Tag Archives: Crăciun

Ierbosofii (cap.7) – Îngeri de zăpadă în Iadul Alb

Există, pe lumea asta, trei tipuri de magie: magia albă, magia neagră și magia Crăciunului. Vrăjitoarele specializate în magia Crăciunului citesc viitorul în globurile de pom și văd dacă va ninge sau nu. E important să ningă pentru că, fără zăpadă, Crăciunul e incomplet. E ca un om de zăpadă fără morcov (un eunuc de zăpadă, cum mai e cunoscut în folclor). Fără zăpadă, nu mai poți ieși în iadul alb pentru a face îngerași.

Din cauza încălzirii globale, Crăciunul nu mai e alb, ca odinioară. E de rasă mixtă. Partea bună e că factura la gaz e mai mică de când cu schimbările climaterice. Pe termen lung, omenirea e într-un real pericol din cauza asta, dar mie-mi convine să plătesc lunar cu 30 de lei mai puțin pentru gaz, chiar dacă asta vine la pachet cu extincția umanității.

Magia Crăciunului e mai puternică anul acesta deoarece Crăciunul Ortodox pică deodată cu cel catolic, chestie care se întâmplă relativ rar. Când s-au despărțit cele două religii, au încercat să-și găsească ritualuri diferite, dar e destul de evident că una a copiat toată tema de la cealaltă, schimbând puțin pe ici, pe colo, cât să nu bată la ochi. Au făcut crucea invers și au pus Paștele cu o săptămână mai târziu. Sau mai devreme, că nu știu care a fost plagiatorul și care a fost elevul conștiincios.

Apropo, dacă există Paștele Cailor, ar trebui să existe și Crăciunul Cailor.

În România, nu simți că a fost Crăciunul dacă, trei zile mai târziu, nu arunci o tonă de mâncare la gunoi. Cam așa se definește la noi masa de Crăciun: volumul de Crăciun înmulțit cu densitatea de Crăciun. Parcă nici nu simți că au fost sărbători dacă nu ai mâncat până ți-a venit rău.

O altă chestie care nu-mi place la noi e obiceiul unor găști de oameni de a face gălăgie printre blocuri pretextând că merg cu colinda. Evit să îi încurajez financiar, mai ales că nu-mi place să arunc banii pe geam.

Ce-mi place cel mai mult la Crăciun e treaba cu cadourile. Pentru că deși e ziua de naștere a lui Isus, eu sunt cel care primește șosete noi. E o perioadă magică în care toată lumea o arde pozitiv. De Crăciun, ești mai bun. Imediat după, te oprești.

Sursa foto: contul meu de Instagram

Plimbându-l pe Dobby – 25 decembrie

Magia Crăciunului s-a simțit încă de dimineață, când am observat că, după o sesiune prelungită de sex cu girafa de pluș, lui Dobby i se blocase erecția în prepuț.

Acum știu că afecțiunea poartă numele de parafimoză și că nu reprezintă ceva grav, fiind mai degrabă deranjantă estetic pentru stăpân decât dureroasă pentru câine, dar când am văzut-o prima dată mi s-a părut că lui Dobby îi ieșise afară un testicul.

Puța câinelui, care în momentele de excitație arată precum capătul unui ruj nou, se transformase, în spiritul sărbătorilor, într-un globuleț de culoarea roz somon și atârna acolo ca o stalactită obscenă. Ne-am speriat și l-am tratat imediat cu un duș rece, convinși că asta avea să-i domolească tumescența. Ciupercuța lui chinuită nu a reacționat la apa rece și continuat să ne sfideze cu existența ei.

Văzând că dușul n-a funcționat, am dus relația mea cu câinele la un nivel nou, intervenind cu cremă de gălbenele pe erecția lui gâtuită, în speranța că lubriefierea îl va ajuta să-și retragă sabia în teacă, însă fără succes, întrucât Dobby s-a apucat imediat să lingă crema pe care i-o aplicasem chirurgical pe capul penisului, fără să-l privesc în ochi și fără să fac vreun comentariu care ar fi putut să-l stânjenească pe bietul animal. Nu era vina lui că nu-și mai încăpea în piele de bucurie.

Într-un final, după ce am consultat internetul și am descoperit că problema consta în faptul că inelul prepuțial îi strangula glandul, am întins câinele pe spate și i-am eliberat puța trăgându-l cu amândouă mâinile de firele de păr de pe prepuț.

A fost primul Crăciun al câinelui, trebuia să-l facem cumva memorabil. Tot ce pot să spun e că ne-a ieșit. Mai ales lui.

Plimbându-l pe Dobby – 14 decembrie

Viața e o zebră. În funcție de cum preferi să te uiți la ea, poate fi albă cu dungi negre sau neagră cu dungi albe. Echilibrul acesta confuz poate fi înclinat către una dintre extreme, influențat de perspectiva pe care o alegi, cea pozitivă sau cea negativă. Îți creezi singur adevărul.

