Tag Archives: bani

Aștia o să le plătim lor pensiile?

1 Reply

Un hamburger, cu tot cu cartofi prăjiți, mă duce undeva la aproape 30 de lei. Berile care-mi plac costă între 8 și 15 lei la alimentară. Este Hop Hooligans la doză și la peste 30, dar nu mă arunc la de-alea. Un latte e 12 lei pe centru. Un roman grafic e între 45 și 80 de lei și nu mă ține mai mult de 2 ore. Netflixul nu-i destul. Am și HBO GO și și platforma aia de filme artistice de la TIFF. Iar unele filme chiar trebuie văzute la cinema. E cam 25 de lei biletul la un 3D. Mi-am luat telefon nou, să se vadă mai bine video-urile pe el. Și mi-am și mărit abonamentul ca să am mai mulți giga de date mobile, că eu lucrez în online și trebuie să fiu mereu conectat. Mi s-au rupt adidașii nike. E vreo 500 de lei o pereche nouă. De festivaluri, nici nu pomenesc, că-ți trebuie cel puțin un salariu mediu pe economie să treci cu bine de 4 zile de muzică. Viața e scumpă în Cluj.

Ce vreau să spun prin toate astea e următorul lucru: bunicu’, te rog să mă mai aștepți puțin cu pensia aia; luna asta chiar n-am. Și nici luna viitoare nu arată bine. Apropo, că știu că ai ceva pus deoparte, nu-mi împrumuți și mie niște bănuți? Am văzut că s-au ieftinit trotinetele electrice și chiar m-ar ajuta una. Mersi, te pup, mai vorbim de Crăciun.

Tot ce vrei să știi despre Apple Pay, dar ești prea sărac să întrebi

1 Reply

Ca un naiv, eu credeam că “apple pay” e ceea ce faci la aprozar după ce ți-ai ales merele și le-ai pus în săculețul ăla cu roți cu care se iese la piață. Dar nu. Firma care tocmai a scos pe piața un monitor căruia trebuie să-i cumperi separat suportul are soluția perfectă și pentru felul în care plătești toate prostiile de care n-ai nevoie. Cash-ul, se știe demult, e doar pentru droguri.

Apple Pay e un mod nou de a plăti cu telefonul, cel vechi constând în a-ți lăsa telefonul amanet. Serviciul funcționează acum și în România, ceea ce era cumva de așteptat întrucât la noi întotdeauna au lucrat bine serviciile.

Felul în care funcționează e irelevant dacă nu ai iPhone, așa că nu intru în detalii. Ideea e că plătești cu cardul, dar prin telefon. Pentru că exact asta îi lipsea până acum cardului, posibilitatea de a i se descărca bateria în trei ore din cauză că te-ai rătăcit printre pozele cu bikini de pe instagram.

Are careva un încărcător de iPhone? Mi s-a descărcat portofelul…

viitorul sună bine

Anunțul a generat un tsunami de entuziasm printre cei care au lichiditățile blocate în dezvoltări imobiliare (meșterii care-ți fac casa nu prea umblă cu POS-ul la ei), dar și printre cei cărora plătitul cu cardul contactless li se pare exagerat de elaborat (până scoți portofelul din buzunar sau poșetă… până scoți cardul din portofel… până miști cardul peste aparat… pffff…). E mai ușor să plătești cu telefonul care oricum e tot timpul în mână.

Conform celor mai recente estimări, plata prin Apple Pay va scurtă cu cel puțin 15% timpul petrecut la coadă la împinge-tava. Se poate afirma cu lejeritate, deci, că e un serviciu care face toți banii. Să dispară.

De ce s-a apucat Hrușcă de cântat și non-colinde

1 Reply

Mergeam azi pe stradă evitând contactul vizual cu oamenii și, de nicăieri, îmi sare în ochi un afiș cu mutra chelios-pletoasă a lui Hrușcă. Brusc, mă cuprinde un sentiment de confuzie. De obicei, când văd astfel de afișe e mai frig afară. E un alt anotimp. Hrușcă e incompatibil temporar cu ghioceii și zambilele.

