Tag Archives: monarhie

Mesajul Majestății Mele pentru mase

Majestatea Mea, regele Tiberius,

principe de Hamhamzollern y Codoreaningen, primul cu numele său (în acea zi, căci Tibi e un nume destul de comun), tatăl dragonului Dobby, zis și Neprimenitul, Desfăcătorul de Beri, Protectorul teritoriilor dintre bucătărie și baia mică și Părintele spiritual al miilor de vorbe de duh cunoscute de drept ierbosofii, declar prin acest edict hormonarhal că, în cazul improbabil în care voi muri, primul lucru pe care îl voi face alături de îngeri va fi să citesc mesajele pe care mi le veți scrie pe Facebook.

Insist ca imediat ce aflați despre trecerea mea în neștiință să postați public chestii siropoase, patetice și, mai presus de toate, neadevărate, despre cum eu v-am fost lumina din ochi, focul din vintre și vântul din pupa. Să spuneți că v-am fost ca un tată denaturat și apoi renaturat, să spuneți că v-am fost muză, mentor, duhovnic, ibovnic și ghid turistic. Să spuneți ce vreți, ideea e să exagerați mult.

Doresc să vă asigur că nu-mi voi găsi liniștea eternă și nici walkmanul-ul pe care l-am pierdut într-a opta până când nu voi citi de cel puțin două ori și comenta literar, în scris, pe un caiet studențesc, fiecare mesaj de adio sau text plângăcios scris de fiecare cunoștință, friend of a friend sau străin de pe rețelele de socializare.

Ca să fie totul mai simplu pentru mine, postați-vă statusurile pe profilele publice, că mie poate îmi intră la “Filtered” sau mi le pierde îngerul care aduce poșta electronică, și folosiți haștagul #AiCarteAiMoarte sau un alt joc de cuvinte la fel de confuzant.

Vă asigur că “confuzant” e un cuvânt real, chiar dacă limba română e doar a cincea limbă pe care am învățat-o, după limba de lemn, limba de la papuc, limba în ureche (transmisă din tată în fiu) și limba elfilor din Lord of the Rings.

Acesta-i modul în care doresc eu să-mi sărbătoriți viața, să-mi cinstiți moartea, precum și felul în care puteți să strângeți o gașcă de like-uri și fețe galbene care se strâmbă (am învățat despre ele din cartea “Emoticonu’ Leonida față cu reacțiile pe Facebook”).

Cu profundă recunoștință, aplecăciune, respect, miopie galopantă și o ușoară senzație de foame, vă sărută pe fruntea plină de griji și riduri de expresie al vostru

Rege Tiberius

Plimbându-l pe Dobby – 12 noiembrie

Dobby mă costă o groază de bani, nu produce nimic util și înțelege maxim douăzeci de cuvinte în limba română. Are toate calificările pentru a face parte din Casa Regala a României.

Atitudinea lui, apogeul elistismului asistat social, e la fel de monarhică. Marchează cu sete clădirile istorice din centru, de parcă ar cere să-i fie retrocedate, pretextând că i se cuvin în baza pedigree-ului său scăldat în sânge albastru de câine care n-a muncit o zi în viața lui. Sunt sigur că, dacă l-aș duce într-o pădure, și-ar revendica instinctual fiecare copac în parte, inclusiv uscăturile. Sentimentul îndreptățirii, pentru el, e la fel de natural ca nevoia de a mirosi fundurile celorlalți câini.

Îmi cere numai Royal Canin. E o victimă a aparențelor, regal din vârful caninilor până în ultimul fir de păr din coadă. Când îi latră pe câinii din curțile oamenilor, nu face decât să le conteste vocal proprietatea acelor terenuri, convins că ar trebui să-i aparțină lui. Noroc că nu se întâlnește cu frații lui, că s-ar lua la harță cu ei și i-ar mușca de urechi, acuzând felul nedrept în care s-a distruibuit moștenirea familiei.

Până și numele îi trădează exigențele nobiliare. Își spune Dobby Dobbyczky al III-lea de Yorkshire Terrier, când, de fapt, Dobby e doar o prescurtare stilizată a substantivului dobitoc.

Comportamentul, paralel cu cel al membrilor casei regale, lasă de dorit. Câinele e un scandalagiu abil și nu m-ar mira să aflu că am în casă cel puțin o jucărie de pluș care susține că Dobby e tatăl copilului ei. Detenta intelectuală discutabilă a câinelui e eclipsată de trucurile pe care le reușește de față cu musafirii. Asta-l ajută la imagine. Știe să șadă, să dea lăbuța și să prindă mingea din zbor, chestii elementare ce țin de eticheta canină, nicidecum abilități extraordinare ce l-ar califica pentru titlul de alteță.

Snobimsul înnăscut îl împiedică să intre într-o încăpere fără să fie anunțat. Trebuie să-l strig pe numele complet înainte să intre în apartament. Într-un final, pășește înauntru abătut și dezamăgit că n-a primit onorul corespunzător, că sosirea nu i-a fost vestită cu surle și trâmbițe.

Apropo de surle și trâmbițe. Încă n-am avut prilejul să particip la un eveniment la care să fiu întâmpinat cu surle și trâmbițe. Au existat câteva ocazii la care am fost întâmpinat cu trâmbițe și câteva la care am fost primit cu surle, dar niciodată nu am avut parte de amândouă. Bine, am ajuns odată la o petrecere surpriză la care am fost primit cu surlă și trâmbiță. O singură surlă și o singură trâmbiță. N-a fost tocmai experiența autentică a surlelor și trâmbițelor. Dar putea fi mai rău. Știu un tip care, când vizita un trib dintr-o insulă îndepărtată, a fost întâmpinat cu sulițe și trâmbițe. Abia a scăpat în viață.

Să revenim la Dobby, căci despre el e acest jurnal. Imediat îl îmbrac, îi pun lesa, îl scot la plimbare și îl duc pe unde vreau eu să-l duc. Dacă el e rege, eu sunt împărat.