Orice idee, operă sau teorie trebuie să treacă testul timpului. În România, lucrurile sunt supuse unui scrutin suplimentar și trebuie să treacă etilotestul timpului. Adică să facă ce trebuie să facă, dar în timp ce sunt bete. Sau suntem noi beți. La asta m-am gândit văzând că Elena Lasconi, vedeta ProTV ajunsă primar în Câmpulung Muscel, și-a etilotestat doi angajați din primărie și pe unul l-a găsit cu alcoolemie de 0,85 la mie. Singura parte surprinzătoare în această așa-zisă știre e că angajatul nu primea și un spor de beție generos pentru performanța sa.
Luna februarie debutează cu egalitate de șanse pentru femei și bărbați, fetițe și băieței, câini și pisici, yin și yang, după ce tot mai multă lume află despre invenția unei doamne din Olanda: pachetul de cărți de joc non-discriminatoriu. E sexist să consideri regele mai puternic decât regina și regina mai forță decât juvetele, așa că se merge pe o variantă neutră sexual: bronz, argint și aur. Ca la olimpiadă, dar fără steroizi. Singura schimbare pe care noile cărți o produc în jocul de poker e că acum ai nevoie de fier și platină ca să o pui de-o chintă. Nu se știe încă dacă pachetele de cărți cu femei dezbrăcate trebuie să afișeze o proporție egală de penisuri. Așa ar fi corect.
Apropo de sexism, după ce în ultimul weekend din ianuarie poliția franceză întrerupe o orgie la care participau aproape o sută de persoane, amendând câteva dintre ele pentru că nu aveau măști și nu respectau distanțarea, umanitatea își concentrează toate energiile senzuale și începe să schițeze un manual de instrucțiuni cu poziții sexuale în care gurile sunt la cel puțin un metru și jumătate unele de altele. Un fel de Covid Sutra. Brainstormingul e lansat de polițiștii care sunt sătui să participe la misiuni de tip Coitus Interruptus. Acestea sunt operațiuni la care trebuie să intervină absolvenții Școlii de Poluție, spun ei.
Cei care nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete. Cei care cunosc istoria sunt la fel de condamnați, pentru că nu oamenii deștepți conduc lumea, ci oamenii tupeiști, precum Adrian Streinu-Cercel. După incendiul de la spitalul Matei Balș, acesta îi cere demisia ministrului sănătății, Vlad Voiculescu, pe motiv de incompetență. Vlad e ministru de vreo două luni. Streinu-Cercel a fost managerul spitalului în care pacienții își aduc aeroterme de acasă, ca să nu înghețe, timp de 28 de ani. Asta, folosind o analogie din universul medical, e ca și cum ai călca un om cu mașina și apoi ai acuza echipajul SMURD că i-a rupt coastele în timp ce-i făcea respirație artificială. Tu fiind Raed Arafat.
E abia 2 februarie și maneaua românească mai colonizează un continent. La o lună după ce Snoop se sparge în fumuri pe o piesă de Florin Salam, mai mulți oameni se sparg în figuri geometrice trasate prin aer cu buricul pe o plajă din Zanzibar, înflăcărați atât de soarele african, cât și de prestația entuziastă a lui Vali Vijelie sau, cum este cunoscut de localnici, Waali Furtună Tropicală. Rubrica meteo continuă cu un scandal între Tzanca Uraganul și Miraj Tzunami, a căror încleștare ideologică e egalată în gravitate doar ce cea dintre Godzilla și King Kong.
În Myanmar, genul de țară în care fashionistele se duc în vacanță după un an greu de fashionit, o instructoare de aerobic își filmează înviorarea matinală în timp ce, în spatele ei, armata își desfășoară liniștită lovitura de stat. Un general cu nume imposibil de reținut preia puterea atât de lin încât un nume mai potrivit pentru acțiunea lui ar fi fost “îmbrâncitură de stat”. Însă dictatură militară care înmugurește în Asia pălește prin comparație cu dictatura teologică ce stăpânește, cu complicitatea victimelor, în România.
Un preot provoacă moartea unui copil după ce-l scufundă repetat în cristelniță în timp ce acesta plânge. Opinia publică se desparte iar în două tabere spumegânde, ca marea sub influența toiagului lui Moise. O parte se indignează steril blamând ritualurile medievale ale Bisericii, ceea ce poate părea puțin nedrept, Biserica având ritualuri primitive, nu medievale. Cealaltă parte vede în accident mâna lui Dumnezeu, despre care știm din Biblie că are o înclinație aparte către pruncucid.
