Tag Archives: școală

3 exemple de îndoctrinare de la ora de religie

6 Replies

Cele 3 povești care urmează sunt reale, din păcate. Sunt de la ora de religie a unei clase de gimnaziu de la o școală din Cluj Napoca, din 5 aprilie 2019, secolul 21, mileniul 3. Oră la care a venit un preot și a povestit, printre alte tâmpenii, aceste trei pilde:

1.A venit la el o studentă la medicină care, oricât învăța, nu-și lua nici un examen. Preotul a pus-o să citească în fiecare zi acatistul Sfântului Duh și, după un an în care studenta s-a ținut de rugăciune cu maximă religiozitate, și-a luat toate examenele. (Nu știu, n-am făcut medicina, probabil e super lesne să iei pauză un an ca să te dedici acatistului)

Morala transmisă copiilor fiind clară: nu ai cum să te descurci singur. Fără rugăciune, fără ajutorul lui Dumnezeu, dar mai ales fără acatiste, n-ai cum să reușești nimic pe lumea asta. Pun accent pe acatist pentru că și preotul a pus, explicându-le copiilor exact de unde să-l cumpere. De la magazinul special de peste drum de biserica aia mare. Dacă un patiser ar fi venit la oră cu o pildă despre cum un covrig a salvat de la foame un IT-ist, i-ar fi sărit toți părinții în cap că manipulează copiii doar ca să vândă covrigi. Dar, dacă un tip în fustă vine și le subminează orice urmă de încredere, ca să le vândă lumânări și locuri de veci, e ok.

2.A venit la el o bătrânică ce avea o nepoată extrem de bolnavă care nu reușea să moară. Preotul s-a rugat ca nepoata să moară exact la ora 2 noaptea și – incredibil! – nepoata și-a dat duhul exact la 2 noaptea. (Probabil se terminaseră rugăciunile de însănătoșire și viață lungă și doar de-alea de moarte subită mai avea preotul)

Morala transmisă copiilor fiind clară: rugăciunea funcționează și preotul e un super-erou care poate omorî nepoate bolnave de la distanță, folosind rugăciuni de eutanasie. Dacă un medic ar fi făcut același lucru cu o injecție în loc de o rugăciune, întreg BOR-ul i-ar fi sărit în cap. Dar, dacă un tip care gândește exact ca alți tipi care au scris o carte acum 1.500 de ani sugerează că preoții (deci tot Dumnezeu, dar la mâna a doua) au drept de viață și de moarte asupra nepoatelor bolnave e ok.

3.A venit la el o mamă care i-a povestit că, în timp ce era însărcinată, a avut un acident cu mașina. Se afla în locul din dreapta în mașina unui prieten și nu purta centură. Într-o intersecție, s-a produs o coliziune. Doamna gravidă a zburat prin ușă, afară din mașină, în timp ce șoferul s-a rănit grav. Polițistul venit la fața locului i-a spus doamnei că a avut noroc că nu purta centură, căci altfel ar fi murit și ea și copilul. Preotul a concluzionat spunându-le copiilor că asta s-a întâmplat doar pentru că Dumnezeu i-a dat un gând femeii să nu poarte centură. (Bulangiu, zic eu, putea să-i dea un gând să nu urce deloc în mașină)

Morala transmisă copiilor fiind clară: nu purtați centură, pentru că vă apără Dumnezeu de rele și voi nu trebuie să vă bateți capul cu centuri, cu uitat în stânga și-n dreapta când treceți strada, cu avut încredere în străini care vă spun basme. Chiar și când copiii au încercat să-i spună că centura e ok, că scrie pe panouri că salvează vieți, preotul a zis că “mda, mno, totuși, vedeți voi, Dumnezeu”.

