Tag Archives: pâine

E din ce în ce mai Ditrău

Zona Harghitei este una în care tensiunile interentice dospesc de multe secole într-un laboș de tablă, sub o frumoasă ștergură cu motive tradiționale, motive de genul “oamenii aceia arată și/sau vorbesc diferit, deci trebuie să îi urăsc”.

În mod convențional, frământările xenofobe țin de aspecte concrete, precum preluarea de către străini a unor locuri de muncă pe care localnicii cred că au monopol chiar dacă nu intenționează să le ocupe. În acest caz, însă, nu se poate spune că cei doi srilankezi ajunși în Ditrău le-au luat pâinea de la gură localnicilor. Dimpotrivă, aceștia le-au pus la dispoziție pâine și alte produse de panificație, lucrând într-o brutărie.

Printre aceste produse de panificație s-au aflat și rețete tradiționale srilankeze, cum ar fi colacul srilankez sau celebrul sri langoș.

Supărarea localnicilor ține, de fapt, de pigmentația intensă a celor doi stranieri și a izbucnit în momentul în care un bărbat a primit o pâine neagră în locul celei albe pe care o ceruse. Întâmplarea a avut un puternic caracter simbolic pentru respectivul ditrăuan și l-a afectat în asemenea măsură încât acesta a pornit un lobby puternic pentru concedierea celor care îi “înnegresc” pâinea cea de toate zilele. Asta în ciuda faptului că pâinea neagră e considerată mai sănătoasă decât cea albă și e, de obicei, simțitor mai lungă.

Puriști ai panificației, ditrăuanii consideră murdară o pâine făcută de niște oameni cu o nuanță mai bronzați decât ei, astfel că unii dintre localnici au fost văzut dezinfectând feliile de pâine cu alcool sanitar Mona. Pasiunea pentru pâine este și motivul pentru care acești oameni sunt cunoscuți sub numele de drojdieri.

Argumentele minoritarilor majoritari, deci ale secuilor, conțin o firimitură de adevăr și sunt, pe alocuri justificabile dacă iei în considerare proverbul englezesc care spune că rahatul se rostogolește întotdeauna la vale. Fiind discriminați de români, de la care o iau adesea pe coajă, secuii au pasat discriminarea mai departe către un grup etnic și mai mic: doi tipi veniți tocmai din prepuțul continentului indian.

Cum să facă pâine cu mâinile alea colorate? Eu naan mai văzut așa ceva, a declarat un localnic care a dorit să-și păstreze anonimatul pe motiv că e aiurea ca tocmai preotul să aibă viziuni atât de intolerante.

Un sentiment care persistă este acela că în nu s-a ajuns încă la miezul problemei, și anume că cei doi srilankezi au strârnit ura comunității doar pentru că au fost confundați cu niște țigani.

Am cumpărat cinci pâini, ca să îmi ajungă până după Paște

Întrucît nu pot face magie precum Domnul Nostru Iisus Hristos, care a transformat puțină pîine în multă pîine, a trebuit să cumpăr de la ALIMENTARA cinci pîini, să fiu sigur că am destulă în aceste zile de sărbătoare, cînd toate afacerile vor fi închise și timpul va sta în loc și familia va fi pe primul loc, după mîncare și băutură.

Firește, majoritatea mîncării pe care am pregătit-o zilele astea – mîncare de care oricum nu mă voi atinge pînă duminică, căci nu se cade – nu se consumă cu pîine. Dar nu știi niciodată cînd îți trebuie. Și mai bine să ai prea multă decît să nu-ți ajungă.

Am luat vreo cinci, să fie. Chiar dacă locuiesc singur și e puțin probabil să le mănînc pe toate.

Magazinul ALIMENTARA va fi închis în ziua de Paște, deci nu pot conta pe el să mă ajute cu pîine în Sfînta Duminică. Va fi deschis luni, dar numai pînă la orele 17. Deci mai bine să fiu sigur că am pîine din belșug și că nu îmi lipsește nimic în perioada Paștilor. Încerc să fiu un bun creștin și să am mereu foarte multă pîine, ca să respect voia Lui.

Și întocmai ca un bun creștin, pot să împart din pîinea mea, în caz că există vreunul dintre voi care nu și-a luat destulă pîine pentru următoarele zile. Ca norocul, am cumpărat și o pungă cu chifle, două baghete franțuzești și niște lipii cu mirodenii mediteraneene, deci mă pot lipsi de una-două pîini, maxim trei. Dar numai dacă este vorba de urgențe și e nevoie cruntă de pîine.

Am pîine albă, neagră, de secară, pîine cu tot felul de semințe și încă una albă, că aia se mănîncă cel mai bine. Am pîine, slavă Domnului!

Cercetătorii români au descoperit raportul optim slănină / pâine / ceapă

Se pare că a fost o perioadă extrem de productivă pentru cercetătorii români care, după ce au descoperit productivitatea crescută a muncii la bustul gol, au găsit soluția pentru raportul optim slănină/pâine/ceapă.

Descoperirea a fost făcută accidental, așa cum le stă bine tuturor marilor realizări, într-o pauză de masă chiar, dar cercetătorii sunt reținuți în a ne oferi mai multe detalii cu privire la procesul efectiv ce a stat la baza ei.

Cert este că la baza raportului optim slănină/pâine/ceapă stau o sumedenie de variabile și este necesară o finețe aproape supraomenească pentru a face ca toate componentele să rezoneze armonios întru înfăptuirea festinului gestronomic. De la mărimea dumicatului de pâine și până la drojdia folosită în prepararea ei, procentul de grăsime al slăninei și vârsta porcului de la care a provenit, tipul de ceapă ales sau felul de brișcă folosit la feliere, fiecare amănunt e crucial în atingerea perfecțiunii culinare.

O atenție deosebită s-a acordat cepei, a cărei aciditate trebuie să neutralizeze integral lipidele specifice slăninei, sarcină cu atât mai delicată cu cât au trebuit luate în considerare toate tipurile de ceapă: albă, galbenă, roșie, verde, ținându-se cont de aspectul sezonier al cepei verzi.

Obținerea rezultatului optim a fost condiționată și de necesitatea prezenței unui dram de sare, efectul scontat putând fi dobândit și cu “oleacă de brânzică sărată”, conform spuselor cercetătorului vasluian. Rezultatele complete vor fi disponibile cât de curând în toate marile jurnale științifice.