ÎPS Teodosie, punctual ca menstruația și la fel de plăcut, se poziționează ferm față de subiect declarând că Biserica n-o să-și schimbe nici într-o mie de ani tradițiile. Venind din partea omului a care a organizat o a doua Înviere anul trecut, declarația e cel puțin dubioasă, cu atât mai mult cu cât omul a dovedit că Biserica poate învăța trucuri noi când a fost prinsă fraudând fonduri europene chiar în ograda lui. Nu ne intimidăm, spune Înaltpreasfântul Șpagoveanu, deși nu cred că l-ar afecta deloc la pușculiță dacă în timpul botezului ar spăla copiii pe cap cu o mână de apă magică, în loc să-i scufunde în butoi ca pe murături.
Slavă Domnului că mai există și oameni care au ca prioritate zero bunăstarea copiilor. Marius Ostaficiuc, politician ieșean, pornește în urmă cu cinci ani un război împotriva unei cărți pentru copii pe motiv că aceasta conține cuvinte inventate și greșeli gramaticale. Protecția Consumatorului Iași îi dă dreptate, interzice comercializarea cărții și amendează cu 1.000 de lei librăria care vinde “Marele Uriaș Prietenos”, de Roald Dahl, o poveste despre un uriaș care vorbește folosind o gașcă de cuvinte inventate de el, exact cum făcea și Shakespeare pe vremea lui. Sancțiunile sunt anulate abia acum de o instanță care înțelege că exprimarea personajului ține de esența poveștii, decizie care îi dă ocazia lui Ostaficiuc să reproducă ultimele cuvinte ale lui Roald Dahl: Oh, fuck! Politicianul este în prezent deputat PSD și este prea ocupat să-și continue cruciada împotriva cărților care corup mințile copiilor cu cuvinte obscene precum: hobbit, jedi, psihoistorie, dementor, dublugândit sau klingonian.
Oricum, cărțile nu sunt singurele care îi îmbată de cap pe elevi, povestindu-le despre cum fremenii confecționează distraie în sietch-uri. Un studiu descoperă că 80% dintre elevii români consumă alcool, majoritatea făcând-o fără să fie hărțuiți sexual de profesori, ci doar așa, de distracție. Nici Iohannis nu ajută când anunță că școlile se deschid din 8 februarie, oferind motive de băut atât copiilor, cât și părinților.
Suntem sub semnul Vărsătorului și halucinantul se scurge peste România în valuri, inundând-o în absurd. 30.000 de hectare de ferme piscicole aflate în proprietatea statului zac abandonate pentru că Ministerului Agriculturii i-a luat trei ani ca să înființeze o comisie care să se ocupe de scoaterea lor la licitație. În curând, expresia “are balta pește” va putea fi folosită doar pentru a sublinia existența imuabilă a proxenetismului.
80% din peștele mâncat de români vine din străinătate, probabil bombănind despre cum s-a stricat și Zanzibarul. Anul trecut, în Deltă s-au emis de șase ori mai multe permise de pescuit decât era recomandat, adică nepermis de multe permise. Atât de multe lucruri se duc pe Apa Sâmbetei încât nu mai ai loc să întorci jetski-ul pe ea.
Precipitațiile de la începutul săptămânii sunt suplimentate de jurnalistul Alex Nedea. Când intră el într-o instituție, pe oamenii de acolo îi trec toate apele. Și apropo de ape: recorder.ro dezvăluie că un animal politic din conducerea Apelor Române angajează fără concurs, pe post de inginer la departamentul de apărare împotriva inudațiilor, o chelneriță care nu știe cum se măsoară debitul unui râu și spune că va trece cu vederea peste materie ca să-și împrospăteze cunoștințele de operare pe calculator, cunoștințe care constau în… PDF. În apărarea doamnei, trebuie menționat că, deși nu cunoaște diferența dintre malul stâng și malul drept al unei ape, e posibil să fie deosebit de aptă în managementul zonelor umede.
Primăria Municipiului Arad se laudă pe Facebook că Poliția Locală a confiscat 113 de lei de la un cerșetor, bani care vor intra în bugetul primăriei. Pentru că printre bănuți era și o monedă de 10 eurocenți, acțiunea este catalogată drept atragere de fonduri europene.
E 8 februarie și școala reîncepe pentru unii copii, dar nu și pentru băiatul bătut de unchiul său într-un spațiu de joacă din Hunedoara. Copilul e în spital pentru că schema de wrestling prin care bărbatul de 29 de ani l-a trântit de pământ i-a provocat o fractură craniană. Frontul Indignării Naționale reacționează vehement în spațiul public prin sincere și călduroase nusepoatedomleașaceva-uri, dar numai timp o zi, până când Dragoș Bucur anunță că nu se vaccinează și că nu poartă mască, moment în care discuția ia o turnură bruscă în direcția zonelor reproducătoare ale mamei actorului.