Îndoctrinare e un cuvânt mare, greu, cu multe valențe, dar eu nu știu cum altfel să-i spun chestiei pe care a făcut-o preotul ăsta. A venit și a vorbit blând o oră despre cum s-a rugat să moară o fată și despre cum asta a funcționat la secundă, de parcă s-a rugat prin 5G; despre cum nu poți să ai rezultate decât dacă cumperi de la ei o cărticică cu farmece speciale; despre cum Dumnezeu e centura ta de siguranță și tu nu trebuie să ai nici o răspundere sau grijă pe lumea asta (decât să crezi într-un Dumnezeu care aruncă prin portieră mame gravide) și să urmezi orbește sfarturile găștii în haine de aur.

Apropo, să nu uităm că manualul de religie învață copiii să se închine la icoane în caz de cutremur.

Așadar, un preot vine la școală din când în când și îi minte pe copii. E evident că îi minte, căci dacă rugăciunile de omorât oameni bolnavi ar fi funcționat, nici Iliescu, nici Dragnea n-ar mai fi fost printre noi acum.

La vârsta la care sunt extrem de influențabili, preotul le umple capul copiilor cu scenarii cu care ai pica orice test de intrare la un curs de scriere creativă și îi învață să nu se încreadă în forțele proprii, să trăiască în frică, să nu-și asume răspunderea pentru nimic, să cumpere chestii de la magazinul bisericii și să se spovedească, pentru că aproape orice gest pe care îl fac și orice gând pe care îl au reprezintă un păcat și din cauza asta vor petrece o eternitate în chinuri.

Nimic despre toleranță (ba chiar a avut o poveste despre cum irlandezii au și ei țiganii lor, care sunt albi, dar la fel de infractori), nimic despre caritate, nimic despre iubire, nimic despre cum să fim mai buni unii cu alții, nimic.

Și dacă tot e voie să manipulezi elevi cu anecdote scoase din fund, aș dori și eu o oră în care să le explic copiilor că singurul lucru de care au nevoie pentru a avea fericire veșnică e râsul. Comedia e calea, adevărul și viața. A venit la mine o studentă la medicină care nu-și lua nici un examen și eu am trimis-o să se uite la câte un special de stand-up pe Netflix în fiecare zi și acum e directoare la un spital regional din Springfield. A venit la mine o băbuță a cărei nepoată nu reușea să moară și am pus-o pe băbuță să facă niște clipuri funny cu Mircea Bravo și, când le-a văzut, nepoata a murit de râs. A venit la mine o mamă însărcinată care zburase printr-o portieră și eu am sfătuit-o să pună clipul pe youtube și acum e în trending cu o compilație de fail-uri.

Așadar, copii, singura poruncă e aceasta: Să nu uiți să râzi.

Apropo, vineri fac stand-up. Detalii AICI.

Foto: wrw

Ce se învață la școală despre memoria apei

4 Replies

“Te iubesc, apă” aud copilul spunând înainte să bea din paharul pe care și-l umpluse de la robinet. Curios din fire, îl întreb de când a dezvoltat sentimente atât de puternice față de apă. De pe la ora zece dimineața, îmi zice, de când profa de biologie le-a arătat un documentar despre memoria apei.

Știam, în mare, câte ceva despre memoria apei, pentru că exact cu două minute înainte îmi deschisesem un Borsec de 16 giga. Restul apelor plate de la noi nu-mi plac, pentru că-s ori prea dulci, ori prea uituce.

Pont: pentru experiențe memorabile, nimic nu se compară cu o saltea cu memorie udă, pentru că memoria saltelei e suplimentată de memoria apei. Deci se lucrează pe două fronturi.

Revenind la povestea copilului, care e în clasa a șaptea la un colegiu din miezul Clujului, aflu că, la un moment dat, cercetătorii din documentar au povestit despre cum apa s-a răzbunat pe ei pentru că făceau teste pe ea, îmbolnăvindu-i. Habar n-am cum, că nu-i foarte științific să bei apa în care te-ai jucat cu instrumentele. În fine, profa a concluzionat că e mai bine să vorbești frumos cu apa înainte să o bei, ca să nu te rănească apoi pe interior de ciudă.

