În valea de silicon a clusterului de hub-uri de inovație care este Clujul, unde se potcovesc cu nouăzeci și nouă de soluții IT toate incubatoarele de idei de afaceri, digitalizarea a permeat toate aspectele vieții de zi cu zi.
Ultima dată când mi-am luat bilete la un show de la Casa de Cultură a Studenților, am făcut-o direct din linkul sugerat de algoritmii Facebook, care mă cunosc atât de bine încât mă aștept în orice clipă să primesc o invitație la nunta lor. Am fost trimis pe un site unde am plătit biletele direct prin telefon, prin amprentă, prin cardul asociat contului asociat telefonului pe care îl am de la firmă, în calitate de asociat. Am primit pe telefon un cod QR, cu care m-am prezentat la spectacol, unde ecranul telefonului mi-a fost scanat cât se poate de analog de ochii vigilenți ai unei doamne care s-a uitat la codul QR, la mine, la coada din spate, la toate deciziile greșite din viața ei, și apoi mi-a permis accesul apelând la clasicul “Mergeți, mergeți”.
Ca orice propoziție sau frază, și digitalizarea se oprește la un punct. Pentru a-ți face un cont online la casa de pensii, trebuie să completezi un formular online, să îl printezi fizic cu imprimanta ta pe care o ai tu acasă la tine și te duci cu el la casa teritorială de pensii, cu tot cu actul de identitate în original, plus copie făcută tot de tine cu xeroxul tău, pentru a-ți curba mai apoi spinarea în fața unui ghișeu și a depune dosarul prin care ceri un user și o parolă, pe care le primești într-un e-mail adus cel mai probabil de un poștaș. La momentul de față, e mai ușor să cumperi droguri cu criptomonede de pe dark web decât să interacționezi online cu multe dintre instituțiile statului.
Conform unei estimări recente, 60% dintre angajații statului nu au competențe digitale. Eu am un bunic de 89 de ani care știe să trimită poze pe Whatsapp și un nepoțel de 3 ani care construiește chestii în Minecraft, deci mi se pare că lipsa competențelor digitale în ziua de azi e mai mult un act voit, ca abstinența de la alcool sau veganismul. Nu pot spune în mod sigur, dar mi se pare că dacă reușești să postezi într-un grup de mămici o poză cu trandafiri pe care scrie cu litere aurii “Bună dimineața la cafeluță”, ai destule competențe digitale pentru a lucra într-o instituție publică.
Dar n-am venit aici să mă plâng și să-mi bat aiurea tastatura, deși cred că exact pentru asta a fost inventat internetul. Am venit cu soluții IT, că doar vin de la Cluj. Dacă veneam din Sibiu, veneam cu brânză. Dacă veneam din Moldova, veneam cu trenul, că nu sunt autostrăzi mai lungi de un metru. Dacă veneam din București, veneam doar în vizită. În fine.
Ideea mi-a venit aseară, uitându-mă la știrea despre elevii care au copiat la examenul de bacalaureat. Unii aveau căști minuscule ascunse în ureche. Alții aveau camere ascunse în mască sau în ochelari. Oamenii au reușit să pozeze foile de examen, să le pună pe un grup de Facebook și să copieze de acolo răspunsurile primite de la “internauți”.
Creativitatea tehnologică prin care au încercat să trișeze trebuie recompensată. Exact așa cum hackerii care sparg serverele marilor firme de IT sunt angajați la acele firme, pe considerentul că e bine să-ți ții dușmanii aproape, elevii care copiază la bac folosind telefoane, bluetooth, minicams sau alte alea-alea merită angajați în instituțiile de stat. E evident să se pricep la tot ce ține de domeniul digital.
Bonusul suplimentar, ca să folosesc un pleonasm drăguț, e că sunt și destul de fraieri încât să fie prinși când încearcă să fure. Știu cu calculatorul, dar nu le au cu furtul. Asta îi face funcționarii publici perfecți.
Sursa foto: the Logistics Academy