Nu există două vieți identice cum nu există două zebre identice, deși toate arată cam la fel. Poate că zebrele gemene împart același model de dungi, habar n-am. Oricum, diferențele dintre zebre sunt infime, la fel ca cele dintre amprentele umane, iar asta îmi spune că, dacă viețile oamenilor sunt niște zebre, înseamnă că toate sunt diferite, dar, în linii mari, similare.

Se impune o mică precizare: viețile oamenilor sunt zebre, dar nu toate. Un procent mic sunt un alt fel de patruped copitat. Unele vieți sunt măgari negri, urâți și proști ca noaptea, altele sunt inorogi albi care papă curcubee și cacă înghețată. Câteva, foarte puține, sunt cai verzi pe pereți.

Încerc să-l învăț pe Dobby să grăbească pașii când traversăm zebra și așa am ajuns să mă gândesc la cum zebrele arată ca niște cai evadați din închisoare.

L-am plimbat mai devreme azi, ca să pot ajunge la mall, unde aveam de îndeplinit două obiective importante. Unul era să văd filmul cu Batman, care începea la ora unu, celălalt era să-i cumpăr Angelei un cadou de Crăciun. I-am luat parfumul preferat și am vrut să-l țin ascuns, să i-l dau doar în seara de Ajun. Până la urmă, pentru că nu-mi place să mint nici măcar în scopuri nobile, i l-am dat în secunda în care am ajuns acasă, unde am folosit replica preferată a adulților care derivă o plăcere perversă din a minți copiii: m-am întâlnit cu Moșul și mi-a spus să-ți dau asta.

Legenda lui Moș Crăciun e unul dintre cele mai eficiente și mai sadice moduri de a traumatiza un copil. Prima lovitură pe care o primesc cei mici survine în clipa în care află că nu există Moș Crăciun. Cel mai iubit personaj pe care l-au cunoscut copiii în scurta lor viață, cel care e mereu vesel și le aduce cadouri chiar dacă au fost puțin răi, cel care întruchipează în figura afabilă a unui bunic arhetipal toate virtuțile umane, cel a cărui misiune e să facă lumea mai bună și copiii mai fericiți, acel moș simpatic și roșu în obraji e nimic altceva decât o ficțiune întreținută de adulți.

A doua lovitură o resimt atunci când își dau seama că părinții i-au mințit zâmbind încă de când erau în scutece, îndemnându-i să-și direcționeze sentimentele de recunoștință către un personaj imaginar. Cum să mai ai încredere în părinți după ce-au fost în stare să te păcălească atât de perfid în cei șapte ani de acasă? Ar fi bucuria copilului mai mică dacă ar ști că darurile de sub pom vin de la părinți și nu de la un bătrân ciudat care nu face nimic în restul anului? Habar n-am. Ar fi Crăciunul mai puțin magic dacă am scoate din el toate elementele paranormale? Da, pentru că n-ar mai exista Crăciun deloc. Adevărul e probabil undeva la mijloc. Eu știu doar că am fost profund dezamăgit când am descoperit că nu există Moș.

Moș Crăciun e un fel de Dumnezeu la scară mai mică. Lumea îl poartă în gură și-n suflet doar vreo jumătate de lună, la sfârșitul anului, și doar cei naivi și neajutorați intelectual cred cu adevărat în el.

Magia Crăciunului nu se ascunde în cadourile de la Moșu’, în cantitățile ridicole de mâncare, în zăpada curată de afară sau în beculețele sclipicioase din oraș. Magia Crăciunului nu se țese nici măcar din timpul petrecut cu cei dragi. Ea constă în faptul că e social acceptabil să te apuci de băut încă de la amiază. Lucru valabil și pentru oricare altă sărbătoare religioasă, zi de naștere sau sâmbătă. Mai ales sâmbătă. Imboldul să consumi alcool e chiar acolo, în numele zilei. Sâmbătă include sonoritatea unui dulce și imperativ să mă îmbăt. Luni marți miercuri joi vineri să mă îmbăt duminică. De asta s-a odihnit Dumnezeu în cea de-a șaptea zi – pentru că era încă mahmur după beția de sămăîmbătă.

Apropo de alcool, am văzut la supermarket bere pentru câini. Aș vrea să-l îmbăt pe Dobby cu așa ceva pentru că sunt curios de-o chestie: dacă eu, când mă îmbăt cu bere pentru oameni, mă comport ca un animal, câinele, când se îmbată cu bere pentru câini, se va comporta ca un om? Abia aștept să aflu.

Unde ar putea să-și mute Gabi Firea târgul de Crăciun

În urma acțiunii hotărâte a unor cetățeni, primărița Bucureștiului, Gabi Firea, s-a opărit rău de tot și și-a retras târgul de Crăciun din Piața Victoriei, amenințând voalat și ușor agramat, așa cum face orice pițipoancă ciufută pe internet, că las că o să vedeți voi.

