Tag Archives: bere

E ceva în neregulă cu reclamele la bere: nu prea apar femei în ele

Am fost în weekend la Beer Crafters Festival în Cluj și, când am văzut că numărul de femei care consumau bere era aproximativ egal cu al bărbaților, era să-mi explodeze capul.

Cumva, reclamele consumate de-a lungul vieții m-au condiționat să cred că doar bărbații beau bere, în timp ce femeile stau cumințele acasă și gătesc și dau cu mopul minune și au grijă de casă și folosesc DETERGENTUL NOU, mult mai bun și doar puțin mai scump decât cel vechi, în timp ce povestesc despre cum se balonează dacă mănâncă orice în afară de iaurt și au zile “lipsite de prospețime”.

Femeile din reclame, în general, sunt niște neveste frustrate pe care bărbații trebuie să le mintă ca să poată să se întâlnească pe ascuns cu “băieții” la o bere și un mic. Este o reclamă la ceva materiale de construcții în care Bobonete face exact asta, dar, în apărarea reclamei, Bobonete pare genul de om care face asta și în viața reală. Nu-mi vine nici un alt exemplu în minte acum, dar sunt sigur că am dreptate.

Dacă nu sunt casnice iremediabile, mame care ung felia de pâine pătrunse de cel mai adânc sentiment al datoriei de părinte care nu face nimic altceva decât să fie părinte, femeile din reclame sunt zeițe sexy care se excită vizibil și te excită teribil în timp ce bagă în gură o pătrățică de ciocolată, trag pe nas aburul unei cafele sau se freacă de așternuturi de mătase pentru a te convinge să-ți iei o mașină pe care nu ți-o permiți.

Zilele astea am încercat să fiu mai atent la ce beau femeile și am observat că beau bere nu doar la festival, ci și la restaurant. Nu doar în gașcă cu băieții, pe malul unui lac, așa cum arată reclamele gen Ursus, ci și atunci când ies “cu fetele”. Din câte am observat, femeile preferă berea artizanală, pentru că e mai aromată.

Femeilor le place berea. Multă lume nu știe asta. Nici măcar cei care o vând nu o bănuiesc.

Acum că am făcut această dezvăluire nemaipomenită, mi-ar plăcea să le văd pe femei reprezentate mai corect în reclamele la bere. Mai ales de când marii producători au început să o dea și ei în chestii retro, nefiltrate, pseudoartizanale. Nu mă aștept să le văd prea curând apreciind mega sarcastic și uber minimal gustul puternic și amărui servit în plastic ieftiniu, dar nici nu mai vreau să le văd în aceeași postură de mâhnite NFDHH* care nu înțeleg cum funcționează alcoolul.

Sincer, mi-ar plăcea la nebunie să văd o reclamă la bere în care să apară doar femei.

Promit că dau un six-pack de IPA celor care fac primii asta.

Sursă foto și articol fain despre femeile berar: tested.com

*NFDHH = ne futute de hă, hă…

Plimbându-l pe Dobby – 13 februarie

Au venit zilele de iarnă de parcă ar fi fost livrate prin curier. Unele s-au pierdut definitiv în negura timpului trecut, oricât de atent le-am fi urmărit traseul prin calendar; altele au ajuns la destinație avariate, cu ambalajul distrus, călâi și pline de noroi; după multe dintre ele a trebuit să mergem la depozit, în munți, să le revendicăm frigul și zăpada care ni se cuvinea prin contractul semnat cu alternanța firească a anotimpurilor.

Urâțenia sezonului a fost complimentată perfect de faptul că începutul anului vine de obicei cu obligații fiscale la fel de deprimante ca o zi mocirloasă de ianuarie în care, în loc să zbori cu sania pe dealuri, faci slalom printre băltoace cu câinele și deplângi precocitatea ghioceilor pe care-i zărești adunați în pâlcuri confuze prin grădini.

