Tag Archives: românitate

Întrebări puse de români la Poarta Raiului

– Bă! Tu știi cine sunt eu?

– Serios? Și aici se plătește chirie?

– E voie cu alcool?

– Trebuie să mă descalț?

– Pot să văd cum e și dincolo înainte să intru?

– Deci nu era liber dreapta?

– Mi se pare mie sau l-am văzut pe Ceaușescu înauntru?

– Mai durează mult, că mă grăbesc?

– Cum adică? Nu pot să intru pentru că am făcut niște glume?

– Dacă ești așa șmecher, de ce lucrezi la poartă și nu stai liniștit de-a dreapta Tatălui?

– Pot să mai aduc pe cineva cu mine?

– Este apă caldă? Că jos nu era.

Sursa foto: pixels.com

Fiecare dată e prima dată, când zbori cu români

Operele complete ale lui Shakespeare pot fi reproduse și de o maimuță, dacă distinsa maimuță are destulă cafea și răbdare să tasteze aiurea la o mașină de scris vreme de un infinit, un infinit și un pic de ani. 

Statistic vorbind, așa ceva e perfect posibil, atâta timp cât e vorba de o mașină de scris și nu de un calculator, căci dacă îi dai maimuței un laptop, amărâta se pierde iremediabil prin jungla de fake news, grupuri de macaci sau conturi de OnlyFans ale primatelor care își arată banana în schimbul a câțiva dolari. 

Treaba se poate schimba puțin prin octombrie, când platforma urmează să ejaculeze de pe serverele sale conținutul explicit de piersici și vinete, cu – bănuiesc eu – efecte minime asupra productivității maimuțelor care bat sonete la tastatură și efecte maxime asupra influencerilor care fac un ban cinstit din a decoji diverse fructe sau legume în fața camerei. 

Din punct de vedere statistic, există șanse mai mari de 50% ca într-o clasă de treizeci de copii, doi dintre ei să aibă aceeași zi de naștere. Din alt punct de vedere, tot statistic, sunt șanse de 100% ca aceasă informație să fie falsă, pentru că 1) suntem pe internet și nu poți avea încredere în nimic din ce găsești aici și b) din matematica de liceu nu-mi amintesc nimic în afara zâmbetului perfid al profesorului care-mi zicea mereu “omul optului” și care, ca să nu-mi strice media, s-a grăbit să-mi dea un șase imediat după ce am reușit cumva să iau un zece.

Statistica e uneori contraintuitivă, alteori ridicolă. De exemplu, de fiecare dată când zbor, avionul e plin în proporție de 95% de oameni care zboară pentru prima dată. Această aberație statistică e singura explicație plauzibilă a comportamentului celor 95%, pentru că altfel nu înțeleg de ce se ridică toți în picioare în secunda în care a aterizat avionul, de ce așteaptă deschiderea ușilor înghesuiți pe culoar, în loc să stea frumos pe șezuturile lor, sau de ce sunt atât de nemulțumiți că însoțitorii de zbor ai unei companii străine nu vorbesc limba română.

Dacă ar fi fost la al doilea sau al optulea zbor, oamenii ar fi știut că n-are rost să se grăbească să intre în avion, pentru că oricum pleacă toți deodată, cel mai probabil cu întârziere. Similar, nu are rost să te înghesui să ieși din avion, pentru că oricum mai e de așteptat la autobuzul care te duce la terminal (dacă e), la controlul pașapoartelor (dacă e), sau la preluarea bagajelor (dacă au mai ajuns). 

Nu înțeleg graba celor care merg prima dată cu avionul cu atât mai mult cu cât, în urmă cu câțiva ani, făceau același drum în trei zile, cu autocarul. Acum, la un zbor de trei ore, nu mai au răbdare nici cinci minute în plus și țâșnesc în picioare în timp ce încă se aplaudă aterizarea. Și de ce se grăbesc în asemenea hal să ajungă într-un oraș precum Bacău? Ce-i așa minunat în Bacău de trebuie să te faci că n-ai știut cum funcționează o coadă și te-ai băgat în față cu tot cu mătușa Viorica? Asta deși nu ai Priority Boarding și vocea din boxe tocmai asta a anunțat? O fi emoțiile primului zbor, asta trebuie să fie.

