Femeia mea nu știe cum e cu băutul. Ea bea un pahar de vin și începe să chițăie în hohote la te-miri-ce glumă slabă pe care o zice tot ea și apoi sare să mă ciupească jucăuș de fund și să inițieze împreunarea de tip sexual, că i se stârnesc toate poftele și toți hormonauții când bea mai mult decât lichiorul dintr-o bomboană de ciocolată.

Cred că femeia își imaginează că și eu îmi pierd mințile de la alcool la fel de repede ca ea, că prea se uită urât la mine de fiecare dată când desfac a șasea bere. Ea nu știe că prima bere nu se pune dacă o bei de sete, deci că sunt doar la a cincea. Nu, ea habar n-are cum stă treaba cu toate astea și se încruntă la mine când beau, ca omul, mai mult de șase beri (adică mai mult de cinci). Dacă berile sunt mici, la sticlă de 0.33 sau la țap, se numără doar ca jumătăți. Nici asta nu știe. Tot eu trebuie să-i explic.

I-am spus de nenumărate ori: dacă prima bere o bei de sete, e ca și cum n-ar fi. Nu se numără. Că o bei de sete, deci de nevoie. Nu-i nici o plăcere acolo. Nu-i beție, e supraviețuire. Abia de la a doua începi să le numeri. A doua bere e prima. A treia e a doua și tot așa. E doar puțin complicat, pentru că pe nota de plată va apărea și berea care, de fapt, nu se pune.

Six-pack-ul ar trebui să aibă, pentru cei foarte însetați, șapte beri. Prima companie care va demara promoția asta se va umple de glorie. Poate și bani. Dar cel mai mare serviciu făcut bărbaților e că le va lămuri pe femei, inclusiv pe a mea, care nu mă crede orice i-aș spune, că prima bere nu se pune dacă o bei de sete.

Eu îi tot spun femeii, cu răbdarea pe care o mai pot genera după șase beri (deci numai cinci) că alcoolul din bere se abține și nu îți mai deshidratează corpul când o bei de sete. Vara, de exemplu, sau primăvarea devreme când se deschid pentru prima dată terasele. Sau după ce ai muncit intens în grădină, în construcții sau la un text amuzant despre alcool.