Ștefan Hrușcă, la fel ca Moș Crăciun, face vizite în România doar în luna decembrie. În martie, afișele cu el sunt deja sub un strat gros de Tudor Gheorghe și petreceri de Sf. Valentin. Există un circuit precis al afișelor în natura urbană.

Ceva s-a schimbat, mă gândesc. Simt un dezechilibru în Forță. De ce cântă Hrușcă în luna aprilie? De ce cântă folk? De ce cântă punct? Dar asta e o întrebare prea complexă ca să intru în ea acum. Ce s-a întâmplat? Probabil că e o chestiune de bani. Dar de ce nu mai are Hrușcă bani? Ce s-a întâmplat în ultima vreme în Canada de i s-au diminuat veniturile.

Păi… anul trecut, în Canada s-a legalizat drogul marijuana. Dacă Hrușcă a fost afectat financiar de legalizarea ierbii, înseamnă că – și acesta e singurul traseu logic pe care se poate continua raționamentul – înseamnă că Hrușcă era dealer de iarbă. De asta își permitea să lucreze doar puțin, de sărbători.

Cu marijuana legalizată, lui Hrușcă i-au secat veniturile. Înainte era mai simplu: în luna decembrie venea în țară să cânte despre “cetina tot verde”, iar în restul anului se ocupa cu distribuția unui alt tip de verde. Tot umbla din casă-n casă, vorba colindului, dar cu grame în loc de colăcei. Umbla-n sus și umbla-n jos, bong, bong, să-nălțăm. Să se facă jointu’ gros, bong, bong, să fumăm.

Acum, trebuie să facă bani altfel. Trebuie să cânte mai des. Trebuie să sufle praful de pe niște piese folk și să se abțină de la ler. Tranziția nu e foarte dificilă; a trecut de la muguri și frunze la Un copac cu flori. Nivelul de pricepere pentru a face oricare din aceste două chestii e tot pe acolo, undeva pe la firul ierbii.

Ierbosofii (cap.2) – Mort din cauze supranaturale

Leave a reply

Tipul arăta exact așa cum te-ai aștepta să arate un șofer de taxi. Haine de culoarea incertă și ștearsă a cârpelor de bucătărie, burtă mulată pe tricou, peliculă uniformă de transpirație care, împreună cu bronzul, îi făceau pielea să arate ca suprafața unui pantof bine umblat și o grimasă de om care le-a văzut pe toate de două ori și n-a fost impresionat de multe dintre ele.

Trecând pe lângă un cimitir ale cărui cruci puteau fi atinse din mașină dacă te întindeai puțin, ne spune că și-a aranjat deja “garsoniera” acolo. Șapte mii de lei, fără cruce. Mormânt beton, duplex, cu loc pentru două coșciuge supraetajate (sau trei în caz că el și nevasta își fac între timp un prieten bun-bun).

Zece lei taxa anuală de îngrijire a locurilor de veci și încă o sută cincizeci contribuția anuală la biserică. Rezonabil, ținând cont de faptul că preotul paroh a construit o biserică superbă cu picturi frumoase în care ți-e mai mare dragul să-ți deplângi vremelnicia. Om gospodar, preotul a reușit, cu materialele care i-au rămas de la ridicarea bisericii, să-și construiască pe persoană fizică și un bloc cu trei etaje de locuințe și două nivele de parcare undeva în zonă, precum și o casă parohială cu curte generoasă și drumeag pavat pe care să-și odihnească mașina germană.

Șoferul de taxi vorbea cu admirație nedisimulată despre escrocheriile evidente ale parohului, astfel că la oprire, când aparatul a dat o sentință de puțin peste douăzeci și patru de lei, i-am înmânat douăzeci și cinci și i-am spus să păstreze restul și să-l folosească pentru a-și construi și el un bloc de trei etaje.