Și nu doar călătorii români îmi confirmă această teorie confirmată empiric. Zilele trecute, un zbor al companiei Tarom a aterizat la Munchen având la bord un pasager care prezentase la îmbarcare un test Covid pozitiv. Singura explicație a faptului că un om bolnav a putut urca în avion cu tot cu dovada că e bolnav e, din nou, una statistică: oamenii care l-au procesat erau la primul zbor. Sau la prima lectură a unui test Covid. Sau prima lectură punct.

Călătorii care au stat în jurul persoanei bolnave au fost reținuți și probabil urmează să fie puși în carantină. Pentru prima dată în istorie, după un zbor de două ore se produce o diferență de fus orar de două săptămâni.

Dacă românii zboară haotic, doar statistica e de vină. Asta rezultă din analiza mea, făcută atât la fața locului, cât și în spatele locului, mai precis al locului 32C, unde a stat o doamnă locvace și teribil de impacientă, care mi-a stat în cap imediat după aterizare și mi-a fost sursă de inspirație pentru acest text. 

Marja de eroare a studiului meu, exact ca în cazul unui sondaj IRES, e undeva pe la 200%. 

Sursa: stripes.com

Veniți de luați tulpină | Mersul treburilor

A existat o vreme în istoria zborului comercial în care al doilea cel mai rău lucru care ți se putea întâmplă într-un avion, primul fiind prăbușirea, era să stai lângă un copil mic care să-ți urle într-una în urechi, de să nu-ți pice bine nici berea aia luată cu 5 euro, plătită contactless, nici sandwich-ul ăla uscat. Acum, după ce am aflat de românașul care, deși știa că e purtător de coronavirus, a venit în țară cu avionul, copilul plângăcios pare parfum. Unul finuț, cumpărat tot din avion.

Trecem printr-un culoar plin de turbulențe și ne îndreptăm către un viitor în care măștile de oxigen din avion vor coborî automat la primul semn de tuse. Un viitor în care însoțitorii de zbor vor trece pe culoar împărțind sticluțe de dezinfectant în loc de cafea, ceai sau crănțănele. Un viitor în care treci de poarta de îmbarcare doar după ce ai trecut de poarta de îmbăiere. Un viitor în care glumele de genul acesta vor fi considerate de prost gust, pentru că unul dintre efectele pandemiei care evoluează atât de rapid e și scurtarea vieții glumelor.

Au expirat deja glumele despre cum coronavirusul nu va avea spor în România din cauza concurenței oferite de bacteriile nosocomiale din spitale. Urmează să expire glumele despre izolarea la domiciliu.

Deocamdată e amuzant să râd de iubita mea care are un dezinfectant cu care dezinfectează celelalte sticle cu dezinfectant. E amuzant să fac speculații despre cât de mult o să mă îngraș în condițiile în care nu fac altceva decât să mănânc și să trag pui de somn. E amuzant să-i întreb pe câini cum e să fii arestat la domiciliu și să nu ieși afară decât ca să-i satisfaci niște nevoi de bază. E amuzant să mă holbez la acvariu și să le spun peștilor: încep să înțeleg cum e pentru voi. E amuzant pentru că deocamdată am pierdut puțin: biletele de avion pentru showul lui Ricky Gervais din Viena (s-a amânat pe noiembrie), banii pe mai multe materiale video la care trebuia să lucrez în perioada viitoare și vreo 10% din prețul vacanței din Grecia, pe care o cumpărasem deja. Dar în curând n-o să mai fie amuzant.

N-o să mai fie amuzant din cauza unor românași care împart cu generozitate boala, de parcă ar fi lumina sfântă de Paște. Apropo, și aia tot cu avionul e adusă. Coincidență? Cred că da. N-o să mai fie amuzant pentru că există milițieni tâmpiți cu apucături primitive care scuipă doctorii care lucrează să-i vindece. N-o să mai fie amuzant din cauza celor care văd conspirații peste tot (cum vede acel amalgam de steroizi și hâtz numit Dorian Popa), a celor care refuză să respecte protocoalele prin care s-ar putea limita efectele epidemiei (cum fac acei săraci cu duhul care insită să vâre același tacâm în gura a sute de credincioși), sau a altor inconștienți.

