Tag Archives: film

Spoilere inutile din filmul Capra cu trei iezi

În primul rând, trebuie pomenit că iedul mare și iedul mijlociu mor de moarte rea.

Pentru cei nefamiliarizați cu limbajul popular, trebuie menționat că există în popor noțiunea de moarte bună, care survine în urma descompunerii naturale a sistemelor biologice interne ca efect direct al înaintării în vârstă. Evident, pe cale de consecință a unei logici dualiste, e obligatoriu să existe și o moarte rea, care e orice altceva. Asfixiere sau cuțit la beregată, ca să dau două exemple din film.

Ducând raționamentul mai departe, se impun anumite nuanțări fine, pentru că deși lupul moare înainte de termenul standard de valabilitate al lupilor antropomorfizați cinematic, fiind pârlit, înjunghiat și bolovănit în cap, moartea lui e tot una bună. Atât că în acest caz adjectivul comportă conotații morale. Mai corect: e bine că lupul moare de moarte rea.

În același timp, mi se pare cumva ok că iezii mari și mijlocii mor de moarte rea. Că filmul n-a făcut nimic ca să mi-i facă simpatici. Cei doi își hărțuiesc cu cruzime fratele mai mic, de pare că lupul a venit la ei ca un fel de maestru jedi a cărui misiune e să readucă echilibrul în forță. Omorând copii. Deci un fel de Anakin*.

Ofensa majoră, cu accente meta, de care se face vinovatul iedul cel mare e că deschide ușa lupului deși auzise cu o seară înainte povestea caprei cu trei iezi. Fusese avertizat foarte clar de pericolele furtului de identitate, printr-o poveste dubios de similară cu situația lor. O poveste care s-a dovedit a fi profetică în final.

Inserția mi s-a părut dubioasă. Genul ăsta de autoreferențialitate (dacă există cuvântul) te scoate din film, pentru că face filmul să pară conștient de el însuși. Apoi, îi scade din curaj și inteligență iedului mezin. Una e să fie circumspect și grijuliu pentru că-l duce capul și pentru că se gândește de unul singur că n-are cum să fie mă-sa la ușă, și alta e să fie precaut pentru că a auzit o poveste identică cu o seară înainte. O poveste în care i s-a spus inclusiv unde să se ascundă în caz de lup.

Dar vina principală a celor întâmplate cade pe umerii caprei. Wolves gonna do what wolves gonna do, așa că nu poți să ceri nimic animalului. Capra, în schimb, ar fi putut să activeze un two-factor authentication pentru intrarea în casă. Adică să fluiere corect piesa, dar să vină și la geam pentru o scanare a retinei. Să identifice pozele cu urși dintr-un tabel cu mai multe poze sau să aibă un cod personal pe care să-l strecoare pe sub ușă. Ceva.

După această ecranizare a Caprei cu trei iezi, aștept o variantă a poveștii Ursul păcălit de vulpe în care vulpea îl păcălește pe lup să-și parieze toată averea pe un meci de fotbal între Dinamo și Foresta Fălticeni, ea știind că meciul e aranjat și că Foresta va întoarce scorul după un avantaj de patru goluri al câinilor roșii, fălticenienii câștigând în final cu 5 la 4.

*oficial, Anakin n-a ajuns să fie maestru, dar hai să nu căutăm analogia de dar la dinți

De ce să te mai abonezi și la platforma TIFF Unlimited

O faci la modul ironic, pentru că e amuzant să fii abonat pe perioadă determinată la o platformă care are Unlimited în nume.

Eu am făcut-o pentru că îmi plac filmele de TIFF și cu platforma ies mai ieftin decât cu mersul la cinema, pentru că cinematograful meu preferat (care e preferat pentru că e cel mai aproape de unde stau eu) e fix lângă o cafenea faină de unde nu mă pot abține să nu iau o cafea, un sandwich sau o prăjiturică. Filmele îngrașă.

Și poate nici nu apuc să merg la toate filmele la care vreau în cele 10 zile de festival, pentru că mai am și alte lucruri de făcut, gen să mă uit la seriale pe Netflix și HBOGO. Și am și niște benzi desenate puse deoparte.

Dar cel mai bun motiv pentru care să-ți faci abonament aici e pentru că ai acces la filme pe care nu le poți pirata niciunde. Sau, dacă totuși le găsești, e imposibil să le pui o subtitrare decentă. Deci, cu doar 5 euro pe lună, scapi de bătaia de cap de a fura filme artistice de care oricum nu poți să te bucuri complet, că veverita_bc nu traduce drame sârbești, horror-uri braziliene sau comedii vietnameze.

