Tag Archives: lege

Un mod simplu de a reforma sistemul

Când văd câte un polițist atât de căptușit precum burtosul din poza de mai sus mă gândesc că aș intra în pământ de rușine să trebuiască să interacționez în orice fel cu un astfel de specimen. Pentru că el, în calitate de reprezentant al statului, ar trebui să reprezinte AUTORITATEA.

El, în calitate de susținător și impunător al legii, ar trebui să ofere siguranță și încredere. Iar într-un polițist care arată așa n-aș avea încredere nici că poate urca trei rânduri de scări, ce să mai zic de alergat după și prins răufăcători. Iar un polițist pe Segway mi se pare la fel de impunător precum un livrator de mâncare pe trotinetă electrică. Atât că livratorul chiar oferă un serviciu util oamenilor.

El, în calitate de păstor al populației, însărcinat cu apărarea noastră de lupi, ar trebui să se afle în poziția respectivă pentru că întrunește un set de abilități care îl fac un coșmar pentru prădători. Iar burtosul din poză nu prezintă o amenințare decât pentru un bufet suedez.

El, în calitate de servant al publicului, ar trebui să fie superior în multe privințe celor pe care îi servește. Tipul din poză, care arată ca un boț de aluat în care s-a scăpat prea multă drojdie, nu-mi inspiră superioritate de nici un fel, decât gabaritică.

De aceea, aș propune o lege care să dea voie oamenilor să conteste amenzile date de polițiștii de caramea, dar nu oricum, ci prin probe susținute la fața locului, cu martori.

Dacă vrea să dea o amendă, polițistul trebuie să demonstreze că e mai apt decât cetățeanul în cel puțin o privință. Se acceptă: fugă, flotări, sudoku, orice. Ca un fel de trial by combat, dar mai pașnic. Cetățeanul alege proba și polițistul are voie să refuze două propuneri. Apoi se întrec.

Tipul din poză, al cărui contur îl califică doar pentru a pluti deasupra Cappadociei, ar fi astfel încurajat să mai meargă pe la sală – de forță sau de lectură, alegerea lui – dacă vrea să-și facă cota de amenzi.

memă făcută de Tibi
Există o vorbă care spune “Ia-te de cei pe măsura ta” și probabil de aceea polițiștii de la noi amendează doar babe

Pe de altă parte, aproape că-i înțeleg pe dolofanii care amenedează băbuțe care vând zarzavat. Se simt jigniți personal, la nivel alimentar. Soluția ar fi ca băbuțele să vândă mezeluri. Atunci să vezi implicare din partea poliției.

Foto: Ruxandra Hurezean

Aștia o să le plătim lor pensiile?

Un hamburger, cu tot cu cartofi prăjiți, mă duce undeva la aproape 30 de lei. Berile care-mi plac costă între 8 și 15 lei la alimentară. Este Hop Hooligans la doză și la peste 30, dar nu mă arunc la de-alea. Un latte e 12 lei pe centru. Un roman grafic e între 45 și 80 de lei și nu mă ține mai mult de 2 ore. Netflixul nu-i destul. Am și HBO GO și și platforma aia de filme artistice de la TIFF. Iar unele filme chiar trebuie văzute la cinema. E cam 25 de lei biletul la un 3D. Mi-am luat telefon nou, să se vadă mai bine video-urile pe el. Și mi-am și mărit abonamentul ca să am mai mulți giga de date mobile, că eu lucrez în online și trebuie să fiu mereu conectat. Mi s-au rupt adidașii nike. E vreo 500 de lei o pereche nouă. De festivaluri, nici nu pomenesc, că-ți trebuie cel puțin un salariu mediu pe economie să treci cu bine de 4 zile de muzică. Viața e scumpă în Cluj.

Ce vreau să spun prin toate astea e următorul lucru: bunicu’, te rog să mă mai aștepți puțin cu pensia aia; luna asta chiar n-am. Și nici luna viitoare nu arată bine. Apropo, că știu că ai ceva pus deoparte, nu-mi împrumuți și mie niște bănuți? Am văzut că s-au ieftinit trotinetele electrice și chiar m-ar ajuta una. Mersi, te pup, mai vorbim de Crăciun.

Dacă nu te protejezi, poți face GDPR

M-am trezit zilele trecute având sentimentul că un organism suprastatal îmi protejează mai atent datele cu caracter personal. Am verificat simptomele pe net și, după ce mi-am introdus toate semnalmentele, rezultatele de la ultimele analize, adresa de mail și porecla câinelui pe care l-am avut în copilărie într-o aplicație care a insistat să se cupleze cu Facebook și să vadă tot ce-am făcut și tot ce mi-a plăcut în ultimii 9 ani, am descoperit că am GDPR.

Nu știu de la cine l-am luat, că de obicei încerc să fiu atent când postez chestii personale și poze din casă pe toate rețelele de socializare care s-au inventat. Asta e, sunt GDPR pozitiv.

N-am avut prea mult timp să mă gândesc la asta că mi-au și intrat pe telefon 3 reclame. Una la o farmacie la care mi-am făcut card doar ca să iau Nurofen cu 5% mai ieftin. Alta la un magazin de pantofi la care i-am dat din greșeală un Like în urmă cu cinci ani și a treia la am uitat ce, că am șters-o cât ai zice “de unde dracu au ăștia numărul meu?”.

Răspuns: e posibil să fi luat numărul meu de pe foaia aia mică pe care o las pe bord când parchez aiurea.

GDPR-ul nu-i atât de grav pe cât am crezut că o să fie. E ca o fantomă care nu te poate atinge dar te poate speria astfel încât să te împiedici pe scări și să-ți verși ceaiul fierbinte pe părțile moi.

Momentan, încerc să-l ignor.