Trântit deasupra unor gânduri gri, am căutat o rază de optimism financiar și mi-am rulat în minte scenarii de îmbogățire rapidă. Profitând de cele câteva zile de repaos pe care mi le-a impus Facebook-ul pentru că i-am jignit standardele comunitare postând un tablou conținând nuditate – evident artistică -, mi-am imaginat că aș putea fi creatorul unei rețele sociale de nișă. Una destinată fețelor bisericești, numită FaceBOR sau InstaHram. Mi-a pierit avântul când am realizat că exista deja o aplicație pentru stabilit întâlniri sociale între membrii bisericii ortodoxe române: Grindr.

Mai târziu, m-am imaginat drept posesorul unui vlog de fitness, postând zilnic rutine aerobice și mimând entuziasmul pentru mișcare în timp ce interacționez cu baza de fani. Îi găsisem și-un nume: Vlogaritm. Problema era că ar fi trebuit să fac bani din asta încă din prima zi. Era singura situație în care m-aș fi văzut făcând sport. Mi-am luat gândul de la ea.

Dobby, bănuiesc, m-ar fi încurajat să dezvolt un alt fel de aplicație. Un Tinder pentru câini. Motivele erau evidente – văzuse că eram sătul să tot spăl girafa de pluș pe care o apretează regulat.

Apoi, m-am concentrat pe ideea unei aplicații de livrat alcool la suprapreț, la care să apeleze toți cei rămași fără băutură în timpul unei petreceri, conferințe sau ieșiri la iarbă verde. Ar merge foarte bine o astfel de aplicație, oamenii beți nu-s cei mai buni la controlarea impulsurilor. La fel de bine ar merge și o aplicație de livrat iarbă, dacă n-ar fi ilegală. Ar putea să i se spună HitMenu sau CuiPanda, să imite principalele două aplicații de comandat mâncare. Rămâne valabilă ideea, mai trebuie doar să învăț programare.

Dobby, bănuiesc, ar fi preferat să deschid o casă de producție de filme pentru câini, să aibă unde să meargă cu cățeaua pe care a agățat-o pe Tinder-ul pentru câini.

Butonând steril Facebookul pe care nu puteam posta, comenta sau aprecia vizibil nimic, am început să rumeg ideea unei curățătorii de telefoane. Un loc în care să-ți duci săptămânal telefonul ca să-ți fie curățat de mesaje, mail-uri și informații compromițătoare care ți-ar putea afecta relația cu partenerul-partenera. Nu e pentru mine. E pentru alții. Există o piață bogată pentru astfel de servicii. Știu cazuri concrete. Sloganul perfect pentru o astfel de afacere: curat murdar.

Dobby, bănuiesc, ronțăia un concept mai hipsteresc: o berărie care să producă bere artizanală pentru câini, adică ceva finuț cu care să-și facă curaj înainte de întâlnirea cu cățeaua cu care l-a cuplat Tinder-ul pentru câini.

E plin deja orașul de cafenele și prăjitorii de cafea, dar cred că ar mai fi loc pentru un tip special de cafenea, rezervată celor mai snobi și mai exigenți consumatori. O cafeanea în care, în momentul în care ceri o cafea simplă sau una lungă cu lapte, barista să se uite la tine ca la ultima râmă.

Dobby, bănuiesc, găsise deja un biznis profitabil. Prezervative pentru câini, pentru că nu se știe niciodată ce fel de cățele ridică coada pe Tinder-ul canin.

Într-un final, am găsit ideea de un miliard de dolari. E relativ simplă: un smartphone de pe care s-a dezinstalat funcția telefonică. Perfect pentru cei care nu vor să fie deranjați de apeluri telefonice în timp ce se joacă sau navighează rețelele de socializare. Cum să mai socializezi liniștit când ești întrerupt de oameni care vor să vorbească cu tine? Nu se poate. Telefonul ăsta e exact ce-i lipsește lumii. Iar miliardul ăla de dolari e exact ce-mi lipsește mie. Ce frumos se aranjează uneori lucrurile.

Matematica apei plate

Matematica e foarte grea.

