Făcând parte din elita intelectual-artistică a unei bule de Facebook, primesc pe chat tot felul de linkuri către articole sau clipuri mai mult sau chiar extrem de interesante. Azi, saparegzamplă, am primit linkul către un articol din The New Yorker în care se povestește despre cum informațiile nu ne fac să ne schimbăm părerile. Pe scurt, suntem încăpățânați pentru că suntem înapoiați. Creierul nu e adaptat biologic mediului care se schimbă extrem de rapid. S-au făcut studii la universități și s-a demonstrat de multe ori că părerile personale sunt mai puternice decât realitatea.

Poate că ați auzit și voi prin bulele voastre vorbindu-se de acel mârșav confirmation bias, acea tendință instinctuală de a îmbrățișa informațiile care-ți confirmă credințele și de a le ignora pe cele care ți le contrazic. E aproape fizic imposibil să convingi pe cineva că nu are dreptate. În plus, creierul îți mai dă și un shot de dopamină de fiecare dată când ți se confirmă o părere. Deci, te recompensează cu droguri. Cum să #reziști la așa ceva?

Ești, într-un fel, un narcoman al propriilor prejudecăți. Ești dependent să auzi mereu aceleași chestii pe care le crezi deja: că protestele au fost organizate de multinaționale, că Iohannis a dat foc unor cluburi, că universul conspiră să-ți fută ție feng-shui-ul prin evrei, unguri, americani și reptilieni. Sau oricare alte credințe, fie ele despre veganism, autism, rasism sau etcetera.

Dacă citești articolul din The New Yorker, sau un altul în care se explică acest confirmation bias, poți începe să-ți faci o părere despre futilitatea luptei împotriva știrilor false. Oamenii sunt și vor fi dependenți de știri false, de teorii ale conspirației, de fapte alternative și non-adevăruri. Pentru că-i face să se simtă bine, să se simtă speciali. N-ai cum să combați plăcerea fizică cu argumente. Psihic, e foarte greu să-ți asumi ignoranța. De aceea mi se pare un foarte bun exercițiu de igienă mintală să te răzgândești și să recunoști că te-ai răzgândit. E ca o adaptare voluntară la mediu. E evoluție intelectuală pură. Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci.

E ok să-ți placă de un politician dar apoi, după ce-i observi limitele sau ticăloșia, să-l disprețuiești. Nu-i nimic rău în asta, deși unii nu-nțeleg cum poți să-l lauzi pe Bendeac într-un an și să-l înjuri în altul. Uite că poți. E perfect normal să-ți schimbi opiniile pe măsură ce dispui de informații noi. Dar pentru asta trebuie să fii destul de deschis la minte pentru a permite noutăților să permeeze crusta de convingeri subiective pe care ți-ai dezvoltat-o de-a lungul anilor.

În concluzie, e foarte bine să te răzgândești. Mai puțin atunci când chiar ai dreptate.

Foto: internet