Tag Archives: bani

N-are cum

“Salariul minim n-are cum să fie 1.300 de lei” a spus Ministrul Finanțelor, mai plin de el decât un meșter care îți spune că cine ți-a lucrat înainte ți-a lucrat prost. Stratul de praf de pe diploma mea de economist e mai gros de teancul de acte cu care trebuie să mergi la casa de pensii ca să îți faci un cont online, dar până și eu mi-am dat seama că ministrul a dat-o prost, ca un zidar care îți spune că un sac de ciment n-are cum să aibă 40 de kile.

În mod ironic, are cum. Exact așa cum formula “nu există așa ceva” este folosită întocmai când există așa ceva, și expresia “n-are cum” intervine în special atunci când are cum. Un sac de ciment are cum să aibă 50 de kile. Salariul minim are cum să fie 1.300 de lei. Un ministru are cum să fie atât de ignorant încât să creadă că punctul de pensie e folosit pentru calcularea pensiei, iar virgula de pensie e folosită când nu vrei să pui punct carierei, dar vrei să iei o scurtă pauză.

Foto: viata-libera.ro

Aștia o să le plătim lor pensiile?

Un hamburger, cu tot cu cartofi prăjiți, mă duce undeva la aproape 30 de lei. Berile care-mi plac costă între 8 și 15 lei la alimentară. Este Hop Hooligans la doză și la peste 30, dar nu mă arunc la de-alea. Un latte e 12 lei pe centru. Un roman grafic e între 45 și 80 de lei și nu mă ține mai mult de 2 ore. Netflixul nu-i destul. Am și HBO GO și și platforma aia de filme artistice de la TIFF. Iar unele filme chiar trebuie văzute la cinema. E cam 25 de lei biletul la un 3D. Mi-am luat telefon nou, să se vadă mai bine video-urile pe el. Și mi-am și mărit abonamentul ca să am mai mulți giga de date mobile, că eu lucrez în online și trebuie să fiu mereu conectat. Mi s-au rupt adidașii nike. E vreo 500 de lei o pereche nouă. De festivaluri, nici nu pomenesc, că-ți trebuie cel puțin un salariu mediu pe economie să treci cu bine de 4 zile de muzică. Viața e scumpă în Cluj.

Ce vreau să spun prin toate astea e următorul lucru: bunicu’, te rog să mă mai aștepți puțin cu pensia aia; luna asta chiar n-am. Și nici luna viitoare nu arată bine. Apropo, că știu că ai ceva pus deoparte, nu-mi împrumuți și mie niște bănuți? Am văzut că s-au ieftinit trotinetele electrice și chiar m-ar ajuta una. Mersi, te pup, mai vorbim de Crăciun.

Tot ce vrei să știi despre Apple Pay, dar ești prea sărac să întrebi

Ca un naiv, eu credeam că “apple pay” e ceea ce faci la aprozar după ce ți-ai ales merele și le-ai pus în săculețul ăla cu roți cu care se iese la piață. Dar nu. Firma care tocmai a scos pe piața un monitor căruia trebuie să-i cumperi separat suportul are soluția perfectă și pentru felul în care plătești toate prostiile de care n-ai nevoie. Cash-ul, se știe demult, e doar pentru droguri.

Apple Pay e un mod nou de a plăti cu telefonul, cel vechi constând în a-ți lăsa telefonul amanet. Serviciul funcționează acum și în România, ceea ce era cumva de așteptat întrucât la noi întotdeauna au lucrat bine serviciile.

Felul în care funcționează e irelevant dacă nu ai iPhone, așa că nu intru în detalii. Ideea e că plătești cu cardul, dar prin telefon. Pentru că exact asta îi lipsea până acum cardului, posibilitatea de a i se descărca bateria în trei ore din cauză că te-ai rătăcit printre pozele cu bikini de pe instagram.

Are careva un încărcător de iPhone? Mi s-a descărcat portofelul…

viitorul sună bine

Anunțul a generat un tsunami de entuziasm printre cei care au lichiditățile blocate în dezvoltări imobiliare (meșterii care-ți fac casa nu prea umblă cu POS-ul la ei), dar și printre cei cărora plătitul cu cardul contactless li se pare exagerat de elaborat (până scoți portofelul din buzunar sau poșetă… până scoți cardul din portofel… până miști cardul peste aparat… pffff…). E mai ușor să plătești cu telefonul care oricum e tot timpul în mână.