Se poate demonstra cu calcule relativ simple (dacă ai înclinații către așa ceva) că există șanse mai mari de 50% ca într-o clasă de 25 de copii să existe doi copii cu aceeași zi de naștere. Uimitor!

Probabil aceeași matematică poate demonstra că, oriunde ai sta într-un avion, sunt șanse mai mari de 50% ca în apropierea ta să stea un copil mic care va plânge în hohote întreg zborul. Asta mi s-a confirmat empiric de mai multe ori.

Însă eu am altă problemă: am citit undeva că e nevoie în medie de 70 de litri de apă pentru a produce un litru de bere. Dar, dacă mergi la orice terasă, vei vedea că o sticlă de apă plată e aproape la fel de scumpă ca o bere.

Matematic, dilema de mai sus nu prea are rezolvare, cel puțin nu la noi. În alte țări, apa de la robinet din case sau cea servită în localuri e cel puțin la fel de bună ca orice evian la suprapreț. Acolo e ușor, în loc să dai trei lire (de exemplu) pe o apă plată, mai pui una-două și îți iei o bere cinstită. La noi sunt doar câteva companii de apă în care poți să ai încredere că îți livrează apă curată.

Logic, în situația în care nu știi dacă robinata e potabilă, berea e opțiunea evidentă, chiar dacă se spune despre ea că deshidratează. Rezolvarea e simplă, nu trebuie decât să pui un spațiu. Astfel, obții o cu totul altă abordare asupra efecteleor berii: berea des hidratează. 

Iar dimineața, când corpul cere apă, bei de la robinet. Asta după ce te-ai asigurat că firma care ți-o livrează lucrează curățel, gugălind rapoarte despre calitatea apei în zona ta.

Prima bere nu se pune, că am băut-o de sete, încerc eu să-i explic femeii

Femeia mea nu știe cum e cu băutul. Ea bea un pahar de vin și începe să chițăie în hohote la te-miri-ce glumă slabă pe care o zice tot ea și apoi sare să mă ciupească jucăuș de fund și să inițieze împreunarea de tip sexual, că i se stârnesc toate poftele și toți hormonauții când bea mai mult decât lichiorul dintr-o bomboană de ciocolată.

Cred că femeia își imaginează că și eu îmi pierd mințile de la alcool la fel de repede ca ea, că prea se uită urât la mine de fiecare dată când desfac a șasea bere. Ea nu știe că prima bere nu se pune dacă o bei de sete, deci că sunt doar la a cincea. Nu, ea habar n-are cum stă treaba cu toate astea și se încruntă la mine când beau, ca omul, mai mult de șase beri (adică mai mult de cinci). Dacă berile sunt mici, la sticlă de 0.33 sau la țap, se numără doar ca jumătăți. Nici asta nu știe. Tot eu trebuie să-i explic.

I-am spus de nenumărate ori: dacă prima bere o bei de sete, e ca și cum n-ar fi. Nu se numără. Că o bei de sete, deci de nevoie. Nu-i nici o plăcere acolo. Nu-i beție, e supraviețuire. Abia de la a doua începi să le numeri. A doua bere e prima. A treia e a doua și tot așa. E doar puțin complicat, pentru că pe nota de plată va apărea și berea care, de fapt, nu se pune.

Six-pack-ul ar trebui să aibă, pentru cei foarte însetați, șapte beri. Prima companie care va demara promoția asta se va umple de glorie. Poate și bani. Dar cel mai mare serviciu făcut bărbaților e că le va lămuri pe femei, inclusiv pe a mea, care nu mă crede orice i-aș spune, că prima bere nu se pune dacă o bei de sete.

Eu îi tot spun femeii, cu răbdarea pe care o mai pot genera după șase beri (deci numai cinci) că alcoolul din bere se abține și nu îți mai deshidratează corpul când o bei de sete. Vara, de exemplu, sau primăvarea devreme când se deschid pentru prima dată terasele. Sau după ce ai muncit intens în grădină, în construcții sau la un text amuzant despre alcool.