Îmboldit de subiectul sinistru al amenajării mormântului, am urcat scările către apartamentul meu contemplând moartea. E de preferat să mori din cauze naturale, se spune, deși nu știu să existe morți ale căror cauze să fie supranaturale. Înecul e o cauză cât de poate de naturală pe o planetă care e trei sferturi apă. E natural să mori dacă te trăznește, dacă te prinde avalanșa, taifunul, înghețul, grindina sau erupția vulcanică. Toate acestea sunt fenomene naturale. E natural să mori în natură, mușcat de șarpe sau strivit de creanga unui copac. Sinuciderea e naturală dacă sfoara e de cânepă, deci făcută dintr-un material natural. Gelozia, ura, depresia, psihoza, frica, lăcomia, pasiunea sunt sentimente cât se poate de naturale. O crimă alimentată de aceste trăiri nu poate fi considerată decât naturală. Moartea fiind concluzia naturală a vieții, se poate spune că orice deces are cauze naturale.

Îmi imaginez că te bântuie o suită întreagă de senzații în timp ce, viu fiind, îți amenajezi mormântul. Apropo de senzații, dacă există amatori de senzații tari, trebuie să existe și profesioniști de senzații tari.

Însă, dacă nu ești adeptul religiei potrivite, cimitirele sunt locuri în care nu intri nici mort.

Impozitul pe boierie sau, cum îi spun tinerii, bacșișul

Leave a reply

Bacșișul nu e altceva decât un impozit pe boierie pe care ți-l calculezi singur, pe proprie răspundere. La fel de bine ar putea să i se spună “declarația unică a restului lăsat la nota de plată” sau, puțin mai concis, “taxă pe jenă”, pentru că reprezintă echivalentul în bani al vinovăției pe care o simți când îi dai ordine unei alte persoane. Cu cât îți este mai greu să te porți cu chelnerul de parcă ar fi sclavul tău personal, cu atât va fi mai mare bacșișul la final.

Folosind genul acesta de logică, gunoierii ar trebui să se îmbogățească din bacșișuri. Nu o fac pentru că nu lucrează direct cu clientul. Dar, dacă s-ar introduce un sistem în care fiecare cetățean care-și duce gunoiul la ghenă ar trebui să i-l înmâneze personal unui tip în salopetă și să-l privească în ochi în timp ce  plătește pentru fiecare sac de deșeuri, la kilogram, casta gunoierilor ar deveni mai exclusivistă decât a notarilor publici. S-ar intra în salubritate numai pe pile.

Regula e departe de-a fi universală, pentru că există și oameni în care s-a inflamat sentimentul de îndreptățire în asemenea hal încât operează cu impresia că întreaga lume le datorează ceva, nu doar chelnerii. Dar, în mare, cam asta e bacșișul – un spor de rușine. Îi lași ceva acolo chelnerului pentru că face o chestie pe care ai putea s-o faci și tu, dar ești prea boier. Ai putea să mergi la bar să-ți iei un suc și să comanzi o șaormă, pe care să ți-o aduci singur la masă, iar apoi să cureți masa, cum faci la KFC sau mcDonalds, dar tu ești boier și ți-ai băgat om. Iar asta costă.

De asta nu las eu bacșiș la doctori sau avocați, dar las la frizeri. Pentru că nu aș putea să mă operez sau să mă reprezint în instanță de unul singur, dar, la o adică, aș putea să mă tund. De fapt, la cât de urât m-a tuns ultima frizeriță, chiar arată de parcă m-am tuns singur. Și tot i-am lăsat bacșiș.

PS: Și tu ai putea să scrii texte de genul acesta, dar ești prea boier s-o faci și le citești pe ale mele. Așadar, aștept să-mi virezi bacșișul prin paypal, la: scamedinburic@yahoo.com