Se pare că molecula aia simplă, formată din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen, e super ofticoasă și se poate întoarce împotriva ta. Se pare că nu s-a luat nimic din iertarea lui Iisus pe apa pe care a mers.

“Te iubesc, apă” spun și eu înainte să beau din Borsec, din care mai aveam câțiva mega pe fundul sticlei. Înainte să înghit ultimul strop, îi arunc și un “îmi cer mii de scuze că urmează să te scot prin puță”. Dacă apa e răzbunătoare, nu vreau să risc. Dacă apa are memorie, e posibil să țină minte că am făcut pipi în ea într-o piscină în 2013 și să mă tragă de călcâie în mare când mă duc să înot, să mă înece.

Așa funcționează homeopatia: apa are memorie și ține minte medicamentele cu care a intrat în contact până la a suta diluare, dar ignoră fundurile care s-au scăldat în ea într-un ciubăr, la cabană, iarna trecută. Deci apa are memorie selectivă. Să fiu apă, și eu aș avea. N-aș vrea să rețin că am fost pe fruntea unui manelist asudat sau în scuipatul vreunui alt cocalar. Aș ține minte doar clipele în care am stat pe creste însorite de munte, sub formă de rouă, sau pe limba vreunei frumuseți, sub formă de Evian.

Așa că îi mulțumesc profei de bio că-i educă pe cei mici fără a fi jenată de rigorile programei sau ale logicii. Și aș lansa o mențiune specială și profei de franceză, care le-a povestit copiilor că este undeva aproape de Cernobîl o biserică în care n-au pătruns deloc radiațiile. Probabil n-aveau batic și de aia.

Foto: The Abyss (1989)

Săptămâna ALTFEL la Școala Vieții

Leave a reply

“Săptămâna Altfel” este un program prin care Ministerul Educației susține educația alternativă. Inteligența stradală pe care se concentrează curicula Școlii Vieții este pusă pe plan secund vreme de șapte zile, timp în care atât elevii, cât și fraierii cărora elevii le iau banii de buzunar se bucură de noi experiențe inculturale și antisociale.

Având sloganul “Să ști m-ai multe, să fiii mai bun“, programul combină spiritul unei instituții de învățământ progresiste cu senzația aia pe care o ai când simți că petrecerea urmează să se strice pentru că doi tipi beți o să se bată din cauza unei manele.

 

Obiectivele propuse

Timp de o săptămână, bagabonțeala aprobată de minister ca plan de învățământ este înlocuită de activități speciale, furturi de meserie, schimburi de experiență cu foști deținuți și TED Talk-uri ținute de viitori deținuți. Scopul acestor activități este diversificarea schemelor de descurcăreală prin care elevii se vor întreține după absolvirea cursurilor.

Structura laxă a programei școlare a Școlii Altfel permite ca Săptămâna Altfel să fie ținută în orice perioadă, în funcție de combinațiile pe care le au profesorii cu prietenarii lor din țară sau din străinătate.

Indiferent că se adresează celor mici, care abia au învățat cum să salte bani din portofelele părinților, sau avansaților, care fac profit din vândut gramul la zeroșapte, activitățile din Săptămâna Altfel trebuie plănuite din timp și organizate cu atenție și cu ochii în patru, să nu vină garda.

 

Documente necesare pentru participarea la Săptămâna Altfel

  • extras de card, adică dovada că poți extrage un card din poșeta unei tipe care stă pe telefon în autobuz sau metrou;
  • copie ilegalizată după cartea de identitate, adică un buletin fals;
  • scrisoare de intenții criminale;
  • eseu de 1.000 de cuvinte având titlul “Dragnea președinte”;
  • dosar cu șină.

În absența oricăruia dintre documentele de mai sus, se poate încerca o “intervenție” la responsabilul cu înscrierile. Intervențiile încep de la 200 de euro, sau echivalentul în lei, bani care trebuie rulați frumos într-un fișic, așa cum s-a putut vedea de mai multe ori în serialul The Sopranos.

