Tag Archives: coronavirus

Săptămâna pe scurte | 20-24 iulie

Iubitorii de muzică au putut vedea weekendul trecut ce înseamnă un festival cu tradiție: la Electric Castle a plouat chiar dacă nu s-a ținut.

Opt angajați ai primăriei din Cluj-Napoca au fost infectați cu și mai noul coronavirus, o tulpină smart, cu motor electric, luată pe fonduri europene, care va face parte dintr-un hub IT și va fi super virală pe Facebook. Emil Boc și-a plănuit deja contextul în care-și va face o poză spontană cu el.

Un moldovean a fost condamnat în Italia după ce a fost prins construind un tanc cu care intenționa să dărâme Guvernul de la Roma. Surse din interiorul tancului au declarat că ar fi preferat să facă asta în România, dar salariile de la noi sunt încă prea mici.

Cercetătorii au descoperit că nevoia compulsivă de a face jocuri de cuvinte poate fi un simptom al unor afecțiuni neurologice. Studiul a fost publicat în revista de știință “Creierele și furnica”.

Rareș Bogdan, prim vicepreședinte PNL, spune că alegerile locale din septembrie s-ar putea amâna pentru că pandemia a întârziat grav migrația sezonieră a primarilor.

Un nou studiu arată că extrasul de canabis ar putea fi folosit a tratament pentru covid. Tușitul de la țigară te-ar putea feri de tușitul de la boală. Se confirmă din nou: cui pe cui se scoate.

Rămâne incertă formula în care va începe școala în luna septembrie după ce sindicatul profesorilor a subliniat cât de greu este să-i bați pe copiii neascultători prin Zoom.

Kanye West, rapperul care vrea să candideze pentru postul de președinte al americii, suferă de tulburare bipolară. Dar asta doar jumătate din timp. În rest, se bucură de ea.

Focar de covid în Liga I după ce mai mulți jucători au pasat virusul coechipierilor pe care i-au văzut demarcați în careul advers.

România a obținut 80 miliarde de euro de la Uniunea Europeană și deja știe cum o să cheltuie cele 40 de miliarde care o să-i rămână după ce… știți voi.

Săptămâna pe scurte | 6-10 iulie

În Texas s-au reluat execuţiile după 5 luni de pauză din cauza coronaviruslui. Se pare că pandemia le-a făcut bine și altor infractori, nu doar celor din clanul sportivilor.

Agenția Standard & Poor’s a retrogradat ratingul de țară al României până la nivelul de “Genul de țară în care deputații fac scandal în șaormerii”.

Clinicile de chirurgie estetică s-au aglomerat în timpul pandemiei. Incredibil, se pare că femeile chiar vor să arate bine doar pentru ele!

Un consilier PSD a distribuit o postare cu Mia Khalifa crezând că e o elevă care a luat nota 10 la BAC. Practic, bărbatul s-a făcut de râs pentru că nu a recunoscut o actriță porno.

Un copil de 11 ani a fost pus să cerșească în parcarea unui supermarket din Râmnicu Vâlcea în timp ce părinții îl supravegheau dintr-o mașină de lux. Oamenii au reușit să ducă la un alt nivel conceptul de distanțare socială.

În continuare, cea mai grea parte din a fi vegetarian este să fii mândru de tine după ce ai mâncat o sălățică pe post de fel principal.

În Timișoara, un chioș electronic de prezentarea a orașului a afișat filme porno. Partea cea mai gravă pentru timișoreni e că până și filmul respectiv era cu oltence.

După rezultatele mediocre din primul val al pandemiei, România a reușit să-și crească media și e acum pe primul loc în UE la numărul de cazuri. Hai, că se poate!

Rapperul Cheloo, care de 15 ani spune aceleași trei chestii misogine pe același beat, a spus în sfârșit ceva nou: nu crede în covid. Încă nu știm dacă declarația chiar îi aparține sau a vorbit vinul pentru el.

China a interzis consumul de marmotă în orașul în care a apărut cazul de ciumă bubonică. Nu sunt motive de îngrijorare, dar chinezilor li s-a dezvoltat deja reflexul de a interzice chestii.

Vinerea aceasta s-a făcut repartizarea computerizată la licee a elevilor care au învățat până acum în școli cu toaletă în fundul curții.

O femeie dată dispărută de soț a fost găsită acasă, beată, dormind între sobă și șifonier. Un somn mic pentru femeie, un pas uriaș în direcția egalității între sexe.