Eu sunt circumspect de fiecare dată când o femeie îmi propune un târg. Sunt de-a dreptul suspicios când îmi propune un târg de Crăciun. Mai ales când știu că mai are câteva. Bănuiesc că târgurile de Crăciun sunt ca poșetele – nu poți niciodată să ai destule.

Chiar și așa, aș dori să-i propun femeii câteva soluții alternative pentru amplasarea târgului de Crăciun de care a fost văduvită de activiștii rezistenți la abuzurile de putere.

Iată câteva locuri în care Gabi Firea își poate instala târgul de Crăciun:

  • Pe DN1 – N-ar influența cu nimic viteza cu care circulă mașinile înspre și dinspre Poiana Brașov. Pe deasupra, ar fi și singurul târg Drive Thru din lume, o realizare demnă de o capitală care se laudă cu cel mai lung cârnat din lume, cea mai mare salată din lume și cel mai varză trafic din Europa.
  • În mijlocul unui alt târg de Crăciun – Locul e deja amenajat și potrivit pentru așa ceva. Magia sărbătorilor ar fi mai concentrată și lerul s-ar consolida în raport cu euro.
  • La ea în sufragerie – Singurul loc din România în care e complet ferită de protestatari; Pandele pare genul de pămpălău care n-ar protesta nici dacă Gabi i-ar propune un manage a trois în care el doar stă și ține camera de filmat.
  • Oriunde în Teleorman – Fiind județul lui Daddy, își poate instala unde vrea șandramaua. Chiria va fi mică, pentru că terenul e extrem de ieftin acolo. Altfel cum ar fi putut Dragnea să cumpere întreg județul dintr-un salariu de bugetar?
  • Pe Arena Națională – E inutil și ineficient să întreții stadioanele doar pentru câteva meciuri. Astfel, urmând exemplul clujenilor care fac festival pe Cluj Arena, Găbița poate să-și întindă târgul pe gazonul Arenei Naționale. Tot un fel de festival ar fi, dar un festival al kitsch-ului. Gabi e un fel de Regină Midas a kitsch-ului – tot ce atinge se transformă în prost-gust.
  • Pe peronul Gării de Nord – Un târg de Crăciun în Gara de Nord ar fi o surpriză plăcută pentru toți călătorii care au luat trenul spre București la sfârșitul verii și au ajuns la destinație în decembrie.
  • Casa Poporului – Ar fi interesant un târg de Crăciun indoor. Palatul Parlamentului ar putea fi transformat într-un mall imens. Singura complicație constă în faptul că Parlamentul e deja plin de bișnițari.
  • La mă-sa în pizdă – Complicată din punct de vedere logistic, este varianta pe care ar îmbrățișa-o cei mai mulți bucureșteni.

Foto: pushtimea.ro

Cum se ține corect postul Crăciunului

Perioada de post este în egală măsură un exercițiu în purificare spirituală și o dietă alimentară. Abordat în zeci de feluri, de la cele extreme și pînă la cele mai relaxate, postul reprezintă pentru majoritatea credincioșilor o pregătire pentru festinul din seara de Crăciun. Puțină lume își dă seama, însă, că această formă de a posti este extrem de nesănătoasă.

Să te pregătești pentru un ospăț înfometîndu-te e ca și cum te-ai antrena pentru un maraton stînd în pat. E foarte greșit! E ca și cum ai învăța pentru un examen dînd foc manualelor. E ca și cum ai vrea să argumentezi o idee folosind doar analogii.

Postul se ține corect, așa cum a vrut Dumnezeu, în felul următor: patruzeci de zile înainte de Crăciun, te îndopi cu mîncare exact așa cum urmează inevitabil s-o faci de sărbători. Fiecare zi de post ar trebui să fie o repeție serioasă pentru cina îmbelșugată de la care abia vei putea să te ridici, ghiftuit pînă dincolo de limita confortului.

Astfel că, cel mai eficient mod de a ține post este de a te îngropa zilnic în sarmale, cîrnați, tobă, pomana porcului, jumări, salată de boeuf cu pui, cozonaci, murături și sărățele, și de-a încerca să evadezi de sub acest munte de mîncare trecîndu-l prin stomac. Acest ritual gastronomic trebuie îndeplinit cu sfințenie dacă vrei să faci față cantității ridicole de tradiție culinară sub care va geme orice masă de om gospodar în ziua de Crăciun.

O abordare greșită a postului, una în care îți refuzi carnea și produsele de proveniență animală, se traduce în organe leneșe, ce nu vor putea procesa toate bunătățile pe care vei vrea să le bagi în tine doar ca să compensezi pentru lunga perioadă în care ai răbdat de foame.

Exersează mîncatul cît de mult poți! Nu trebuie să fie neapărat mîncăruri tradiționale, se poate ține post și cu pizza, hamburgeri sau mîncare chinezească. Să fie orice, dar să fie mult! Așa cum se cuvine și așa cum se face de mii de ani pe aceste meleaguri.

Deci nu uita: postul se ține mîncînd.