Tag Archives: vaccin

13 lucruri mai puțin cunoscute despre vaccin

Vaccinul lucrează oarecum contra-intuitiv, antrenându-ți imunitatea printr-o doză mică din virusul de care ar trebui să te apere. E ca bătaia primită de la părinți: dacă ai încasat-o o dată, faci tot posibilul să nu mai ajungi în situația aia. Iei bătaie mică acum ca să nu iei bătaie mai mare mai târziu. Deci, funcționează. Și vaccinul, și bătaia.

Tot mai mulți oameni sunt împotriva vaccinului. Aceștia sunt genul de oameni care se tem că dacă au mintea deschisă, îi trage curentul.

De obicei, în dezbaterile pe tema vaccinului se înfruntă un doctor, care a făcut facultatea de medicină, a studiat și a practicat medicina mulți ani, și un anti-vaccinist, care a avut câteva după-amieze libere și a citit două bloguri.

Vaccinul e urât, pentru că îți lasă o cicatrice de-aia nașpa pe braț. Lipsa vaccinului e la fel de urâtă, pentru că îți lasă și ea o cicatrice nașpa, puțin mai mare, de la autopsie.

Dacă nu te vaccinezi când ești mic, când ești mare nu mai te joci.

În zilele noastre, e nevoie de vaccin deoarece copiii nu își mai pot face imunitatea în stilul clasic, jucându-se în spatele blocului și mâncând corcodușe de pe jos, că stau numai în casă la calculator.

Teoretic, există șanse ca vaccinul să fie rău. Toate dovezile arată contrariul, dar să presupunem, prin absurd, că vaccinul e rău. Care sunt, totuși, șansele ca, dintre toți oamenii din România, tocmai Olivia Steer să fi descoperit acest lucru?

Și vegan, și anti-vaccinist, Olivia Steer e la două linkuri distanță de a descoperi că pământul e plat.

Iordache a avut dreptate: nu există nici o diferență între vaccinul pe care nu îl faci la un spital de stat și cel pe care nu îl faci la un spital privat.

Vaccinul e contestat deoarece conține o doză mică de aluminiu. Dar aluminiu există și în laptele matern, în doză mult mai mare. Acesta din urmă însă nu e contestat deoarece vine într-un ambalaj extrem de atrăgător.

Corelația nu implică cauzalitate. Dacă autismul se descoperă după vaccin, nu înseamnă că e provocat de acesta. În același fel, dacă eu mă masturbez la o oră după ce am văzut Moromeții 2, nu înseamnă că am un fetiș cu țărani supărați care mormăie și fumează într-una.

Dacă ești destul de celebru, poți să înțepi copiii cu ce vrei tu și nu pățești nimic. Cel mai bun exemplu e Michael Jackson.

Cea mai grea parte la a fi anti-vaccin e să-i explici copilului că nu o să prindă majoratul pentru tu că ai avut mai multă încredere într-o bucătăreasă de pe internet decât într-un doctor.

Ierbosofii (cap.1) – Vaccin împotriva homosexualității

Dacă în Occident spui despre un om că e “pita lui Dumnezeu”, în Orient spui că e “lipia lui Allah”? Un hindus de treabă e “orezul lui Buddha”? Habar n-am ce mănâncă evreii. Diamante?

Aceiași tipi faini care spun că locul femeii e în bucătărie insistă să precizeze că, totuși, bărbații sunt cei mai buni bucătari.

Apropo de mâncare, frigăruile sunt cea mai plăcută metodă de a lua o țeapă.

Mă gândeam azi la cei care susțin că homosexualitatea e o boală și la cât de ridicoli sunt. Singurul mod de a-i combate e folosind ceva la fel de ridicol, un fel de reducere la absurd aplicată logicii. Buuun. Deci dacă homosexalitatea e boală, înseamnă că ar trebui să existe un leac împotriva ei. Un fel de vaccin antihomosexualic, să-i zicem.

Vaccinurile, simplist vorbind, sunt doze foarte mici din maladiile de care ar trebui să protejeze organismul. Pentru a te proteja de poliomielită, de exemplu, îi dai corpului un pic de poliomielită ca să-l pregătești să lupte împotriva ei. E un fel de curs de pregătire oferit sistemului imunitar. Din rațiuni pe care nu le înțeleg, dar pe care un doctor le poate explica super ușor, presupun, chestia asta chiar funcționează. E ca și cum ar trebui să te lași mușcat de un chihuaha ca să te aperi de mușcăturile de saint-bernard. Metoda nu-i teribil de intuitutivă, dar e eficientă. În fine.

Revenind la homosexualitate, un vaccin antihomosexualic ar trebui să te supună la o doză mică de homosexualism, care să educe sistemul în privința apărării împotriva dozelor mai mari de homosexualism. Deci toți cei care se tem că homosexualitatea li se va transmite prin contact vizual, argumentul lor fiind că ajunge să vezi un homosexual în acțiune ca să vrei să fii ca el, ar trebui să se inoculeze împotriva acestei boli introducându-și un penis în fund. Nu tot, doar vârful, puțin, acolo. După cum spuneam: doze mici.

sursa foto: towelroad.com

Plimbându-l pe Dobby – 6 decembrie

De Moș Nicolae, am fost cu Dobby la veterinar ca să-i administrez vaccinul polivalent și să-i fac deparazitările periodice. Fulguia anemic, dar Dobby a început să tremure doar după ce am intrat în cabinet. De când a încasat un set de injecții pentru râia de urechi pe care a primit-o moștenire de la cățeaua de mă-sa, urăște locul acela cu o intensitate ce frizează turbarea. Mi se zbate în brațe de abia pot să-l țin. E ca o șaormă împachetată prost, am mereu senzația că urmează să-l scap pe jos. Similar unei șaorme decente, Dobby are puțin peste trei kilograme.