Postarea lui Dragoș Bucur reușește ce n-a reușit nici unul din filmele lui, îi face pe oameni să simtă ceva. Pe unii îi pătrunde înțelegerea, pe alții îi macină disprețul, dar pe majoritatea îi roade curiozitatea și îi face să se întrebe de ce atunci când actorii încearcă să aibă opinii originale, care nu fac parte dintr-un scenariu, rezultatul e mereu unul dezamăgitor. La fel de nedumerit e și Dragoș Bucur, care nu înțelege de ce a fost înjurat atât de energic pentru o postare prin care a cerut să fie înjurat. Pur și simplu, omul nu e obișnuit ca publicul să aibă reacții puternice la el.
Apropo de reacții puternice. Diana Șoșoacă, doamna avocat devenită senator prin puterea țipatului isteric, e exclusă din partidul AUR în data de 10 februarie. Vestea pică precum un trăznet, pentru că femeia e obișnuită doar să fie internată împotriva voinței ei, nu și externată. Celelalte formațiuni politice ezită să o recruteze pentru că e deja cunoscut faptul că oricine își poate crea propria Șoșoacă punând o perucă blondă pe creasta unei avalanșe de gunoaie.
Dar femeia cunoscută în cercuri restrânse drept Corneliu Vagin Tudor nu e genul de om care cedează ușor și cade în depresie pentru că i s-au înecat toate corăbiile. Ea știe că, de fapt, corăbiile se scufundă, nu se îneacă. Două zile mai târziu, Șoșoaca șomâldoaca postează pe Facebook un mesaj încurajator la adresa ei preluat de pe Twitter de la însuși președintele americii, Donald Trump, fără să fie deranjată de detalii total nesemnificative cum ar fi faptul că Trump nu mai e președinte sau că acesta nu mai are cont de Twitter.
Așa cum vremea se schimbă de la o zi la alta, trecând de la plus zece grade la minus zece în intervalul în care Dragoș Bucur abia ar avea timp să mănânce o ciorbă într-un film, așa se schimbă și vremurile. La PNL, numirile în funcții publice nu se mai fac doar pe bază de ochi frumoși, ci încep să fie luate în calcul și alte calități, cum ar fi corpul frumos. Nu sunt neglijate nici studiile sau experiența. Electoratul nu este pregătit sentimental pentru asemenea profesionalism politic și strâmbă din nas când aude despre tânăra care a fost pusă în Consiliul de Administrație al unui spital din Cluj-Napoca, ea având sub centură o vastă experiența de Miss, de influencer pe instagram și de distribuitor de cosmetice. Demisia i-a fost cerută ca urmare a propriei sale postări pe internet, ceea ce confirmă cumva că e o foarte bună influenceră.
Cel mai scurt interval de timp măsurat de om este cel dintre masturbare și regretul post-masturbare. Imediat după, ca durată, se află intervalul dintre deschiderea restaurantelor din Cluj-Napoca și închiderea lor. Măsura este luată pentru siguranța cetățenilor care, nemaiavând motive să iasă în oraș, sunt scutiți de agresiunea estetică reprezentată de nou construita clădire-vagon care face deliciul memarilor pe sfârșit de săptămână. Hotelul e atât de urât încât majoritatea oamenilor ar prefera să se cazeze peste drum, în cimitir.
Măcar în moarte suntem toți egali, pentru că în viață suntem departe de așa ceva. Bugetul pe 2021 ia bani de la Educație și Sănătate și îi dă la MAI și MApN. Studenții își pierd gratuitatea pe tren în timp ce bugetarii primesc sporuri pentru orice, de la spor pentru muncit în ture, spor pentru muncit de acasă, spor de tunel și spor de suprasolicitare neuropsihică, care e singurul justificat, pentru că e absolut oribil să ai de a face cu un funcționar public, iar funcționarii publici trebuie să se suporte între ei cât e ziua de muncă de lungă. În cazul lor, circa 4 ore.
16 februarie e ziua în care pompierii din Constanța evită o catastrofă. Aceștia reușesc în ultimul moment să se dea la o parte din calea femeii care cade de la etajul șase, dintr-un apartament în flăcări. Femeia care moare o oră mai târziu la spital ar fi putut să aterizeze pe un pompier și să-i rupă – Doamne ferește! – mâna cu care se ținea de furtun în timp ce aștepta să-i livreze curierul o saltea sau o plasă.
