Feeling disappointed. Am așteptat aproape 14 ani pentru ultimul sezon de ghemotrons și, după două episoade în care nu s-a întâmplat nimic în afară de un sex dezamăgitor și niște replici pasiv-agresive între două influencere, iată că bătălia cu zombi de gheață a fost un nimic mai mare decât ăla din fruntea pesedeului.

În primul rând, rezistența umană a fost winterfelită mult prea ușor de hoardele de nemorți. Eroare de strategie, părerea mea. Dothrakii s-au aruncat direct în ghearele nopții și au pierit instant, chiar dacă vrăjitoarea roșie le-a aprins fiecăruia, creștinește, câte o lumânare la vii.

Oamenii nordului ar fi trebuit să pună niște obstacole în drum și să dea cu sticla de dragon doar în hoitașii care treceau de țepi și foc, în loc să o dea parte în parte, sportiv, viii cu morții. Și, eventual, să arunce cu pietre în ei așa cum mă latră pe mine potăile din cartier, de după gard.

În al doilea rând, s-a murit prea puțin. Nu poți să construiești o amenințare supranaturală și cvasiomnipotentă timp de șapte sezoane și apoi să pierzi în lupta cu ea doar un paznic al zidului, o prepuberă, un tip cu paloș de foc și un bodyguard amorezat. Cum coada mea a supraviețuit grasu’ ăla de Tarly în ploaia de morțișori? Aveau white oagării ordin să nu omoare personaje ale căror actori nu-și îndepliniseră toate obligațiile contractuale?

Înțeleg ce au vrut să facă. Au creat confuzie cu întuneric și montaj rapid ca să nu o vezi pe fățarnica aia mică cum se strecoară să-l înțepe pe regele morții. Creatorii ghemotronsului și-au făcut un obicei din a înșela așteptările privitorilor, de aia l-au omorât pe Ned în primul sezon și de aia au făcut un episod slab când toată lumea se aștepta la unul bun. Și de aia Jon Snow a fost mai inutil decât picioarele lui Bran, cu tot cu dragonul lui.

Ce e mort nu mai poate muri, de aia nu i-a păsat nimănui de Theon. Personajul era consumat deja. Numa’ zic.

Personal, aș fi întrerupt jocul de țară, țară, vrem ostași morți și aș fi arătat niște cadre cu Cersei făcând sex din obligație cu Euroi ăla, doar pentru a sublinia ideea că la toți le este greu, dar nu la toți la fel. Și l-aș fi pus și pe pitic să se bată cu niște scheleți în criptă, pentru că e amuzant când piticii fac chestii, orice fel de chestii. Și aș fi omorât-o pe Brienne, pentru că a avut parte deja de un final fericit episodul trecut. Și l-aș fi omorât și pe Podrick, pentru că și-a cântat cântecul de lebădă episodul trecut. Și l-aș fi omorât și pe Thormund, pentru că n-aș fi știut ce altceva să fac cu el și pentru că nu poți întrece povestea cu el sugând țâtă de la o uriașă pe care a violat-o în somn. Și l-aș fi omorât și pe Grey Worm, pentru că Missandei merită un partener care să o satisfacă cum se cuvine. Cu puța. Și aș mai fi omorât vreo câțiva, doar așa, de-al dracului, pentru că și ei au omorât lupii ăia frumoși pentru care m-am apucat eu de serial.

Cumva, aici am vrut să ajung. Ghemotronul nu mai e ce-a fost pentru că nu mai sunt lupi în el. Asta m-a prins la început și asta am vrut să văd. Lupi imenși, lupi frumoși, lupi ireal de sexi. Sunt un câine simplu, văd un lup cu blana pufoasă, dau un like. Fără lupi, ghemotronsul nu mai e ce-a fost.

Semnat: Dobby Dobbyczky al III-lea, zis și Dobberyn Martell, prințul patruped