Foto: hotnews.ro

Veniți de luați tulpină | Mersul treburilor

A existat o vreme în istoria zborului comercial în care al doilea cel mai rău lucru care ți se putea întâmplă într-un avion, primul fiind prăbușirea, era să stai lângă un copil mic care să-ți urle într-una în urechi, de să nu-ți pice bine nici berea aia luată cu 5 euro, plătită contactless, nici sandwich-ul ăla uscat. Acum, după ce am aflat de românașul care, deși știa că e purtător de coronavirus, a venit în țară cu avionul, copilul plângăcios pare parfum. Unul finuț, cumpărat tot din avion.

Trecem printr-un culoar plin de turbulențe și ne îndreptăm către un viitor în care măștile de oxigen din avion vor coborî automat la primul semn de tuse. Un viitor în care însoțitorii de zbor vor trece pe culoar împărțind sticluțe de dezinfectant în loc de cafea, ceai sau crănțănele. Un viitor în care treci de poarta de îmbarcare doar după ce ai trecut de poarta de îmbăiere. Un viitor în care glumele de genul acesta vor fi considerate de prost gust, pentru că unul dintre efectele pandemiei care evoluează atât de rapid e și scurtarea vieții glumelor.

Au expirat deja glumele despre cum coronavirusul nu va avea spor în România din cauza concurenței oferite de bacteriile nosocomiale din spitale. Urmează să expire glumele despre izolarea la domiciliu.

Deocamdată e amuzant să râd de iubita mea care are un dezinfectant cu care dezinfectează celelalte sticle cu dezinfectant. E amuzant să fac speculații despre cât de mult o să mă îngraș în condițiile în care nu fac altceva decât să mănânc și să trag pui de somn. E amuzant să-i întreb pe câini cum e să fii arestat la domiciliu și să nu ieși afară decât ca să-i satisfaci niște nevoi de bază. E amuzant să mă holbez la acvariu și să le spun peștilor: încep să înțeleg cum e pentru voi. E amuzant pentru că deocamdată am pierdut puțin: biletele de avion pentru showul lui Ricky Gervais din Viena (s-a amânat pe noiembrie), banii pe mai multe materiale video la care trebuia să lucrez în perioada viitoare și vreo 10% din prețul vacanței din Grecia, pe care o cumpărasem deja. Dar în curând n-o să mai fie amuzant.

N-o să mai fie amuzant din cauza unor românași care împart cu generozitate boala, de parcă ar fi lumina sfântă de Paște. Apropo, și aia tot cu avionul e adusă. Coincidență? Cred că da. N-o să mai fie amuzant pentru că există milițieni tâmpiți cu apucături primitive care scuipă doctorii care lucrează să-i vindece. N-o să mai fie amuzant din cauza celor care văd conspirații peste tot (cum vede acel amalgam de steroizi și hâtz numit Dorian Popa), a celor care refuză să respecte protocoalele prin care s-ar putea limita efectele epidemiei (cum fac acei săraci cu duhul care insită să vâre același tacâm în gura a sute de credincioși), sau a altor inconștienți.

Iar când glumele despre izolare nu vor mai fi amuzante, vom face altele. Jocuri de cuvinte, observații, meme, videoclipuri și insta story-uri. Probabil unele despre cum crematoriile lucrează la foc continuu. Sau despre cum e ciudat că sunt oameni pe patul de moarte, dar nu și pe canapeaua de moarte.

Că doar ce altceva să și faci, dacă nu glume?

Foto: fortune.com

Cei ce decid

În sediul central al celor ce conduc planeta din umbră, spune-le masoni, iluminați, reptilieni, evrei, bilderbergi, spune-le cum vrei că tot nu vei avea dreptate, ei bine, acolo în sediul lor, într-o sală de ședințe înghesuită, întunecată, în care aerul e saturat de un fum de țigară acru și înecăcios, pentru că evident că la ei se fumează în spații închise și evident că oamenii de calibrul acela nu fumează mentoale slim, acolo, în subteranele pământului și ale cunoașterii umane, acolo se ține acum, în timp ce noi dăm like-uri la glumițe despre hârtie igienică și sfârșitul lumii pe internet, o ședință de maximă urgență.

Românii – culmea! – au descoperit trenurile cu care s-a transportat coronavirusul și acum iau măsuri drastice împotriva răspândirii lui. Greșeala e a lor, a conducătorilor supremi, pentru că au pus numele virusului direct pe vagoane, dar acum nu e momentul să arătăm cu degetul către vinovați. E momentul să se acționeze țintit.