Conform celor mai recente estimări, plata prin Apple Pay va scurtă cu cel puțin 15% timpul petrecut la coadă la împinge-tava. Se poate afirma cu lejeritate, deci, că e un serviciu care face toți banii. Să dispară.

13 lucruri mai puțin cunoscute despre prostituție

Când femeile se vând pe bani, se numește prostituție. Când bărbații se vând pe bani, se numește transfer de fotbalist.

Pe bună dreptate, sexul pe bani e considerat ceva murdar. Habar n-aveți prin câte mâini jegoase trec banii ăia.

Dacă îți vinzi trupul pe bani, ești prostituat. Dacă îți vinzi timpul și priceperea pe bani, ești angajat. Iar dacă îți vinzi sufletul pe bani, ești patriarh.

Sexul pe bani a fost inventat de daci cu sute de ani înaintea invenției banilor. Practic, dacii au inventat sexul. Înainte de sex, dacii se înmulțeau prin înmugurire.

În România, prostituția sexuală e încă ilegală, în timp ce toate celelalte tipuri de prostituție (morală, profesională, muzicală, etc.) sunt permise.

Diferența principală dintre prostituate și curve e că prostituatele lucrează mai mereu în același loc, în timp ce curvele își schimbă relativ des partidul.

E singura meserie cu spor de vechime negativ, adică e singura meserie în care nu impresionezi pe nimeni când spui că ai zeci de ani de experiență.

Diferența de preț dintre prostituatele scumpe și cele ieftine e egală cu suma de bani pe care va trebui să o dai mai târziu la doctor.

Și femeile plătesc pentru sex. De multe ori, cu viața.

Sexul pe bani e prostituție doar dacă o faci cu multe persoane. Dacă o faci cu una singură se numește căsnicie.

Și animalele se prostituează. De exemplu, câinele meu trebuie să primească o crănțănea ca să dea lăbuța.

Prostituția e o artă. De aceea e atât de criticată. În special de cei care n-au nici un talent în a o practica.

Să fii prostituat e ca și cum ai lucra de Revelion, adică tu muncești și toți ceilalți se distrează.

Foto: Bordel, Joachim Beuckelaer, 1562

De ce s-a apucat Hrușcă de cântat și non-colinde

Mergeam azi pe stradă evitând contactul vizual cu oamenii și, de nicăieri, îmi sare în ochi un afiș cu mutra chelios-pletoasă a lui Hrușcă. Brusc, mă cuprinde un sentiment de confuzie. De obicei, când văd astfel de afișe e mai frig afară. E un alt anotimp. Hrușcă e incompatibil temporar cu ghioceii și zambilele.

Ștefan Hrușcă, la fel ca Moș Crăciun, face vizite în România doar în luna decembrie. În martie, afișele cu el sunt deja sub un strat gros de Tudor Gheorghe și petreceri de Sf. Valentin. Există un circuit precis al afișelor în natura urbană.

Ceva s-a schimbat, mă gândesc. Simt un dezechilibru în Forță. De ce cântă Hrușcă în luna aprilie? De ce cântă folk? De ce cântă punct? Dar asta e o întrebare prea complexă ca să intru în ea acum. Ce s-a întâmplat? Probabil că e o chestiune de bani. Dar de ce nu mai are Hrușcă bani? Ce s-a întâmplat în ultima vreme în Canada de i s-au diminuat veniturile.

Păi… anul trecut, în Canada s-a legalizat drogul marijuana. Dacă Hrușcă a fost afectat financiar de legalizarea ierbii, înseamnă că – și acesta e singurul traseu logic pe care se poate continua raționamentul – înseamnă că Hrușcă era dealer de iarbă. De asta își permitea să lucreze doar puțin, de sărbători.

Cu marijuana legalizată, lui Hrușcă i-au secat veniturile. Înainte era mai simplu: în luna decembrie venea în țară să cânte despre “cetina tot verde”, iar în restul anului se ocupa cu distribuția unui alt tip de verde. Tot umbla din casă-n casă, vorba colindului, dar cu grame în loc de colăcei. Umbla-n sus și umbla-n jos, bong, bong, să-nălțăm. Să se facă jointu’ gros, bong, bong, să fumăm.

Acum, trebuie să facă bani altfel. Trebuie să cânte mai des. Trebuie să sufle praful de pe niște piese folk și să se abțină de la ler. Tranziția nu e foarte dificilă; a trecut de la muguri și frunze la Un copac cu flori. Nivelul de pricepere pentru a face oricare din aceste două chestii e tot pe acolo, undeva pe la firul ierbii.