Discutând despre starea de sănătate a câinelui, i-am menționat doctorului că Dobby tușește horcăit de fiecare dată când bea apă. Câinii mici sunt sensibili la efort, se încing repede, a zis doctorul, astfel că li se inflamează ganglionii și dacă beau apă la temperatura camerei. Ar trebui să bea apă caldă sau să primească puțină miere cu care să-și ungă gâtuțul. Ajunși acasă, i-am dat să lingă două vârfuri de deget de miere și de atunci n-a mai tușit. Mierea e sănătate curată, chiar și pentru câini, nu doar pentru oameni și urși.

Apropo de asta, pentru mine, formularea sănătate curată are un iz oarecum pleonasmic. Igiena stă la baza sănătății, nu se poate concepe sănătate fără curățenie. E greu să-ți imaginezi o sănătate murdară. Sănătatea e curată sau nu e deloc.

Mierea, că tot am pomenit de ea, e unul dintre cele mai sănătoase alimente. Acest lucru a fost confirmat și de faptul că s-a descoperit miere comestibilă veche de cinci mii de ani, produsă pe vremea faraonilor. Vinul se comportă similar, e foarte sănătos și bun pentru organism în cantități moderate și e cu atât mai prețios cu cât e mai vechi. În schimb, atunci când un hamburger de fast-food nu prinde mucegai nici măcar după zece ani, se presupune că e toxic și plin de conservați. Ține de natura conflictuală inerentă speciei umane să faci discriminări chiar și între alimente, presupun.

Personal, detest mierea. N-am pus gura pe miere – și nici n-am folosit mâna să aduc mierea la gură – de peste cincisprezece ani. Când eram mic, bunicii primeau în fiecare an câte un butoi de miere de la rudele de la țară. Îl vindeau la borcan vecinilor și oamenilor din cartier. De fiecare dată când treceam pe acolo eram forțat să mănânc o lingură de miere, pentru că – nu-i așa? – e sănătate curată. Mi se oprea în gât dulceața aia insuportabilă și simțeam că mă sufoc. De atunci, mă țin departe de ea și o tolerez doar în prăjituri și pe costițele de porc, unde gustul ei inconfundabil e mascat de alte arome.

Unii oameni refuză să consume produse derivate din animale pentru sunt împotriva exploatării lor. Se abțin de la carne, lapte, ouă și alte bunătăți din rațiuni ce țin de moralitate. Eu n-am astfel de probleme. Doar față de albine pot genera un sentiment de milă. O fac pentru că albinele nu pot decide ce o să fie când cresc mari. De cum ies din stadiul de pupă, albinele știu dacă o să fie lucrătoare sau trântori.

Cel mai liniștitor gând, când ești tânăr, e ca ai putea să fii orice când crești mare. Doctor veterinar, pompier, asistat social, fotbalist, astronaut sau șaormist. Albinelor li se răpește această bucurie. Printre trântori ar putea exista insecte supercreative și superinteligente, care să revoluționeze apicultura și să dubleze capacitatea de producție de miere a unui stup. Din păcate, nu li se permite să-și depășească condiția de trântori și se risipesc în posturi pe care nu și le doresc și care nu li se potrivesc. În mod similar, o albină lucrătoare care-și îndeplinește sarcinile în bătaie de batjocură, doar ca să se afle în treabă și s-o vadă regina că face ceva, ar putea fi infinit mai utilă ca trântor. Mai bine stai deoparte decât să încurci.

Echivalențe asemănătoare există și la nivel uman. Mă uit cu crâncenă înfrigurare la parlamentarii care ciopârțesc legile justiției și mă gândesc că ar fi fost de mii de ori mai utili societății dacă erau șomeri undeva pe la țară, în loc să se chinuie să implementeze legi pe care nu le înțeleg sau – și mai rău – le înțeleg prea bine. Parlamentul e un stup plin de trântori care vor toți să fie regine și, pentru asta, se prefac că lucrează.

Pe lângă vaccinul polivalent, i-am făcut lui Dobby și vaccinul pentru tusea de canisă. Are nevoie de el pentru a se caza la hotelul de câini. Proprietarii afacerii nu riscă să primească oaspeți nevaccinați. Ține de siguranță și le înțeleg precauția. Pe de altă parte, eu nu va trebui să-mi prezint carnetul de sănătate la hotelul de oameni la care voi sta în weekend. E interesant cum avem grijă mai mare de câini decât de noi.

Vaccinul pentru tusea de canisă se administrează în cel mai groaznic mod posibil. Lichidul îi este proiectat câinelui direct în nas, cu seringa. La fel de bine ar putea să i-l dea stropindu-l în nări cu un pistol cu apă. Senzația, atât pentru câini, cât și pentru oameni, e una de înec. Teribilă experiență! Exact așa sunt torturați prizonierii, pentru a fi “convinși” să vorbească. Îi zice waterboarding. Să am parte de asemenea tratamente, și eu aș tremura de fiecare dată când aș păși într-un spital.

Săracul Dobby… Nu-i de mirare că, de când am ajuns acasă, doarme într-una.

Dar o să-i prindă bine odihna asta pentru că urmează să aibă două zile palpitante. Pleacă în city-break la hotelul de câini, unde, din câte am observat, agitația e comparabilă cu cea dintr-un stup de albine. E indicat să facă acum pe trântorul.