Tag Archives: religie

Ierbosofii (cap.1) – Vaccin împotriva homosexualității

Dacă în Occident spui despre un om că e “pita lui Dumnezeu”, în Orient spui că e “lipia lui Allah”? Un hindus de treabă e “orezul lui Buddha”? Habar n-am ce mănâncă evreii. Diamante?

Aceiași tipi faini care spun că locul femeii e în bucătărie insistă să precizeze că, totuși, bărbații sunt cei mai buni bucătari.

Apropo de mâncare, frigăruile sunt cea mai plăcută metodă de a lua o țeapă.

Mă gândeam azi la cei care susțin că homosexualitatea e o boală și la cât de ridicoli sunt. Singurul mod de a-i combate e folosind ceva la fel de ridicol, un fel de reducere la absurd aplicată logicii. Buuun. Deci dacă homosexalitatea e boală, înseamnă că ar trebui să existe un leac împotriva ei. Un fel de vaccin antihomosexualic, să-i zicem.

Vaccinurile, simplist vorbind, sunt doze foarte mici din maladiile de care ar trebui să protejeze organismul. Pentru a te proteja de poliomielită, de exemplu, îi dai corpului un pic de poliomielită ca să-l pregătești să lupte împotriva ei. E un fel de curs de pregătire oferit sistemului imunitar. Din rațiuni pe care nu le înțeleg, dar pe care un doctor le poate explica super ușor, presupun, chestia asta chiar funcționează. E ca și cum ar trebui să te lași mușcat de un chihuaha ca să te aperi de mușcăturile de saint-bernard. Metoda nu-i teribil de intuitutivă, dar e eficientă. În fine.

Revenind la homosexualitate, un vaccin antihomosexualic ar trebui să te supună la o doză mică de homosexualism, care să educe sistemul în privința apărării împotriva dozelor mai mari de homosexualism. Deci toți cei care se tem că homosexualitatea li se va transmite prin contact vizual, argumentul lor fiind că ajunge să vezi un homosexual în acțiune ca să vrei să fii ca el, ar trebui să se inoculeze împotriva acestei boli introducându-și un penis în fund. Nu tot, doar vârful, puțin, acolo. După cum spuneam: doze mici.

sursa foto: towelroad.com

Plimbându-l pe Dobby – 28 februarie

Sunt zile în care nimic nu îmi iese cum trebuie (și nu vorbesc aici de constipație). Universul conspiră împotriva mea, dar nu prin capcane elaborate sau gesturi grandioase, ci prin neplăceri minore, cum ar fi temperatura apei din duș, care azi a fost ba prea rece, ba prea caldă, indiferent cât de finuț calibram eu robineții. Un micron să-i fi înclinat într-o parte sau alta și apa era ba fierbinte, ba sub formă de cuburi de gheață.

Dacă eram o persoană credincioasă, aș fi luat asta ca pe un semn divin că trebuie să răresc dușurile.

Mi-am dat seama de ce nu funcționează rugăciunile – sunt făcute pe genunchi.

Din moment ce religiile se bazează pe principiul “Crede și nu cerceta”, bisericile ar trebui să poarte denumirea de lăcașe de incult.

În fine.

Pentru că locuiesc lângă cartierul general al prostituatelor de pe Calea Turzii, parcarea din spatele blocului e mereu plină de prezervative. În mod normal, reușesc să-l strunesc pe Dobby astfel încât să le evite. Azi ne-am entuziasmat amândoi din cauza zăpezii și am uitat de acest aspect și, în momentul în care-l încurajam mai energic pe Dobby să sape în zăpadă, am văzut că dezgropase un cauciuc rozaliu și l-am tras de lesă atât de tare, încât săracul câine a știut exact cum se simt cascadorii ăia care zboară prin aer în filmele cu buget mare de la Hollywood.

Apropo de prezervative. Pe cutie scrie că sunt 98% sigure. Mi se pare un lucru firesc, deși eu nu le-aș folosi pentru prostituate nici dacă ar fi 110% sigure. Cel puțin nu pentru acelea pe care le-am văzut pe Calea Turzii. Mi se pare corect ca prezevativele să nu fie sută la sută sigure pentru că, dacă ar fi complet sigure, în timp, adică pe termen lung, ar exista tot mai puțini oameni care să le cumpere. Dacă scoate pe piață un produs prea bun, Durex riscă să-și reducă din clientelă. Nu cred că vrea asta.

