Salut, moșule.

Sunt eu, celălalt Klaus care lucrează o singură zi pe an.

Îți scriu pentru că anul acesta doresc ceva special de la tine. Nu vrea să-mi aduci ceva, ci dimpotrivă. Aș vrea să duci ceva. Să duci România în spațiul Schengen.

Vezi tu cum o îndeși în sacul tău mare, dar te rog să o duci pe toată deodată, nu câte un camion de bușteni pe rând, cum fac alții.

Eu am făcut tot ce era românește posibil, adică mai nimic. E rândul tău acum.

Vreau să spun că am fost foarte cuminte anul acesta și nu am aruncat cu paltoane pe capote, nu am discriminat vorbind maghiară la adresa pe se de ului și nu am încasat bani din meditații.

Nici când predam nu am încasat bani din meditații. Ce? Ăia-s bani?

Crăciunul e perioada în care trebuie să fim mai buni unii cu alții și de aceea vreau România în spațiul Schengen. O fac pentru români, nu pentru mine.

Eu sunt mulțumit cu ce am și nu doresc nimic mai mult. Căci știi cum se spune: cu sau fără Schengen, schiatul aceeași viteză are.

Dacă ai întrebări legate de dorința mea, sunt dispus să-ți răspund sec la câteva întrebări, în cadrul unei conferințe de presă. Sau poți să vii direct la mine acase.

Klaus W. Iohannis, președinte

PS: Eventual, poți pune serviciile tale să colaboreze cu serviciile mele. Uneori e mai simplu așa.