 

Idei și exemple de activități extrașcolare în Săptămâna Altfel

Orientativ, Ministerul Educației și Efortului a enumerat o serie de activități cu caracter facultativ care pot fi urmărite în cadrul Săptămânii Altfel. Inițial, ministerul a intenționat să propună cinci categorii, dar una s-a furat și una s-a pierdut, rămânând astfel doar trei:

  1. Artistice: mâncat semințe și vorbit în timpul filmelor; bătăi cu galeriile de fotbal; huiduit piese de teatru în care se menționează cuvântul “evreu”; tag-uit clădiri proaspăt renovate; vizitat librării și furat cărți care par scrise de homosexuali; ateliere de creație unde își pot fabrica singuri arme albe; cursuri de dans și cursuri de hărțuit femei care nu vor să danseze.
  2. Tehnico-științifice: experimente de chimie axate pe vândutul de etnobotanice minorilor și apoi observarea comportamentelor de zombie provocate de acestea; agresiuni fizice fără profesor; cursuri de programare a următoarelor lovituri; matematică și statistică în cardul jocului de alba-neagra; reglări de conturi sau reglat telescopul pentru a vedea în apartamentele din blocul vecin.
  3. Sportive: fugă, sprint, sărituri peste garduri, turnicheți și alte obstacole, alergare ușoară, stat pe bancă cu picioarele și bătut pasul pe loc.

 

În lipsa unor date oficiale, pe care cei de la Școala Vieții refuză să le ofere pe motiv că nu raportează la nimeni, se preconizează totuși că și anul acesta Săptămâna Altfel va fi un succes. Atât autoritățile incompetente, cât și conducerea Școlii Vieții ne-au asigurat că vor face să fie bine.

 

Sursa foto: Austin Powers in Goldmember

Profesori care predau ca-n evul mediu

4 Replies

Context: pentru că unul dintre elevi a fost rău la ora de limba română, profesorul i-a obligat pe toți să învețe patru poezii, amenințându-i că le dă nota 4 dacă nu le știu pe toate. Toți au fost pedepsiți pentru acțiunile unuia, pentru că așa e logic, nu să-i scazi nota la purtare elementului perturbator (expresia comunistă e intenționată), ci să-i faultezi pe toți, în mod egal.

Apropo, cum calculezi media la materia Purtare dacă nu se dau note? Ce înseamnă “medie”? Aș fi întrebat proful de matematică, dar nu se poate conta pe el. E genul de dascăl care anunță că dă lucrare de control dintr-o chestie, iar la lucrare introduce probleme noi, nemaiîntâlnite, ca să le testeze vigilența elevilor. Asta e ca și cum te-ai pregăti pentru un maraton prin oraș, iar când ai ajunge la linia de start ai afla că trebuie să alergi peste dealuri și munți, în afara orașului.

A doua zi, copiii care nu au știut pe dinafară cele 4 poeme au luat nota 4. Cei care le-au știut au fost cruțați. Toți au fost obligați să învețe ca pedeapsă, pentru că așa se face cu copiii, le modelezi personalitatea cu bastonul fricii și îi forțezi să ingurgiteze texte pe care nu le înțeleg de parcă ar fi niște gâște la care vrei să le umfli ficatul cu cunoaștere.

Glumeam spunându-i copilului să-și imagineze că poeziile sunt cântate de Smiley, ca să-i fie mai ușor să le țină minte. A zis că nu funcționează așa, că melodiile lui Smiley le înțelege, în timp ce poeziile sunt prea criptice ca să le descifreze singur, fără ajutor din partea unui adult specializat în metafore, inversiuni poetice și cuvinte din secolul XIX.

Tot a doua zi, în timp ce profesorul de limba română evalua calitățile de magnetofon ale copiilor, unul dintre ei a făcut iar gălăgie. Profesorul, consecvent, a aplicat aceeași pedeapsă colectivă. I-a pus pe toți să învețe PE DE ROST, mașinal, poezia “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Din nou, i-a pedepsit pe toți pentru greșeala unuia. Că așa se face peste tot, când un angajat o dă în bară, sunt penalizați toți, inclusiv cei performanți.