Dar cred că e momentul să las guma la o parte și să expun o idee care mi-a venit azi în timp ce-l plimbam pe Dobby. Strângeam un căcăcel aburind, mare cât piciorul câinelui (habar n-am cum reușește, la cât de puțin mănâncă), când am auzit o tipă vorbind la telefon despre un chef la care fusese cu o seară înainte și, imediat după ce s-a îndepărtat, fără prea mare legătură cu ce spusese ea, m-am gândit că, dacă aș avea o televiziune, aș căuta să impun un echilibru între promo-urile pentru filmele ce urmează să fie difuzate și promo-urile pentru filmele care au fost deja difuzate.

Când te întâlnești cu prieteni sau cunoștințe vechi, dezbați nu doar planurile de viitor; discuți și despre întâmplările și aventurile din anii trecuți. Promo-urile televiziunii mele vor reflecta fidel acest obicei pur uman și vor anunța atât filmele de săptămâna viitoare, cât și filmele difuzate în urmă cu mai multe luni. Un fel de: “Hei, mai țineți minte ce frumos a fost când v-ați uitat cu milioanele la Singur Acasă, un film pe care l-ați mai văzut deja de zece ori? Ce-am mai râs! Ce vremuri…

În fine.

Aș dori să introduc o replică nouă în discursul meu. De fiecare dată când cineva îmi vorbește despre ce a făcut de dimineață, aș dori să-i răspund în modul cel mai arogant că “Dimineață era când m-am trezit eu, la ora zece”. Am să o folosesc chiar dacă, în majoritatea zilelor, Dobby mă trezește înainte de opt.

 

Bonus: 29 februarie (zi care nu există anul acesta)

Se apropie Mărțișorul și Ziua Femeii, 8 Martie, și pe mine m-a cuprins un fior cumva feminist. Pătruns de estrogen și sentimente, a început să mă deranjeze teribil expresia “bună de pulă”, cu care bărbații le etichetează pe femeile pe care le consideră ei aspectuoase. Știu sigur și pot demonstra empiric cu milioane de dovezi că pula nu face distincții atât de superficiale privind aspectul exterior al femeilor. Pula, vorba aceea, nu știe carte. Nu că pizda ar avea studii superioare. Expresia pe care ar trebui s-o folosească bărbații când fac referire la frumusețea femeilor e “bună de poză”. Nu toate femeile care par sexi sunt și bune la pat. Pot fi simple scânduri fotogenice.

Cu plăcere, femeilor.

Alte motive pentru care poți fi exmatriculat de la Facultatea de Teologie…

…în afară de absenteism.

Motivul oficial al exmatriculării Elenei Udrea de la Facultatea de Teologie din Cluj a fost absenteismul. Femeia nu s-a prezentat la nici un examen și, din această cauză, a fost ejaculată din masteratul de consiliere pastorală și asistență psihosocială la care era înscrisă.

Multă lume nu știe asta, dar motivele pentru care poți fi dat afară din Facultatea de Teologie Ortodoxă sunt multe și variate. Iată doar câteva dintre ele:

