Mă uitam mai devreme la un video în care niște așa-ziși oameni se îmbrânceau să pună mâna pe televizoare de parcă erau ultimele merinde de pe un Pământ post-apocaliptic și mă bruia o întrebare previzibilă: de ce?
De ce se zbăteau acei așa-ziși oameni să cumpere televizoare smart de parcă supraviețuirea lor depindea de asta? Hai că la bărbați înțeleg, că nu-i total deplasat să forțezi limitele bunului simț pentru a dobândi niște centimentri în plus, fie ei și pe diagonală. Dar vedeta clipului filmat în Bacău era o tanti care așa se opintea într-un domn, cu intenția să-i smulgă samsungul din brațe, de parcă omul îi răpise primul născut.
Deci: de ce? Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui răspuns mai întâi la alta: ce ne oferă nouă televizorul? Lapte, brânză, reclame, știri de la ora cinci, Singur Acasă, sinteza zilei, fotbal și meteo? Evadare, în primul rând. Televizorul e plin de oameni frumoși și celebri care au talent, voce, stil, umor, exathlon, schimb de mame și, când lucrează, o fac doar pentru a mai câștiga o provocare sau un concurs.
Televizorul e poarta către o lume nouă, o lume mai bună, e o poartă la care te holbezi cu atât mai bovin cu cât e mai mare și mai bine definită. Piramida lui Maslow a majorității românilor e deja ticsită de carne, bormașini, tigăi, aghiasmă, drujbe, netliberare și alte nevoi umane satisfăcute doar în timpul promoțiilor; singura lipsă e cea de entertainment televizat. De unde și înflăcărarea cu care s-au bătut pentru televizoare acei așa-ziși oameni.
S-au bătut acolo, la raionul de electrocasnice, pentru că nu voiau să fie acolo. Voiau să fie altundeva. Preferabil, să fie și altcineva. S-au bătut din dorința de a fi mai buni. Ceea ce e de-a dreptul înălțător și admirabil. Păcat că vor să fie mai buni doar când sunt reduceri, nu și în restul timpului.
Foto: dailymail.co.uk