Este realmente periculos să lucrezi în slujba cetățeanului și asta o confirmă și o înregistrare la serviciul 112 făcută în luna noiembrie, dar publicată doar acum, în care părinții unui copil cer ajutorul ambulanței și primesc în schimb lecții de garamatică de la o operatoare care spune că un copil care urinează sânge nu e responsabilitatea ei, ci a părinților. Operatoarea a avut grijă de copiii ei când a trebuit și acum lucrează la 112 doar ca să se laude cu skill-urile ei de parenting, iar amărâții care o sună disperați doar să-i ceară chestii îi pun în primejdie postul prin insistența lor agasantă. Ca să prevină un scandal public, conducerea DSU anunță oficial că “se delimitează de acest comportament”, ceea ce e ca și cum m-aș delimita eu de căcatul pe care câinele meu l-a lăsat pe preșul vecinului. Nu înseamnă nimic, nu rezolvă cu nimic problema căcatului și nici câinele nu învață nimic din asta.
Așa cum se întâmplă de obicei după ce iei o bătaie cruntă de la soț, a doua zi primești un buchet de flori. În 17 februarie, buchetul primit de români conține, printre buruieni, și două flori: una care spune că Guvernul a tăiat aproape 90% din banii alocați Bisericii, prin comparație cu bugetul din anul precedent, și una care anunță mândră că s-au tăiat pensiile speciale ale senatorilor și deputaților. Dacă te apropii de ele cu intenția de a le savura mirosul, descoperi cu mânhire că e vorba de florile acelea care put a hoit, pentru că din bugetul Bisericii se taie doar banii pentru construcții noi și renovări de lăcașuri de cult, bugetul pentru salarii fiind programat să crească; iar pensiile speciale care se taie reprezintă doar un ciob infim din mozaicul de indemnizații și sporuri nesimțite cu care își căptușesc pensionarea timpurie diverși nesimțiți.
Spre seară, ne punem cu toții la somn încredințați în căile misterioare prin care acționează kharma, aceeași kharmă care detonează o bombă în timpul unui curs de confecționat bombe ținut de talibani, omorând vreo treizeci dintre ei. Se pare că nici Allah nu bate cu parul.
Natura se pregătește să-și revină la viață și Dan Bittman, echivalentul uman al unui dosar cu șină, pentru că doar instituțiile publice mai apelează la el, se pregătește pentru două concente de ziua femeii.
Săptămâna avansează vioi și ninsorile răsar și pe străzile noastre, dar nu pe toate. În Valea Jiului, aproximativ o sută de mineri se blochează voluntar în subteran, motivul fiind întârzierea salariilor. Decizia este una curajoasă, pentru că puțini sunt acei angajați care, de ciudă că nu și-au primit banii, ar rămâne peste program la locul de muncă.
E o treabă murdară, dar cineva trebuie să o facă. Despre educația copiilor vorbesc. O învățătoare din Râmnicu Vâlcea pierde banii din fondul clasei la păcănele, jocul de noroc fiind principala ei activitate extracuriculară. Femeia s-a gândit că dacă Ana are mere, sigur îi intră și ei niște prune. Se pare că singura ipostază în care viața nu îți dă lămâi e atunci când chiar ai avea nevoie de ele, la păcănele.
Când îți pierzi un simț, ți se ascut toate celelalte. Exact asta li se întâmplă vineri românilor fără simț al ridicolului. Acestora li se inflamează simțul estetic văzând că în holul primăriei Sectorului 1 s-au instalat niște statui “neomarxiste”. Nici până la ora actuală nu s-a elucidat ce anume face ca sculptura unui rinocer cu sâni să fie neomarxistă. Probabil că lui Karl Marx, fiind bărbat, dar și comunist, îi plăceau sânii de care se putea bucura întreaga comunitate. Probabil că neomarxismul are de-a face cu cea care responsabilă pentru expoziție, sculptura postmodernă vie Clotilde Armand. Probabil că n-o să știm niciodată.
Spre final de săptămână ridicăm ochii din noroiul în care ne scăldăm și, așa cum ne îndeamnă vandalismul de pe ziduri, privim cerul. Americanii, cei pentru care colestrerolul e doar un număr, reușesc să pună încă un roboțel pe planeta Marte, oferind ocazia multor români să explice pedant prietenilor diferența dintre aterizare, amartizare, asolizare, amarizare și amortizoare. Tot de pe Marte primim poze și de la sonda spațială arabă Al-Amal, ajunsă acolo după ce a fugit din țară de frica talibanilor. Alți talibani, nu ăia cu bombele.