  • te-ai masturbat în baie sau în intimitatea camerei de cămin, nu în fața unei clase pline de minori, încălcând învățămintele părintelui Bartolomeu Onania;
  • ai studiat intens pentru examene, arzând lumânarea la două capete, cum se zice, dar era vorba de o lumânare cumpărată din magazin, nu una din cele pe care are monopol B.O.R.;
  • ai refuzat să participi la orgiile cu seminariști organizate de episcopul Hușilor, Cornel Bârlădeanu, spunând că ai dat la Teologie pentru a te dezvolta spiritual și că, dacă voiai să vezi toată ziua numai ștromelege, dădeai la Politehnică;
  • ai picat examenul oral la materia “Luare de Mită și Folosirea de Documente și Declarații False pentru a Obține Fonduri Europene”, curs susținut de la distanță de Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie Șpagoveanul;
  • ai vorbit liber cu profesorii și ai declarat că ai fi de acord să îngropi și persoanele fără bani, hulind materialismul lipsit de discernământ și amintind despre acel citat celebru despre cum mai ușor trece cămila prin urechile acului decât un om bogat prin porțile raiului (mai târziu ți s-a explicat că citatul corect e: “mai ușor este e trece cămila prin urechile acului decât a fi îngropat fără să plătești suma întreagă preotului”);
  • la proba practică de Botez, ai stropit puțin cu apă sfințită capul păpușii pe care exersează acest procedeu seminariștii, în loc să-l scufunzi cu totul în Sfântul Lighean, convins că nu e nevoie să îneci copilul pentru îndeplinirea acestui ritual pur simbolic;
  • ai fost prins fredonând melodia aia enervantă a trupei Taxi, aia despre cum Dumnezeu preferă lemnul și spațiile(acesta este motiv de exmatriculare și la alte facultăți);
  • ai fost pârât de un coleg care te-a auzit spunând că ți se pare puțin scumpă și inutilă Catedrala Mântuirii Neamului, și că de banii ăia se pot face multe alte lucruri utile;
  • ai refuzat să-ți pârăști colegii și să fii turnător, așa cum au fost Arhiepiscopul Sucevei, Pimen, Mitropolitul Andrei Andreicuț sau mulți alții în timpul comunismului.

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele ofense pentru care poți fi exmatriculat din Facultatea de Teologie Ortodoxă. În schimb, furtul, înșelăciunea, corupția, desfrânarea, tâlhăria, șantajul, violența fizică, traficul de influență și prostituția morală sunt abateri minore, peste care se poate trece cu vederea.

Foto: internet

Plimbându-l pe Dobby – 6 noiembrie

Nu poți să zici că latră. Mai degrabă, pufnește indignat. E un truc nou, un comportament eminamente felin pe care l-a dezvoltat recent, de unul singur. Se cațără cu grijă pe mine în timp ce stau rezemat de tăblia moale a patului, citind sau prăpădind vreme pe internet, și ori stă așa, cu lăbuțele din spate proptite în umerii mei și cele din față rezemate de pervaz, scanând strada prin perdeaua albă cu ochiuri largi, ori se urcă cu totul pe pervaz, patrulându-l dintr-o parte în alta și pufnind înfundat la intervale regulate, ca o alarmă de proximitate.

În schimb, latră când îl scot afară, prin cartier. Se duce țintit spre gardurile în spatele cărora știe că se află câini care ar putea să-l înghită fără să-l mestece și latră la ei cu un curaj pe care nu l-ai bănui la un câine atât de diminutiv. N-ar fi nici pe departe atât de vocal în lipsa unei bariere între el și câinii mari. Gardul îi insuflă încredere, îi dă vânt în aripi. Gardul, pentru câini, e ca Facebookul pentru oameni – o platformă prin intermediul căreia se pot răsti liniștiți unii la alții, ignorând toate diferențele de statut, vârstă, inteligență, rasă sau gabarit.

Ciudat cum Dobby știe că dulăii din curțile oamenilor nu pot ajunge la el, dar n-a știut că nu e în regulă să intre în apartamentul vecinilor de palier și să latre ca posedat prin toate camerele, înainte să vină înapoi în pragul ușii, unde mă oprisem eu, care nu avusesem îndrăzneala să intru în casa unor oameni cu care n-am schimbat niciodată mai mult decât un salut. Oricum, de atunci nu l-am mai lăsat fără lesă pe scara blocului.

Vecinii mei sunt niște oameni liniștiți pe care nu i-am văzut niciodată zâmbind. Fac parte dintr-un cult religios alternativ, nu știu care, posibil Martorii lui Iehova, posibil baptiști sau penticostali. Am dedus asta din costumația celor care-i vizitează. Primesc mulți musafiri deodată. Toți bărbații poartă pantaloni de stofă, cămașă cu mânecă scurtă și o gentuță de poștaș și toate femeile poartă acele batice colorate diafane pe care nu le vezi la nici o altă femeie în nici o altă situație. Aproape că poți să le consideri uniforme de enoriași.

Apropo, de ce se numesc martorii lui Iehova? Dumnezeu a ucis destui oameni cu potoape și ploi de bolovani în flăcări pentru ca așa-zișii martori să poată beneficia de un statut privilegiat și să fie considerați complicii lui Iehova. În plus, e extrem de puțin probabil ca acești credincioși să fi fost martori la ceva semnificativ. Dumnezeu e ca orgasmul feminin – o trăire profund intimă pe care foarte puțini oameni reușesc să o experimenteze.

