Totul mersese perfect: dansul, flirtul, glumele, primul sărut, plimbarea către apartamentul său, sărutul din lift, poveștile, totul. Preludiul, care începuse încă din momentul în care își trimiseră primele mesaje, fusese un succes incontestabil. O cîștigase fără drept de apel. Ba nu, o muncise. Depusese un efort supraomenesc pentru a o supune voinței sale.
Lucrase eficient; în mai puțin de patru ore, cît durase întreaga lor întîlnire, o făgezise bine cu merlot, o amețise cu unduirile sale de balerin discret și o vrăjise definitiv cu lejeritatea cu care anulase treptat toate dubiile pe care aceasta le avusese în privința lui. Fusese precaută încă din momentul în care stabiliseră online să se întîlnească offline, dar el știuse cum să-i înfrîngă temerile. Într-un final, femeia îi cedase complet, ajungînd în drum spre casă să se agațe de el ca liliacul de bolta peșterii: cu ghearele. N-ar fi putut scăpa de ea nici să vrea. Ceea ce, desigur, nu era cazul, căci foamea nu i-ar fi permis să rateze o asemenea șansă. Rar avea ocazia să sugă sîngele unei roșcate naturale.
Stînd alături de ea pe canapea, Stephan îi auzea sîngele clocotindu-i în vene, inima pulsîndu-i în refrene apetisante, un colț de unghie frecîndu-i ciorapii în timp ce mergea. O simțea pe deplin. Era în perfectă armonie cu vibrațille ei. Simțurile ascuțite, de prădător imun la scrupule, îl alertau în privința oricărei fluctuații biologice din corpul ei. Îi mirosi umezeala caldă, îi simți pulsul accelerat, îi ascultă respirația sacadată, pofticioasă, și înțelese că era pregătită să i se ofere. Nu-i rămăsese decît să-și decaloteze caninii, să-i muște gîtul și să se înfrupte din ea prin cele două găurele întunecate și obscene pe care le lasă în urmă orice vampir pe post de carte de vizită. Puncte G, cum sînt ele cunoscute în jargonul vampiric. Dar nu reuși s-o penetreze, căci dinții lui păreau incapabili să-și părăsească teaca protectoare.
Se scuză la baie cu toată demnitatea pe care o putea emite în acele clipe dramatice în care realiză, pentru prima dată de cînd încetase din viață, că era posibil să sufere de impotență dentară. Auzise că li se poate întîmpla vampirilor trecuți de o anumită vîrstă, dar nu cunoscuse pe nimeni cu această afecțiune. Gura flască trebuia să fie doar o născocire sinistră, o legendă urbană, o fabulație modernă precum cea care susținea că multe focuri de pădure sînt stîrnite de vampiri sinucigași, care aleg un loc retras, afară din oraș, pentru a-și pune capăt nopților. Ținea cu dinții de convingerea că nu avea cum să fie impotent. Așa ceva, pur și simplu, nu i se putea întîmpla tocmai lui. Nu lui și, mai ales, nu acum.
Desigur, în caz că, ferească Lucifer!, s-ar fi dovedit că era, într-adevăr, incapabil să-și activeze caninii, ar fi putut oricînd să spargă un centru de transfuzii și să aleagă din oferta acestuia, dar asta ar fi răpit cel puțin jumătate din farmecul băutului de sînge. Dar sîngele în pungă de plastic nu se compară cu cel băut direct de la sursă, o știe orice vampir. E rece, e stătut, e rău. E echivalentul fast-food-ului la oameni: mîncare plictisitoare, lipsită de orice savoare.
Ar fi existat și alternativa unei mușcături clasice a arterei femurale, o mușcătură murdară și dezordonată, ce nu necesită excitarea caninilor. E un stil de-a bea sînge foarte popular printre acei hipsteri care insistă să facă lucrurile altfel doar de dragul de a fi diferiți, dar poziția nu e la fel de comodă și nu e nici pe departe la fel de satisfăcătoare estetic. Ca să nu mai spun nimic de tendința deloc măgulitoare a oamenilor de a-și relaxa vezica și sfincterele în momentele de panică extremă. În plus, există întotdeauna riscul de a încasa un genunchi în freză de la victima căreia nu i-ai imobilizat corect picioarele. Gîtul e mai curat, mai sigur, mai accesibil și, în unele privințe, mai intim și mai erotic. Căci despre asta este vorba, pînă la urmă, despre voluptatea consumului.
Blestemîndu-și amarnic deplorabila blegeală dentară, Stephan se propti în fața oglinzii, uitînd pentru o secundă că vampirii nu se reflectă în ele. Se așeză pe marginea căzii și începu să-și maseze frenetic caninii, frecîndu-i pe rînd între degetul mare și arătător, sus-jos, sus-jos, umezîndu-i din cînd în cînd cu limba și sperînd din tot sufletul lui nemuritor că va putea să-i stimuleze manual, să-i aducă în poziție de drepți și, apoi, să-i pună la treabă. Să termine cu succes ritualul pe care-l începuse cu femeia care-l aștepta nerăbdătoare și neștiutoare în pat.
Își imagină că Vanessa, profitînd de lipsa lui, se retrăsese în dormitor pentru a se strecura în ceva mai lejer. Își imagină, apoi, că dinții lui albi și erecți, puternici ca fildeșul, urmau să se strecoare, la rîndul lor, în ceva mai lejer: în gîtul femeii. Scoase din buzunar telefonul și se grăbi să caute pe internet poze cu gîturi dezgolite artistic, cu carotide expuse lubric, cu vene albastre ce trasează hărți delicioase pe corpuri tinere. Făcea toate astea ca să-și provoace vizual erecția, să-și ofere un aport artificial în timp ce-și masa dinții și își derula în cap fantezii gastro-erotice. Se vedea mușcînd-o delicat de încheietură, sugîndu-i sîngele lent, tantric. Se aplecă peste poze, sprijinind-se de ele ca de o cîrjă virtuală, singurul lucru care avea să-l ajute să-și scoale dinții din amorțeala lor nenorocită.
După zece minute de frecat inutil smalțul, se resemnă. Ieși din baie și merse în dormitor, făcînd un ocol prin bucătărie. Confirmînd presupunerile sale, bazate pe sute de ani de studiat comportamentul uman, femeia îl aștepta goală în pat. Se strecurase în cea mai lejeră ținută posibilă, cea pe care o abordase și Eva înainte de întîlnirea cu șarpele. O sărută fără poftă preț de cîteva minute, masîndu-i sînii și sporindu-i sentimentul de anticipație sexuală, după care, urcîndu-se pe ea, îi înfipse vîrful unui cuțit în gît și începu să-i bea sîngele printr-un pai găsit în bucătărie. Sătul de supt, îi mai făcu o găurică. Să-i rămînă, totuși, două, de dragul aparențelor.