Ca să nu rămâie mai prejos, inginerii unguri anunță că și ei au pregătit un rover programat să caute apă pe Lună. Robotul unguresc poartă numele rasei de câini Puli, detaliu super amuzant care efectiv îi distruge pe românii care nu pot trece peste faptul că un cuvânt dintr-o limbă poate suna ca un alt cuvânt dintr-o altă limbă. Aștia suntem, amuzații pulii.
E clar. Până acum, luna februarie a fost atât de halucinantă încât te îndeamnă să citești Kafka doar pentru a avea parte de o fărâmă de sens și normalitate. Și nici n-am menționat faptul că o femeie din Târgu Mureș a fost surprinsă în timp ce transporta într-un tomberon cadavrul un bărbat ucis de amanta lui. Cea care s-a oferit să scape de gunoi era chiar mama amantei, chestie care în mod sigur îi va asigura premiul pentru Cea Mai Bună Mamă Ever și îi va atrage invidia operatoarei de la 112, dar și câțiva ani de închisoare.
Există o porțiune de secundă, imediat după ce îți sufli nasul sau îți extragi o pepită mai consistentă din el, în care simți ce miros are interiorul nasului tău. Senzația trece repede, corpurile noastre fiind evoluate în așa fel încât să-și ignore propriile miasme, acesta fiind și motivul pentru care ne este atât de ușor să stăm câte o oră pe wc, jucându-ne pe telefon. În timp ce ignoră olfactiv mogâldeța de sub el, corpul e super sensibul la mirosurile străine din jur. Dacă mirosurile străine persistă, și acelea vor fi ignorate cu timpul. Așa se întâmplă și cu veștile proaste. Sunt proaste doar o fărâmă de timp, apoi sunt date uitării. Ne întristăm și uităm. Apoi repetăm.
În ultima săptămână din februarie, B.O.R. livrează încă o muie divină bunului simț declarând că nu va schimba ritualul botezului, asta după ce la începutul lunii un preot omoară un copil după ce-l scufundă agresiv în cristelniță. Pentru că au trecut mai mult de două săptămâni de la incident, reacția publică la această sfidare a tot ce este uman și creștinesc e mai anemică decât eforturile lui Nicușor Dan de a suspenda PUZ-urile din capitală. Singurii care par să miște ceva în direcția asta sunt deputații care, pentru a echilibra cumva balanța contabilă dintre bine și rău, donează un milion de euro schitului românesc de pe muntele Athos. Bugetul pe 2021 e subțirel, așa că nu le mai rămân bani pentru schiturile de pe munții Porthos și Aramis.
O primăvară timidă ne întâmpină cu un cocktail de arome efemere: medicamente expirate aruncate în lacul Tarnița de lângă Cluj, o adolescentă de 14 ani din Buzău care află că e însărcinată doar în momentul în care e pusă de asistentă să aleagă un nume pentru copil și vreo 50 de studenți de la facultatea de Drept care fraudează mai multe examene după ce învață la cursul de Drept Civil că legile sunt făcute pentru a fi încălcate.
Oricât de roșu ar fi scenariul, stațiunile montane sunt mai pline de turiști decât cozile de la vaccin de securiști. Cea mai bună campanie de promovare a vaccinului e să-i vezi pe politiceni cum taie coada și se bagă în față cu tot neamul lor. Propunerea mea de slogan pentru AstraZeneca e: dacă merită furat, merită injectat. Oricât de halucinantă ar fi realitatea, ne obișnuim cu putoarea ei și reușim să mergem neperturbați mai departe cu ale noastre, deși vedem zilnic știri de genul “O fostă patroană de magazine devenită manager de spital a angajat un mecanic auto cunoscut drept «Nicu Garaj» ca administrator”, ceea ce mai halucinant și decât faptul că cineva a împușcat un om ca să fure câinii lui Lady Gaga.
Însă aspectul cel mai deprimant al existenței noastre este lipsa de originalitate a mizeriilor care ne învăluie. Știrile par compuse de textul predictibil din tastatura telefonului. Ai parte de foarte puține surprize. Weekendul trecut, o deputată PSD a organizat un chef cu manele cu ocazia majoratului fiului său. Din punct de vedere jurnalistic, aceasta nu este o știre pentru că nu aduce nici o informație nouă. Dacă era chef cu muzică retro sau balade coreene, poate.
Dar așa e viața. Azi ești tânăr și mâine suni un prieten ca să-i spui un banc.
Foto: wikipedia