnei primar. Probabil cineva din Videle.

Sursa foto: national.ro
—–

Zeci de persoane au fost salvate după ce au rămas blocate într-o mentalitate învechită

Leave a reply

Ignorînd prognozele meteorologilor, ale forțelor de ordine și ale tuturor specialiștilor care au emis avertismente împotriva aventurării într-o gîndire de secol trecut, zeci de oameni au insistat să creadă că știu mai bine decît autoritățile ce trebuie făcut și s-au pornit la drum cu raționamente eronate și argumente expirate, trezindu-se după scurt timp blocați într-o mentalitate învechită și periculoasă, din care au trebuit să fie eliberați, cu eforturi considerabile, de aceleași autorități pe care le-au nesocotit mai devreme.

Echipajele ISU, împreună cu pompierii, Serviciul de Ambulanță și polițiștii de la Brigada Autostrăzi și Misiuni Speciale, au intervenit în nenumărate cazuri, salvîndu-i de la moarte sigură pe cei blocați în troienele de ignoranță de către viscolul ce bătea prin capul lor gol. Înșelați de o percepție total greșită a mediului înconjurător, oamenii au devenit victime sigure ale elementelor devastatoare din care este compusă, de obicei, mentalitatea de om neajutorat intelectual, dar mîndru.

Intervenind salutar cu lopeți de bun-simț și utilaje de deszăpezire a minților înfundate, oamenii legii au reușit să ajungă la toți cetățenii înghețați într-o mentalitate de “să mă ajute alții, căci eu nu-s în stare să gîndesc pe cont propriu”, ca să le explice, fără a folosi cuvinte prea mari, că și-au supraestimat grav capacitățile mintale și că ar fi bine să se abțină de la astfel de expediții pe viitor.

Salvatorii i-au adus pe cei blocați la un nivel de gîndire apropiat normalității administrîndu-le, pe lîngă ceai cald, și lecții despre alternanța anotimpurilor, despre ce se întîmplă cînd bate vîntul fulgii-n dungă și despre efectele frigului asupra pantalonilor de trening. De asemenea, celor salvați li s-a oferit asistență în ștergerea salivei ce le curgea din gură.

Există suspiciuni, neconfirmate încă, despre cetățeni care s-au lăsat blocați voluntar în aceste mentalități retrograde, din sfidare tîmpă sau din obișnuința nocivă de-a fi mereu asistați social.

Visez la un viitor în care ninsorile să fie luate prin surprindere de autorități

Leave a reply

Visez la un viitor în care primii fulgi de zăpadă, coborînd haotic din ceruri ca după o cafteală cu perne între serafimi și heruvimi, să fie luați prin surprindere de autoritățile locale și de nivelul lor desăvîrșit de pregătire.

Visez la un viitor în care stocurile de materiale antiderapante și starea impecabilă a mașinilor de deszăpezire să descurajeze cristalele de gheață din a se organiza în straturi încă din momentul în care ating asfaltul cu modelele lor unice și irepetabile.

Visez la un viitor în care fulgul de nea să-și pună la îndoială sensul propriei existențe în momentul în care observă de sus cît de bine s-au echipat autoritățile pentru venirea iernii. Vreau să-l văd cum disperă, cum țipă mut și cum îi îngheață lacrimile pe obraji văzînd că n-are nici o șansă de a supraviețui mai mult de cîteva minute dacă se așterne pe una din străzile orașului. Vreau să-l văd cum scuipă blesteme către consiliile locale și județene care i-au scurtat atît de nemilos speranța de viață și l-au condamnat să facă parte din mocirlia aia insalubră de margine de drum. Vreau să-l văd cum se roagă agitat la divinitate și la roza vînturilor să cadă undeva pe un acoperiș, într-o curte, într-un parc sau pe-un deal, unde să stea liniștit o vreme cît mai îndelungată, eventual să fie compactat sub formă de bulgăr, om de zăpadă sau penis de zăpadă. Vreau ca nivelul de pregătire al autorităților să-i sădească în suflet o spaimă similară celei pe care o resimte zăpada cînd cinvea își scrie cu pipi numele pe ea.

Visez la un viitor în care fulgul de nea simte gustul sării în gură și lama utilajului pe spinare cu mult înainte de a părăsi confortul răcoros al plafonului de nori, asta pentru că cei de jos au anticipat ninsorile cu multe zile înainte și s-au rînduit corespunzător.

Visez la un viitor în care pot să dorm liniștit, știind că există oameni harnici și pricepuți care nu lasă drumurile țării și zăpada să se împrietenească și să formeze o relație de lungă durată. Maxim o aventură de-o noapte.

Foto: internet