Câinii din Rai latră din spatele unor garduri pe care sunt așezate semne cu mesajul “Atenție! Câine bun”.

7 idei de protest pentru Noua Dreaptă

După ce au întrerupt, cântând imnul, un spectacol al operei din Cluj, pe motiv că unul dintre artiști cânta în arabă și rostea numele lui Allah, membrii Noii Drepte privesc cu încredere spre viitor și caută metode noi și creative de a-și manifesta public ignoranța.

Sensibilitățile lor naționaliste, incompatibile cu o lume din ce în ce mai globalizată și mai interconectată, pot fi extrem de ușor iritate de orice influență externă. Iar influențe externe sunt multe, unele chiar foarte puțin cunoscute, de aceea aș dori să propun 7 idei care să-i ajute pe ‘dreptaci’ să-și plănuiască în cunoștință de cauză următoarele contravenții și, doamne ajută!, eventuale dosare penale:

1- afară din țară cu covoarele persane! Asta era ceva evident, la prima mână, deși parcă-i văd pe sexo-naziștii lui Cătălin Mărincuș că le păstrează doar ca să le calce simbolic în picioare. Păcat că nu-i lasă mamele să intre în casă încălțați, că ar putea să le mânjească și mai tare.

2- boicotarea tuturor cafenelelor și barurilor care servesc cafea de tip arabica. Românii adevărați, iubitori de neam și tradiții consumă doar robusta, care parcă tot de niște musulmani a fost descoperită. Deci mai bine să renunțe de tot la cafea, oricum n-au nevoie de mai multă agitație.

3- eliminarea completă a cifrelor arabe și folosirea exclusivă în scris a cifrelor romane. Fiind descendenții unor daci mândri și liber, pare firesc ca membrii noii drepte să apeleze la moștenirea culturală a poporului care i-a asimilat pe daci. De fapt, foarte multă matematică a fost descoperită de musulmani, deci ar putea la fel de bine să se rezume la număratul pe degete.

4- refuzul folosirii periuței de dinți, popularizată de profetul Mohamed, care se spăla regulat pe dinți cu un fel de crenguță numită miswak. Egiptenii antici, alți păgâni, au fost primii oameni ce au folosit în scopul igienei orale crenguțele unui anume ‘arbore de periuțe de dinți’. Renunțarea la periuțe i-ar ajuta să fie constanți în scosul mizeriilor pe gură, deci poc! doi iepuri dintr-un foc.

5- jos cu șaroma! jos cu kebabul! jos cu salata de vinete, care nu-i decât un baba ganoush sub acoperire care vrea să ne îndepărteze de valorile gastronomiei tradiționale: mămăliga (zisă și polenta) și sarmalele (în turcă, sarmak înseamnă învelit).

6- chitara are ca model lăuta arabă, care a ajuns în Andalusia prin secolul nouă și a primit denumirea de qitara, deci orice bucată muzicală ce conține sunete de chitară nu face decât să-l slăvească pe Allah. Dumnezeu preferă naiul. Habar naiul.

7- primele ceasuri automate au fost contruite în jurul anului 1.200 de un tip pe nume al-Jazari de prin părțile Diyarbakir-ului, undeva prin Turcia de sud-est. O idee excelentă de protest ar fi ca membrii noii drepte să nu mai folosească ceasurile automate (nici măcar alea digitale de pe iPhone-ul inventat de sirianul Steve Jobs). Un câștig suplimentar, pe lângă transmiterea unui mesaj puternic, revoluționar, ar fi că, fără ceasuri, tipii ăștia n-ar mai ști cu precizie cât sunt de înapoiați și asta le-ar da curaj să facă în continuare scandal.

Acestea sunt propunerile mele. Sper să-i ajute pe cei de la Noua Dreaptă să se izoleze cât mai ermetic de toate influențele externe. Ba mai mult, le propun din adâncul sufletului meu să aibă un succes atât de mare în acest izolaționism încât să nici nu mai aud de ei, întrucât televiziunea, ziarul și internetul sunt invenții străine, neromânești.

Foto: internet