O statistică îngrijorătoare făcută recent de ICCLVEN* lansează ipoteza conform căreia, în România, există milioane de adulți care încă sunt surprinși de existența morții.
O parte considerabilă din populația adultă, formată din oameni care și-au îngropat cel puțin un bunic, încă se miră să afle că cineva “a încetat din viață”, oricare ar fi motivele decesului, vârsta persoanei decedate sau starea de sănătate a acesteia înainte de deces.
Statistica este cu atât mai surprinzătoare cu cât mulți dintre acești adulți aparent funcționali aud vorbindu-se despre moarte în fiecare duminică, în timpul slujbei. Extrapolând datele, se pot trage mai multe concluzii care nu se exclud reciproc: ori oamenii nu ascultă slujba; ori o ascultă, dar nu înțeleg ce mormăie preotul; ori o ascultă, dar nu asimilează mesajul transmis.
Eșantionul pe care s-a făcut cercetarea s-a declarat cu atât mai suprins de existența morții cu cât persoana care “s-a oprit din a fi” era mai cunoscută, ca și cum celebritățile ar fi scutite de marșul ireversibil al timpului, de afecțiunile tipic umane sau de ghearele reci ale entropiei.
Un alt factor care influențează incredulitatea oamenilor cu privire la existența morții este intervalul de timp care a trecut între “trecut în neființă” și ultima dată când s-au întâlnit ei cu persoana decedată. “Nu se poate să fie mort, doar am vorbit ieri cu el” este argumentul invocat cel mai des pentru susținerea acestei ignoranțe față de concluzia firească a vieții.
Alt motiv care s-a regăsit printre scuzele găsite de oameni pentru a-și justifica surprinderea vis-a-vis de moarte este faptul că persoana decedată, conform estmărilor lor, mai avea zile. Nici unul dintre participanții la studiu nu au putut explica limpede ce anume înseamnă “să mai ai zile”.
De asemenea, aspectul fizic al decedatului poate să contribuie la formarea unei impresii greșite despre presupusa longevitate a acestuia. Există o corelație directă între cât de bine arată mortul și cât de surpinși sunt oamenii de faptul că a murit (asta fără a se lua în calcul cauza morții, care poate ține de un accident sau de o afecțiune psihică). O posibilă explicație pentru asta poate ține de felul în care sunt percepute persoanele aspectuase și de valoarea mai mare pe care o au pentru societate.
Partea cea mai interesantă a studiului este conferită de descoperirea că, pentru a-și manifesta surprinderea față de “plecarea dintre noi” a cuiva, oamenii aleg să folosească foarte des expresia “Pfuai, să mor io!”.
Sursa foto: reddit
*Institutul pentru Cercetarea Chestiilor pe care Le mai Văd Eu pe Net