Cumva, e de înțeles lauda lor. După ce petreci atât de mult timp într-un anonimat ermetic, îți vine să faci puțin branding și să-ți afișezi numele pe o firmă luminoasă, chiar dacă e doar numele unui virus clocit de tine în laboratoarele secrete din Wuhan.

Reacția promptă a românilor e analizată și întoarsă pe toate părțile de Departamentul de Intervenții Rapide pentru Reducerea Populațiilor Umane, unul dintre multele departamente ale Celor ce Decid. Distanțarea socială și limitarea interacțiunilor dintre români s-ar putea să le încurce grav planurile. Succesul operațiunii depinde de păstrarea obiceiurilor tradiționale, de ieșitul la piață, de statul la coadă la o distanță ce sfidează conceptul de spațiu personal, de atingerile lungi și pupatul pe ambii obraji, de spălatul sporadic pe mâini și de igiena relativ aproximativă.

Se aruncă cu idei care mai care mai fanteziste. Se activează protocoale antice doar pentru a se dezactiva în secunda doi, când unul dintre cei prezenți ține să reamintească participanților că “la români ca la nimenea” și că graficele, analizele și prognozele bazate extrapolări statistice nu funcționează în cazul celui mai viteaz și mai treaz dintre popoare.

Se sugerează suplimentarea supermarketurilor cu tigăi, pentru că nimic nu-i face pe români să se înfigă unii în alții mai eficient decât o promoție de cel puțin 15% la niște produse non-esențiale. Se propun proceduri care să agite subliminal poporul, la nivel de mândrie patriotică, pentru a se stârni un recul ideologic față de măsurile de siguranță indicate de celelalte țări, cele care au căzut deja în fața asaltului epidemiologic al celor ce vor să curețe de planeta de exact oamenii de care depind pentru a-și păstra bogăția și privilegiile.

Un domn ale cărui trăsături nu se remarcă prin absolut nimic, perfect anonim după vorbă, după port, își strivește frustrat țigareta într-o farfuriuță ce ține loc de scrumieră. Se ridică încet și, fără a-și anunța intențiile, lovește cu ambii pumni în masa de tablă în jurul căreia s-au adunat în pripă unele dintre cele mai influente persoane pe care le-a găzduit vreodată planeta.

– Futu-i maica mă-sii de treabă! Nu se poate așa ceva, domnilor! Și doamnă, se corectează el rapid. Totul decurgea conform planului până când acea mătușă a dat share pozei cu marfarul nostru de contaminare terestră. Apoi, totul s-a dus dracului când poza a apărut pe un grup de mămici, de unde o casnică a distribuit-o pe Whatsapp. Cum se poate așa ceva? Nu permit un asemenea amatorism! Am reușit să nu lăsăm nici o dovadă concretă a existenței noatre timp de sute de ani, i-am stropit în cap cu chemtrail-uri, i-am albit la dinți cu fluorul din apă, i-am manipulat prin cântece pop și prin TikTok-uri și acum riscăm să pierdem tot din cauza unei fucking mătuși care are un cont de Facebook cu nici două sute de prieteni? De unde are poza? De unde știe de noi? De ce mai trăiește?

Domnul a cărui o față o uiți imediat după ce ai întrerupt contactul vizual cu ea se așterne vlăguit înapoi în scaun. Colegii de ședință îl privesc scurt, transmițând prin lipsa gesturilor imposibilitatea de a-i răspunde la întrebări. Atmosfera e tensionată, ca atunci când profesorul întreabă elevii dacă mai sunt întrebări și elevii nu au întrebări, dar profesorul continuă să prelugească cringe-ul și refuză să treacă mai departe cu lecția.

Cu mișcări lente, de parcă le-ar face pe sub apă, un tip uscățiv își scoate din buzunarul sacoului un pachet de țigări. Îl bate de masă, îl învârte între degete, îl mai scutură puțin și, într-un final, îl desface pentru a scoate din el o țigară pe care și-o atârnă cumva doar de buza de jos. Fără succes și fără să se sinchisească de privirile scormonitoare ale celorlați, își caută bricheta prin toate locurile prin care ai putea să ții o brichetă. Primește un foc de la doamna de lângă el, mulțămește frumos, adică mulțumește într-o manieră specifică exclusiv bărbaților care au fost crescuți bine de mamele lor, și risipește tăcerea cu voce în care aproape că poți desluși vechi cicatrici.