Iar când glumele despre izolare nu vor mai fi amuzante, vom face altele. Jocuri de cuvinte, observații, meme, videoclipuri și insta story-uri. Probabil unele despre cum crematoriile lucrează la foc continuu. Sau despre cum e ciudat că sunt oameni pe patul de moarte, dar nu și pe canapeaua de moarte.

Că doar ce altceva să și faci, dacă nu glume?

Foto: fortune.com

Natura are oroare de covid | Mersul treburilor

Primul lucru pe care va trebui să-l facem noi, ca umanitate, după încetarea pandemiei COVID-19 este să găsim un teren întins, drept, solid, pe care să construim Monumentul Prostiei Umane.

Mai degrabă un ansamblu sculptural decât o lucrare individuală, Monumentul Prostiei Umane va avea forma unei cozi de oameni care se înghesuie să cumpere hârtie igienică. Death before dishonor va scrie pe steagul pătrățos triplustrat cu parfum de piersici înfipt într-un raft gol de cumpărătorii încrâncenați.

Printre personalitățile imortalizate în această coadă reprezentativă pentru umanitate ar trebui să se numere atât jucătorul de baschet american care a atins în glumă toate microfoanele de la conferința de presă și care a fost confirmat pozitiv a doua zi, de a trebuit să se închidă tot NBA-ul din cauza lui, precum și milițianul român care a mințit doctorii că n-a călătorit ca să nu se afle că a fost cu amanta în străinătate și care a îmbolnăvit o gașcă de doctori și angajați ai statului doar ca să-și ascundă futaiul.

Între ei, încape și o statuie mai mică a lui Ludovic Orban, care a făcut o conferință de presă și a adunat jurnaliștii în jurul lui ca să le spună de aproape “Hei, cred că m-am îmbolnăvit. Da, da. Și sunt tare fericit. Simt că-mi bate inima”. Apoi a pecetluit târgul făcut cu Iohannis scupându-și în palmă și întinzând mâna. Din fericire, Iohannis s-a făcut nevăzut încă din primul mandat.

Coada va conține și membri onorifici precum Donald Trump, care nu va fi inclus în Monument pentru o ispravă anume, ci pentru întreaga activitate.

Între timp, în miez de pandemie, oamenii fac și ei ce pot, iar majoritatea nu pot decât să răspândească panica. Vânzătoarea de la magazinul de mâncare de câini m-a sfătuit să pun deoparte cash, în caz că pică băncile, un domn a cumpărat tot spirtul de la alimentara de jos, o tanti de pe Facebook jură că Vitamina C face minuni (pentru producătorii de vitamina C, zic eu), asta în timp ce un șofer de taxi e sceptic și nu crede că a murit cineva de coronavirus pentru că el n-a văzut nici un mort.

Precaut, am trimis și eu concubina să cumpere mai multe de-ale gurii, asta pentru că urmează să stau mai mult în casă și Netflixul fără ronțăieli e ca o mătușă care nu dă share la fake news. Nu există așa ceva. Concubina s-a întors cu trei plase pline. A luat un ananas, o pungă de covorașe absorbante pentru cățelușa Luna, care încă nu reușește să se țină până iese afară, două sticle de cola, snacks-uri Pom Bear, chipsuri făcute la cuptor, ingrediente pentru salam de biscuiți, cârnăciori picanți, o cutie de bomboane cu cafea și o cutie de Ben&Jerry. Cică apocalipsa încetează dacă te vede că o sfidezi.

Foto: coronavirus.app

Internetul, dacă ar fi fost inventat de români

Știm, grație unor clipuri care reapar în feed cu regularitatea agasantă a gripei, cât de trist și de incomplet ar arăta lumea fără contribuția decisivă a invențiilor românești precum stiloul, motorul cu reacție* sau crema de față împotriva ridurilor.

*Multă lume nu știe asta, dar există mai multe tipuri de motoare cu reacție de proveniență românească: motorul cu reacție întârziată, motorul cu reacție nervoasă și motorul cu reacție alergică. Momentan, oamenii de știință lucrează la motorul fără reacție, care ar fi invizibil pentru radar prin faptul că nu pornește.