Pentru un copil de clasa a șasea, poezia asta uberpatriotică e, la prima vedere, inaccesibilă, dacă nu chiar imposibilă. Poftim un extras, pentru lămurire:

“Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge dușman fumegând,
Și deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând”

Pe scurt, e despre cum țara noastră e cea mai tare. Copilul nu a înțeles acest aspect, pentru că a vizitat deja vreo zece țări mai dezvoltate și mai dulci decât a noastră. Deci n-a rezonat cu ce-a vrut să spună autorul.

I-am explicat că, în contextul global actual, în care poți să treci zeci de granițe doar cu buletinul și diferențele dintre culturi se estompează, mesajul poeziei e arhaic. Apoi i-am explicat ce înseamnă “arhaic” și “a estompa”.

Copilul a înțeles că poezia nu mai e actuală. Copilul e milenial, e cetățean global, copilul a văzut filme tailandeze și italiene la TIFF, și-a cumpărat singură jucării dintr-un mall din Germania, are Netflix cu seriale americane și iPhone făcut în China, strânge bani mărunți în pușculiță pentru a merge la restaurantul indian și are mai multe ștampile în pașaport decât ani de viață.

Copilul a înțeles cât de greșită e abordarea profesorului, cât de stupid e să-i pedepsești pe mulți pentru abaterea unuia, cât de nefondat e patriotismul și cât de învechit e mesajul poeziei, dar copilul nici nu a vrut să ia nota 4, așa că a pierdut un ceas din viață ca să memoreze cuvinte care nu-i transmit nimic, precum:

“Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ți vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.”

Pe lângă proful de română, cu învățarea lui mecanică, și cel de matematică, care dă teste cu obstacole surpriză, mai sunt destui educatori care manifestă un exces de zel greu de înțeles, cum sunt cei care dau teme pentru acasă la muzică, desen sau educație tehnologică sau cel care face istorie la ora de educație civică, astfel încât copiii știu ce munceau dacii dar nu știu cum să se comporte în societate, și mulți alții.

Nu știu, dar nu mi se pare firesc ca un copil de 11 ani să lucreze cât un adult angajat. Cinci ore la școală + trei ore de teme și învățat = opt ore. Copilul lucrează cu normă întreagă. În aceste condiții, ar trebui să primească salariu.

Foto: South Park

Religia nu are ce căuta în școli

39 Replies

În esență, la ora de religie, copiilor li se sugerează că tot ce au învățat la celelalte materii e greșit. Preotul îi învață că o femeie virgină poate fi lăsată gravidă de un înger, contactless, contrazicând tot ce îi învață ora de anatomie. Tot preotul le spune că pământul are 6.000 de ani, chestie care intră în conflict direct cu fizica, cea care-i învață despre formarea pământului în urmă cu peste 4 miliarde de ani, cu geografia care le explică despre cum perioadele geologice durează milioane de ani sau cu istoria care-i învăță că oamenii primitivi au început să-și facă unelte din piatră în urmă cu zeci de mii de ani. Șarpele vorbitor îi forțează să ignore lecțiile de biologie. Faptul că pământul a fost populat de către Adam, Eva și fiul lor ucigaș, Cain, forțează puțin elementele fundamentale de logică. Și așa mai departe, cu potop, tufe în flăcări care dau instrucțiuni, mări despărțite cu toiagul și călăreți ai apocalipsei.

Pentru a învăța orice lecție nouă predată la ora de religie, trebuie să ignori mai multe lecții predate la celelalte ore. E ca zidul lui Manole – tot ce se clădește pe lumină se strică pe întuneric. Educația e incompatibilă cu religia.

Iar în momentul în care se susține că pildele religioase și basmele biblice nu sunt decât niște metafore, se subminează lecțiile primite la ora de literatură și limba română, unde ești învățat să faci diferența între ficțiune și realitate.

Foto: internet