Și să nu uităm pe platformă sunt doar filme excelente, câștigătoare de premii la festivaluri obscure de care n-a auzit nimeni, deci pari super intelectual când le scapi numele într-o conversație. Și știu că-s excelente pentru că am văzut mai mult de jumătate din ele, chestie pe care am descoperit-o imediat după ce am făcut abonamentul.

În săptămâna următoare o să le văd pe restul. Grație festivalului, am ajuns la performanța de a viziona 3,6 filme zi. Și 3,6 nu e mult, a spus-o chiar și Dyatlov. Nu-i nici great, dar nu e nici terrible.

Westeros e pământ românesc

7 asemănări mari între România și Westeros

Game of Thrones, serialul bazat pe romanele scrise de George R.R. Martin, s-a terminat într-o tornadă de frustrări și dezamăgire. Motivul principal al mâhnirii internetului a fost, conform majorității teoriilor conspirației de pe Reddit, distanțarea scenariului față de materialul sursă. Dacă în primele 4-5 sezoane scenariștii n-au făcut decât să adapteze pentru micul ecran romanele lui Georgică, înspre final, serialul a trebuit să privească în altă parte pentru inspirație. Iar cel mai medieval spațiu pe care l-a putut oglindi a fost, se pare, România. Iată câteva indicii care pot demonstra că Westeros este, de fapt, România:

Doar în România și în Westeros poți vedea, într-un interval de nici două minute, și căruțe cu cai, și pahare de la Starbucks.

Și România, și Westeros sunt conduse acum de un mutalău absent care preferă să plece în călătorii lungi și să-i lase pe alții să se zbată, în loc să pună și el umărul la treabă.

Partea asta n-a mai încăput în film, din cauza restricțiilor de timp, dar e cunoscut faptul că Daenerys a luat-o razna și a pârjolit King’s Landing de supărare că i-a intrat o sârmă în fund.

După ce și-a dobândit independența ca regat, Winterfell a trecut la numele său vechi: Winterfellsylvania. Animozitățile dintre nord și sud sunt prezente în ambele meleaguri.

Și în România, și în Westeros, răul suprem e reprezentat de un tip cu privire de gheață care are o relație specială cu morții. Atât că în România el e cel care înțeapă o fetiță, în timp ce în Westeros a fost fix invers.

Democrația este considerată ceva ridicol și în Westeros, și în România. În amândouă, e aproape obligatoriu să faci parte din familia potrivită dacă vrei să prosperi în orice fel.

La număr de drumuri noroioase, Westeros e leit România. Diferența e că Westeros are mult mai puține vrăjitoare și mult mai puțin incest.

Dobby Talk: Nici ghemotronsul nu mai e ce-a fost

Feeling disappointed. Am așteptat aproape 14 ani pentru ultimul sezon de ghemotrons și, după două episoade în care nu s-a întâmplat nimic în afară de un sex dezamăgitor și niște replici pasiv-agresive între două influencere, iată că bătălia cu zombi de gheață a fost un nimic mai mare decât ăla din fruntea pesedeului.

În primul rând, rezistența umană a fost winterfelită mult prea ușor de hoardele de nemorți. Eroare de strategie, părerea mea. Dothrakii s-au aruncat direct în ghearele nopții și au pierit instant, chiar dacă vrăjitoarea roșie le-a aprins fiecăruia, creștinește, câte o lumânare la vii.

Oamenii nordului ar fi trebuit să pună niște obstacole în drum și să dea cu sticla de dragon doar în hoitașii care treceau de țepi și foc, în loc să o dea parte în parte, sportiv, viii cu morții. Și, eventual, să arunce cu pietre în ei așa cum mă latră pe mine potăile din cartier, de după gard.

În al doilea rând, s-a murit prea puțin. Nu poți să construiești o amenințare supranaturală și cvasiomnipotentă timp de șapte sezoane și apoi să pierzi în lupta cu ea doar un paznic al zidului, o prepuberă, un tip cu paloș de foc și un bodyguard amorezat. Cum coada mea a supraviețuit grasu’ ăla de Tarly în ploaia de morțișori? Aveau white oagării ordin să nu omoare personaje ale căror actori nu-și îndepliniseră toate obligațiile contractuale?

