Tag Archives: branding

Surprinzător de multă muzică la festivalul de branduri și activări

Festivalul de crescut awareness și făcut company branding*, al cărui scop principal e satureze câmpul vizual al participanților cu nume de multinaționale și logo-uri, are și o cantitate impresionantă de muzică bună.

Imediat ce intri în perimetrul festivalului, ești asaltat de branduri afișate pe brățări, pahare, băncuțe, scaune, câini**, oameni, pufuri, copaci și cer, dar ești înconjurat și de muzică foarte bună, care te plonjează într-o stare de bine pe care o așteptai de cel puțin două trimestre fiscale.

Farmecul e întotdeauna în detalii. Pe scena care promovează țigările electronice, de exemplu, poți asculta muzică electronică. În hangarul unei bănci poți să te distrezi de toți banii. Chiar și la corturile cu activări “fun” prin care companiile se apropie de clienți (și poate fac și niște CSR) te poți bucura de muzică super plăcută și în ton cu valorile firmei.

Diversitatea artiștilor care susțin concerte în cadrul acestui calup publicitar lung de câteva zile e surprinzătoare. Organizatorii s-au asigurat că satisfac nevoile muzicale ale tuturor segmentelor demografice care se pot exploata mai târziu în scop lucrativ. Există branding, dar și muzică pentru toate tipurile de consumator.

Festivalul e locul în care te întâlnești cu prieteni, colegi, străini simpatici, dar și hostese care îți dau chestii gratis în schimbul loialității față de brand. E o experiență extraordinară, care are pe deasupra și un fundal muzical sublim. E îngemănarea perfectă a marketingului cu muzica.

Dacă vrei să te scalzi în vizualuri corporate și company branding până ajungi să visezi logo-uri, toate astea în timp ce asculți muzică foarte bună, festivalul e locul în care să contribui la profitul firmelor tale preferate.

Distracție plăcută.

(P) Această postare e sponsorizată de mine însumi, care mi-am făcut eu mie o cafea în schimbul unui text ușurel care nu e neapărat despre festivaluri, ci despre locul urât în care ne-a adus capitalismul.

*e vorba, evident, de Festivalul de Rock Creștin și Leadership, dar se aplică și pentru Neversea, Electric Castle, Untold, și toate celelalte

**e vorba de câinele pe care scrie DIICOT, care promovează discreția privind consumul de droguri

Pentru mai multe texte, păreri, glume și troleli, abonează-te la newsletter-ul meu pe tibi.substack.com

Oaia ca brand turistic – părți pozitive și părți negative

Ministrul Turismului vrea să înlocuiască frunza din brandul turistic al României cu o oaie. Turoperatorii critică și ironizează intenția. (profit.ro)

Partea pozitivă: E ok să ai un animal ca simbol național și, eventual, brand.

Americanii au ca simbol național un vultur care a fost (și poate încă e) pe cale de dispariție. Vulturul lor pleșuv a supraviețuit până în ziua de azi exclusiv intervenției organizațiilor de protecție a animalelor. Oile sunt exact la fel, adică au nevoie de om pentru a prospera, atât că oi există din belșug. Sunt peste tot, inclusiv pe drumuri naționale, încurcând circulația.

Deci, din start, stăm mai bine decât americanii, chestie pe care, sincer, n-o putem invoca foarte des.

Insula grecească Santorini are ca brand turistic un măgar. Știu pentru că am fost acolo. E plin prin buticurile lor de magneți de frigider, suvernituri și alte gablonțuri cu imaginea unui măgar pe ele. Poți merge în drumeții pe măgar. Chiar și microberea locală a luat acest nume și l-a transformat în brand. Yellow Donkey e o bere excelentă. Imaginea măgarului e peste tot.

Măgarul e cel puțin la fel de prost ca oaia. Iar Santorini e un loc spectaculos pe care asocierea cu un dobitoc nu l-a afectat deloc. Ba chiar l-a ajutat. Diferența e că ei pun dobitocul pe magneți, nu în fruntea parlamentului.

Australia are cangurul. China are ursul panda. Japonia are peștele koi. Unele țări au ca brand animale impunătoare (tigrul în India sau dragonul de Komodo în Indonezia), altele au animale mai fraiere (Peru are ca simbol național vicuña, un fel de lamă, adică o oaie mai înaltă, iar Noua Zeelendă e reprezentată de kiwi, o pasăre urâtă care nu zboară).

Partea negativă: S-a făcut deja.

Oaia e simbol național în Irlanda. Știu pentru că am fost acolo și erau pline magazinele de suveniruri din centru de magneți cu oi, jucării de pluș în forme ovine și multe, multe altele. Eu am cumpărat niște șosete pufoase verzi cu oi mici cusute pe ele. Iralendezii au făcut bani din imaginea unei banale oi.

Partea bună e că s-a demonstrat că funcționează. Partea rea e că noi nu suntem Irlanda.

Partea pozitivă: Nu suntem genul de nație pe care s-o deranjeze plagiatul.

Știm cu toții că așa e. Nu e nevoie de alte argumentări.

Partea negativă: E oaia din Miorița.

Touroperatorii care s-au pronunțat împotriva inițiativei ministrului spun că Miorița este o legendă tristă, pesimistă, cu trei români care se omoară între ei, iar oaia în sine e percepută ca un animal stupid și supus.

Partea pozitivă a părții negative: Sunt mai multe greșeli în fraza de mai sus.

Nu se omoară trei oameni între ei, ci doi conspiră să-l căsăpească pe al treilea. Există o diferență. Oaia nu e supusă, ci loială. Altă diferență majoră. Și, cu siguranță, nu e vorba de un animal stupid. E o fucking oaie care vorbește și care-l avertizează pe cioban că urmează să fie vasluit*.

*a vaslui = a ucide pe cineva într-un mod violent, de obicei în urma consumării unei cantități apreciabile de alcool;

Oaia vorbitoare e singura care iese bine din întreaga baladă. Dacă ar fi trăit în zilele noastre, oaia din Miorița ar fi purtat banderolă cu #rezist.

Altă parte pozitivă: Frunza nu spune nimic. Măcara oaia spune: baaaa.

Partea negativă, argument decisiv: oricât de bună ar fi o idee, iar asta cu oaia nu mi se pare deloc rea, pentru că orice e mai bun decât o nenorocită de frunză, aveam capacitatea de a o implementa prost. Dezastruos chiar. După mai multe etape de concurs, după ce se vor descalifica logo-uri câștigătoare pentru că oaia lor seamănă prea mult cu o oaie dintr-o poveste scoțiană, de exemplu, se va alege ceva urât, neinspirat, exagerat de scump, care nu va fi folosit ca brand de țară decât poate în niște gale sportive dubioase, nicidecum în agențiile de turism sau magazinele de suveniruri.