Scenariile istorice alternative, de genul The Man In The High Castel (de unde curge-n vale un râu mititel), în care românii ar fi triumfat ipotetic în domeniul inovației cu alte produse, sunt nesimțit de puține, astfel că mi-am permis să-mi imaginez, de dragul ficțiunii, un internet inventat de români (diferit de cel actual, inventat de daci, care au săpat tunelurile pe sub Bucegi tocmai ca să tragă prin ele fibră optică).

Autostrada informațională numită generic internet, inventată de cercetătorii români, s-a inaugurat cu întârziere din cauza unor complicații legate de studiile de fezabilitate și de despăgubirile cerute de cei care dețineau domenii și url-uri pe traseul internetului.

Tăierea panglicii s-a făcut în prezența presei, a primului ministru, a ministrului transportului și a patriarhului bisericii ortodoxe românești, care i-a stropit serverele cu apă sfințită și a provocat un scurt-ciucuit care a îngreunat încărcarea paginilor și descărcarea pozelor timp de mai multe zile.

În primii zece ani, informația a circulat extrem de greu, cu întreruperi, bară de căutare la bară de căutare, autostrada având lățimi de bandă care s-au crashuit imediat după inaugurare din cauza faptului că oamenii care au lucrat la ea au furat o mare parte din materialele de construit site-uri. Anual, gropile din internet se astupă cu patch-uri și add-on-uri care rezistă aproximativ două sezoane (de serial de pe Netflix).

Transferul fișierelor mari încă se face prin șoferi de autobuz sau nași, în plase de rafie. Cererile de prietenie pe Facebook trebuie depuse în triplu exemplar, cu tot cu o copie autorizată a pozei de profil. În loc de foldere, calculatoarele au dosare cu șină. Există mai multe sisteme de operare, cel mai sigur fiind sistemul de operare** la privat. Principalul furnizor de servicii de poștă electronică este Poșta Română, iar multe dintre mailuri se pierd pe traseu pentru că expeditorii le atașează timbrul virtual necorespunzător.

**Sistemul de operare la stat prezintă mai multe riscuri, printre care posibilitatea de a ți se infecta sistemul cu viruși nosocomiali sau de a-ți lua foc sursa.

Primul film încărcat pe internetul românesc avea circa opt minute și era cu un tip care mânca ciorbă într-o bucătărie faianțată tradițional-modern. A devenit viral în Asia, unde există o poftă imensă de privit oameni care mănâncă chestii grețoase, gen caracatițe vii, moluște sau ciorbă de burtă.

Youtube-ul de pe internetul românesc nu are secțiune de TRENDING, dar are una de SUPER VALOARE. Chiar dacă faci puține vizualizări cu un clip, ești plătit bine, pentru că platforma funcționează pe structura CNC.

Plățile online funcționează doar o parte din timp, fiind întrerupte în weekend, noaptea și pe perioada sărbătorilor legale, când nu lucrează nimeni la ghișeul de prelucrare a plăților online, unde toate tranzacțiile virtuale se trec cu pix într-un registru și se aprobă cu semnătură și ștampilă de către un funcționar public angajat pe acel post doar pentru că e nepotul cuiva din Senat***.

***Votul electronic a fost eliminat din protocoalele Senatului după ce s-a constatat că toate legile prin care li se măreau pensiile politicienilor afișau procente de peste 200%.

În protocolul de transfer al hipertextului (HTTP), protocolul constă în cel puțin două sticle de șampanie, una de whisky, un cognac finuț, niște vodkă de la mama ei, un vin vechi, suc natural, apă minerală și poate și niște fructe de mare și o fleică de vită Kobe (surf and turf).

Navigarea online se face în baza unor hărți adunate într-un Atlas publicat de Editura Didactică și Pedagogică. Limbajul de programare conține de două ori mai multe diacritice decât limbajul de comunicare (în Java se codează doar cu î și â, dar în Python se codează cu û, ê, ô, ĥ, ĵ și ŝ).

Românii stau blocați în trafic cu orele ca să petreacă timp de calitate pe internetul românesc, deși există internet mult mai bun, mai frumos și mai ieftin în străinătate. Succesul internetului românesc, net inferior celui străin, este pus pe seama tradiției (asta deși e inventat relativ recent).