Înțeleg ce au vrut să facă. Au creat confuzie cu întuneric și montaj rapid ca să nu o vezi pe fățarnica aia mică cum se strecoară să-l înțepe pe regele morții. Creatorii ghemotronsului și-au făcut un obicei din a înșela așteptările privitorilor, de aia l-au omorât pe Ned în primul sezon și de aia au făcut un episod slab când toată lumea se aștepta la unul bun. Și de aia Jon Snow a fost mai inutil decât picioarele lui Bran, cu tot cu dragonul lui.

Ce e mort nu mai poate muri, de aia nu i-a păsat nimănui de Theon. Personajul era consumat deja. Numa’ zic.

Personal, aș fi întrerupt jocul de țară, țară, vrem ostași morți și aș fi arătat niște cadre cu Cersei făcând sex din obligație cu Euroi ăla, doar pentru a sublinia ideea că la toți le este greu, dar nu la toți la fel. Și l-aș fi pus și pe pitic să se bată cu niște scheleți în criptă, pentru că e amuzant când piticii fac chestii, orice fel de chestii. Și aș fi omorât-o pe Brienne, pentru că a avut parte deja de un final fericit episodul trecut. Și l-aș fi omorât și pe Podrick, pentru că și-a cântat cântecul de lebădă episodul trecut. Și l-aș fi omorât și pe Thormund, pentru că n-aș fi știut ce altceva să fac cu el și pentru că nu poți întrece povestea cu el sugând țâtă de la o uriașă pe care a violat-o în somn. Și l-aș fi omorât și pe Grey Worm, pentru că Missandei merită un partener care să o satisfacă cum se cuvine. Cu puța. Și aș mai fi omorât vreo câțiva, doar așa, de-al dracului, pentru că și ei au omorât lupii ăia frumoși pentru care m-am apucat eu de serial.

Cumva, aici am vrut să ajung. Ghemotronul nu mai e ce-a fost pentru că nu mai sunt lupi în el. Asta m-a prins la început și asta am vrut să văd. Lupi imenși, lupi frumoși, lupi ireal de sexi. Sunt un câine simplu, văd un lup cu blana pufoasă, dau un like. Fără lupi, ghemotronsul nu mai e ce-a fost.

Semnat: Dobby Dobbyczky al III-lea, zis și Dobberyn Martell, prințul patruped

Filmele din seria “Singur Acasă” ajută PSD-ul

Fapt: Pentru al multelea an la rând, ProTV va difuza filmele din seria “Singur acasă”. Pentru al multelea an la rând, filmele vor avea un rating ridicol de mare.

Fapt: Aproape o sută de mii de copii au părinții plecați în străinătate pentru a căuta un trai mai bun.

Teorie: Filmele din seria “Singur acasă” fac jocul PSD-ului.

Demonstrație:

Motivele pentru care mulți români aleg să muncească în străinătate sunt strâns legate de incompetența și reaua voință a celor care ar trebui să le asigure condiții decente în România. N-o spun eu, o spune un studiu.

În ultimii ani, conducerea țării a aparținut în mare parte PSD-ului. Oamenii pe care PSD i-a dezamăgit pleacă din țară. Există, așadar, o corelație directă între PSD și numărul românilor care au emigrat, lăsându-și copiii singuri acasă sau în grija bunicilor cu bărbi albe și lopeți mari de zăpadă.

Filmele din seria “Singur acasă” sunt despre copii care se descurcă în condiții vitrege. Părăsiți de părinți, copilașii își poartă singuri de grijă și reușesc să țină piept hoților în moduri extrem de inventive.

Morala deloc subtilă a filmelor e că cei mici nu au nevoie de părinți pentru a se descurca. Copiii sunt creativi și autosuficienți și pregătiți să lupte împotriva hoților. Deci părinții, mai ales cei supărați pe PSD de care am pomenit mai sus, pot liniștiți să-și lase odraslele singure acasă și să plece în Italia să facă bani. Pe care apoi să-i trimită în țară, unde PSD poate să-i impoziteze.

Voluntar sau nu, “Singur acasă” ajută PSD-ul pentru că îi convinge pe oamenii supărați pe PSD să plece din țară, arătându-le că micuții se pot îngriji singuri. Din diaspora se votează mai greu. Deci “Singur acasă” înseamnă într-un fel mai puține voturi împotriva PSD.

q.e.d.

Sursa foto: Home Alone