Tag Archives: untold

Surprinzător de multă muzică la festivalul de branduri și activări

Festivalul de crescut awareness și făcut company branding*, al cărui scop principal e satureze câmpul vizual al participanților cu nume de multinaționale și logo-uri, are și o cantitate impresionantă de muzică bună.

Imediat ce intri în perimetrul festivalului, ești asaltat de branduri afișate pe brățări, pahare, băncuțe, scaune, câini**, oameni, pufuri, copaci și cer, dar ești înconjurat și de muzică foarte bună, care te plonjează într-o stare de bine pe care o așteptai de cel puțin două trimestre fiscale.

Farmecul e întotdeauna în detalii. Pe scena care promovează țigările electronice, de exemplu, poți asculta muzică electronică. În hangarul unei bănci poți să te distrezi de toți banii. Chiar și la corturile cu activări “fun” prin care companiile se apropie de clienți (și poate fac și niște CSR) te poți bucura de muzică super plăcută și în ton cu valorile firmei.

Diversitatea artiștilor care susțin concerte în cadrul acestui calup publicitar lung de câteva zile e surprinzătoare. Organizatorii s-au asigurat că satisfac nevoile muzicale ale tuturor segmentelor demografice care se pot exploata mai târziu în scop lucrativ. Există branding, dar și muzică pentru toate tipurile de consumator.

Festivalul e locul în care te întâlnești cu prieteni, colegi, străini simpatici, dar și hostese care îți dau chestii gratis în schimbul loialității față de brand. E o experiență extraordinară, care are pe deasupra și un fundal muzical sublim. E îngemănarea perfectă a marketingului cu muzica.

Dacă vrei să te scalzi în vizualuri corporate și company branding până ajungi să visezi logo-uri, toate astea în timp ce asculți muzică foarte bună, festivalul e locul în care să contribui la profitul firmelor tale preferate.

Distracție plăcută.

(P) Această postare e sponsorizată de mine însumi, care mi-am făcut eu mie o cafea în schimbul unui text ușurel care nu e neapărat despre festivaluri, ci despre locul urât în care ne-a adus capitalismul.

*e vorba, evident, de Festivalul de Rock Creștin și Leadership, dar se aplică și pentru Neversea, Electric Castle, Untold, și toate celelalte

**e vorba de câinele pe care scrie DIICOT, care promovează discreția privind consumul de droguri

Pentru mai multe texte, păreri, glume și troleli, abonează-te la newsletter-ul meu pe tibi.substack.com

Cum s-a văzut Armin van Buuren din afara festivalului

De auzit, s-a auzit înfundat, ca și cum cineva uitase un radiocasetofon într-o toaletă ecologică. Dar asta numai pentru că stau la vreo doi kilometri de scena principală și organizatorii încă nu au strâns bani pentru sistemul acela care să dea EDM surround la tot orașul, chiar și la periferie.

Dar e ok, că am auzit că și printre plătitorii de bilete s-au găsit unii care au ascultat show-ul lui Armin de la distanță. Poate că n-ar fi o idee rea ca festivalul să aibă, ca facultățile, opțiune de a fi urmărit de la distanță. În fine.

De văzut, însă, s-a văzut foarte bine. Din cele câteva sute de poze cu Armin care mi s-au scurs pe perete, maxim zece erau cu el manevrând la stația de lucru. Nici nu-ți dădeai seama că tipul se află în timpul serviciului. În rest, omul se simțea bine sus pe pupitre, bătea din palme, flutura steagul și mulțumea cerului că are un job atât de ușor încât face ore suplimentare din proprie inițiativă.

Nu-s hater, e doar o observație. Sunt perfect conștient că mare parte din treaba unui dj e făcută de acasă. Armin pune muzică așa cum gătesc eu pizza congelată – apasă un buton și așteaptă. Artă muzicală semipreparată. Ce nu înțeleg eu e de ce nu o face pe toată de acasă. Să vină cu servita, ca la facultate.

Chiar așa, de ce nu-și face setul complet de acasă? Sincronizat cu lasere, fum și artificii și tot tacâmul. Te-ai duce la el ca la un film 3D în aer liber și n-ar fi nimic rău în asta. Ba chiar aș zice că e dovadă de profesionalism să vii pregătit la spectacolul tău.

Așa cum l-am văzut eu din poze și live-uri, omul are setul aproape complet pregătit. Dar nu în totalitate, pentru că, din când în când, nu foarte des, mai apasă câte un buton, ridică un volum, învârte o cheiță sau stă cu casca la ureche, de parca ar asculta un mesaj telefonic important sau o muzică mai bună.

Apropo, n-ar fi super amuzant să se afle că toți dj’ii care stau cu casca pe o ureche ascultă, de fapt, altă muzică? Ar fi super amuzant. În fine.

Serios, când văd un dj, orice dj, că ridică doar puțin o manetă sau că învârte ușurel un bumb, mi se pare că încearcă să repare din mers un layer care s-a stricat și sună rău. Mi se pare că nu-i sigur cum ar trebui să sune muzica lui și face încercări chiar în timpul showului. E ca la examen, când nu știi bine subiectul dar mai completezi cu amintiri și improvizații ca să pară că ai scris mult.

N-ar fi mult mai ușor pentru acești digei să aibă totul pregătit și să nu-și mai bată capul cu aceste mici calibrări? Sau să le rezolve în timpul probelor de sunet? Ar fi, zic eu. În fine.

Ce voiam eu să spun e că am fost la The Dark Tower și că e un film pentru copii ok. Filmul e ok, nu copiii. Nu se compară cu cărțile și mergea mai bine ca serial, dar nu-mi pare rău că l-am văzut. Mai ales că era sala goală, toți cocalarii fiind la biserică sau obosiți după Armin.

Na, că am reușit să fiu puțin hater 

Foto: internet