În primul rând, trebuie pomenit că iedul mare și iedul mijlociu mor de moarte rea.
Pentru cei nefamiliarizați cu limbajul popular, trebuie menționat că există în popor noțiunea de moarte bună, care survine în urma descompunerii naturale a sistemelor biologice interne ca efect direct al înaintării în vârstă. Evident, pe cale de consecință a unei logici dualiste, e obligatoriu să existe și o moarte rea, care e orice altceva. Asfixiere sau cuțit la beregată, ca să dau două exemple din film.
Ducând raționamentul mai departe, se impun anumite nuanțări fine, pentru că deși lupul moare înainte de termenul standard de valabilitate al lupilor antropomorfizați cinematic, fiind pârlit, înjunghiat și bolovănit în cap, moartea lui e tot una bună. Atât că în acest caz adjectivul comportă conotații morale. Mai corect: e bine că lupul moare de moarte rea.
În același timp, mi se pare cumva ok că iezii mari și mijlocii mor de moarte rea. Că filmul n-a făcut nimic ca să mi-i facă simpatici. Cei doi își hărțuiesc cu cruzime fratele mai mic, de pare că lupul a venit la ei ca un fel de maestru jedi a cărui misiune e să readucă echilibrul în forță. Omorând copii. Deci un fel de Anakin*.
Ofensa majoră, cu accente meta, de care se face vinovatul iedul cel mare e că deschide ușa lupului deși auzise cu o seară înainte povestea caprei cu trei iezi. Fusese avertizat foarte clar de pericolele furtului de identitate, printr-o poveste dubios de similară cu situația lor. O poveste care s-a dovedit a fi profetică în final.
Inserția mi s-a părut dubioasă. Genul ăsta de autoreferențialitate (dacă există cuvântul) te scoate din film, pentru că face filmul să pară conștient de el însuși. Apoi, îi scade din curaj și inteligență iedului mezin. Una e să fie circumspect și grijuliu pentru că-l duce capul și pentru că se gândește de unul singur că n-are cum să fie mă-sa la ușă, și alta e să fie precaut pentru că a auzit o poveste identică cu o seară înainte. O poveste în care i s-a spus inclusiv unde să se ascundă în caz de lup.
Dar vina principală a celor întâmplate cade pe umerii caprei. Wolves gonna do what wolves gonna do, așa că nu poți să ceri nimic animalului. Capra, în schimb, ar fi putut să activeze un two-factor authentication pentru intrarea în casă. Adică să fluiere corect piesa, dar să vină și la geam pentru o scanare a retinei. Să identifice pozele cu urși dintr-un tabel cu mai multe poze sau să aibă un cod personal pe care să-l strecoare pe sub ușă. Ceva.
După această ecranizare a Caprei cu trei iezi, aștept o variantă a poveștii Ursul păcălit de vulpe în care vulpea îl păcălește pe lup să-și parieze toată averea pe un meci de fotbal între Dinamo și Foresta Fălticeni, ea știind că meciul e aranjat și că Foresta va întoarce scorul după un avantaj de patru goluri al câinilor roșii, fălticenienii câștigând în final cu 5 la 4.
*oficial, Anakin n-a ajuns să fie maestru, dar hai să nu căutăm analogia de dar la dinți