– Soluția, domnilor, și doamnă, e destul de simplă. Recunosc, românii s-au comportat mai bine decât au estimat analiștii noștri. Unii și-au suspendat afacerile, alții au știut să stea în casă și să reducă contactul cu oameni și suprafețe, mulți au refuzat să se lase pradă panicii. Au fost și destui care, vorba aceea, s-au haladit, dar ei sunt mai degrabă excepțiile. Ăăă, “a te haladi” e o expresie cvasiintraductibilă, vă explic eu mai târziu. Dar eu îi cunosc de mult pe români. Sunt unul dintre ei. Știu cum gândesc, știu ce le lipsește cel mai mult și știu cum să le satisfac această lipsă. O să îmi pun oamenii în mișcare și, în câteva zile, coronavirusul va reveni în forță. Nu mă credeți?

– Ba da, spun toți cu voci neconvingătoare.

Cel ce vorbise mai devreme, domnul cu pumnii, întreabă sfios:

– Dar cine, mai exact, sunt oamenii tăi? Cine sunt cei ce pot asigura o evoluție lină a infecției? Cine poate alimenta discret nesupunerea civică?

Expirând lung fumul, omul răspunde:

– Preoții, evident.

Foto: snopes.com

Natura are oroare de covid | Mersul treburilor

Primul lucru pe care va trebui să-l facem noi, ca umanitate, după încetarea pandemiei COVID-19 este să găsim un teren întins, drept, solid, pe care să construim Monumentul Prostiei Umane.

Mai degrabă un ansamblu sculptural decât o lucrare individuală, Monumentul Prostiei Umane va avea forma unei cozi de oameni care se înghesuie să cumpere hârtie igienică. Death before dishonor va scrie pe steagul pătrățos triplustrat cu parfum de piersici înfipt într-un raft gol de cumpărătorii încrâncenați.

Printre personalitățile imortalizate în această coadă reprezentativă pentru umanitate ar trebui să se numere atât jucătorul de baschet american care a atins în glumă toate microfoanele de la conferința de presă și care a fost confirmat pozitiv a doua zi, de a trebuit să se închidă tot NBA-ul din cauza lui, precum și milițianul român care a mințit doctorii că n-a călătorit ca să nu se afle că a fost cu amanta în străinătate și care a îmbolnăvit o gașcă de doctori și angajați ai statului doar ca să-și ascundă futaiul.

Între ei, încape și o statuie mai mică a lui Ludovic Orban, care a făcut o conferință de presă și a adunat jurnaliștii în jurul lui ca să le spună de aproape “Hei, cred că m-am îmbolnăvit. Da, da. Și sunt tare fericit. Simt că-mi bate inima”. Apoi a pecetluit târgul făcut cu Iohannis scupându-și în palmă și întinzând mâna. Din fericire, Iohannis s-a făcut nevăzut încă din primul mandat.

Coada va conține și membri onorifici precum Donald Trump, care nu va fi inclus în Monument pentru o ispravă anume, ci pentru întreaga activitate.

Între timp, în miez de pandemie, oamenii fac și ei ce pot, iar majoritatea nu pot decât să răspândească panica. Vânzătoarea de la magazinul de mâncare de câini m-a sfătuit să pun deoparte cash, în caz că pică băncile, un domn a cumpărat tot spirtul de la alimentara de jos, o tanti de pe Facebook jură că Vitamina C face minuni (pentru producătorii de vitamina C, zic eu), asta în timp ce un șofer de taxi e sceptic și nu crede că a murit cineva de coronavirus pentru că el n-a văzut nici un mort.

Precaut, am trimis și eu concubina să cumpere mai multe de-ale gurii, asta pentru că urmează să stau mai mult în casă și Netflixul fără ronțăieli e ca o mătușă care nu dă share la fake news. Nu există așa ceva. Concubina s-a întors cu trei plase pline. A luat un ananas, o pungă de covorașe absorbante pentru cățelușa Luna, care încă nu reușește să se țină până iese afară, două sticle de cola, snacks-uri Pom Bear, chipsuri făcute la cuptor, ingrediente pentru salam de biscuiți, cârnăciori picanți, o cutie de bomboane cu cafea și o cutie de Ben&Jerry. Cică apocalipsa încetează dacă te vede că o sfidezi.

Foto: coronavirus.app