Majestatea Mea, regele Tiberius,
principe de Hamhamzollern y Codoreaningen, primul cu numele său (în acea zi, căci Tibi e un nume destul de comun), tatăl dragonului Dobby, zis și Neprimenitul, Desfăcătorul de Beri, Protectorul teritoriilor dintre bucătărie și baia mică și Părintele spiritual al miilor de vorbe de duh cunoscute de drept ierbosofii, declar prin acest edict hormonarhal că, în cazul improbabil în care voi muri, primul lucru pe care îl voi face alături de îngeri va fi să citesc mesajele pe care mi le veți scrie pe Facebook.
Insist ca imediat ce aflați despre trecerea mea în neștiință să postați public chestii siropoase, patetice și, mai presus de toate, neadevărate, despre cum eu v-am fost lumina din ochi, focul din vintre și vântul din pupa. Să spuneți că v-am fost ca un tată denaturat și apoi renaturat, să spuneți că v-am fost muză, mentor, duhovnic, ibovnic și ghid turistic. Să spuneți ce vreți, ideea e să exagerați mult.
Doresc să vă asigur că nu-mi voi găsi liniștea eternă și nici walkmanul-ul pe care l-am pierdut într-a opta până când nu voi citi de cel puțin două ori și comenta literar, în scris, pe un caiet studențesc, fiecare mesaj de adio sau text plângăcios scris de fiecare cunoștință, friend of a friend sau străin de pe rețelele de socializare.
Ca să fie totul mai simplu pentru mine, postați-vă statusurile pe profilele publice, că mie poate îmi intră la “Filtered” sau mi le pierde îngerul care aduce poșta electronică, și folosiți haștagul #AiCarteAiMoarte sau un alt joc de cuvinte la fel de confuzant.
Vă asigur că “confuzant” e un cuvânt real, chiar dacă limba română e doar a cincea limbă pe care am învățat-o, după limba de lemn, limba de la papuc, limba în ureche (transmisă din tată în fiu) și limba elfilor din Lord of the Rings.
Acesta-i modul în care doresc eu să-mi sărbătoriți viața, să-mi cinstiți moartea, precum și felul în care puteți să strângeți o gașcă de like-uri și fețe galbene care se strâmbă (am învățat despre ele din cartea “Emoticonu’ Leonida față cu reacțiile pe Facebook”).
Cu profundă recunoștință, aplecăciune, respect, miopie galopantă și o ușoară senzație de foame, vă sărută pe fruntea plină de griji și riduri de expresie al vostru
Rege Tiberius