Tag Archives: alcool

Plimbându-l pe Dobby – 4 aprilie

E atât de mic! Funcționează cu baterii? mă întreabă lumea când îl vede pe Dobby.

Da, răspund eu, e pe bază de baterie, la fel ca o mașină. Și TIR-ul are baterii, să știți. Elon Musk lucrează chiar acum la niște camioane care să funcționeze exclusiv pe așa ceva.

Adevărul e că arată de parcă ar merge pe baterii, dar, din nu știu ce motiv, mă irită când oamenii fac pe seama lui Dobby aceleași glume pe care le fac și eu. Cum își permit? Doar eu am voie să-mi bat joc de el, pentru că-i al meu. Doar eu am voie să spun că n-am curaj să-l las fără lesă pentru că mi-e frică să nu mi-l fure vreun uliu, că abia aștept să se transforme în fluture sau că latră la aspirator pentru că se simte direct amenințat, el aratând exact ca unul din ghemotoacele acelea de praf care se formează sub mobilă.

E posibil ca oamenilor să le fugă gândul la baterii pentru că, mai nou, toate lucrurile trebuie conectate la o sursă de curent. Ai nevoie de un încărcător pentru jumătate din chestiile pe care le folosești zilnic. Dimineața te speli pe dinți doar dacă periuța e încărcată. De telefon, nu mai zic. Nici de bateria externă pe care o porți după tine în caz că ți se descarcă telefonul care, apropo, lucrează acum și pe post de portofel nu mai zic nimic. Trebuie, în schimb, să îți aduci aminte să îți încarci țigara, mașina, laptopul, e-book readerul, căștile, ceasul inteligent și orice alt dispozitiv care susține că îți face viața mai ușoară.

Nici noi, oamenii, nu suntem foarte diferiți de aceste dispozitive, pentru că avem nevoie de cafele sau alte substanțe pentru a fi mereu “în priză”.

O altă observație legată de oameni e următoarea: femeile gravide și bărbații beți au multe în comun. Enumăr doar câteva: mers greoi și dificultăți în a se ridica singuri în picioare; pofte ciudate și spontane, inclusiv pofta de sex care, apropo, se satisface cu mari complicații atât în cazul gravidelor, cât și al bețivilor; control precar asupra vezicii, în special în stadiul avansat al gravidității sau beției; grețuri; vărsături; senzația că altcineva îți controlează corpul; dorința de a învinui pe altcineva că te-a adus în starea asta; etc.

Altă chestie ciudată pe care am observat-o la oameni: veganismul. De fapt, e vorba despre denumirile produselor vegane și raw vegane. Oricât ar dori să se distanțeze de mâncătorii de carne și alimente procesate termic, veganii și raw veganii nu reușesc să se despartă de denumirile clasice ale mâncărurilor. Într-un meniu raw / vegan găsești în mod obișnuit șnițele de tofu, brânză de migdale, ciorbă de burtă din produse ce nici măcar n-au stat în aceeași cameră cu un animal, pizza care n-a văzut cuptor decât în poze, salată de icre care nu sunt icre adevărate, ci ceva cereale mici, sarmale crude, drob din ciuperci sau, cum am găsit eu azi pe un site, pate din ou vegetal (care era, de fapt, doar o pastă din nuci caju, dar căreia au simțit ei că trebuie să-i dea o denumire mai familiară celor cu regim tradițional, chiar dacă asta înseamnă să alături patru cuvinte din care trei se contrazic reciproc).

Prima bere nu se pune, că am băut-o de sete, încerc eu să-i explic femeii

Femeia mea nu știe cum e cu băutul. Ea bea un pahar de vin și începe să chițăie în hohote la te-miri-ce glumă slabă pe care o zice tot ea și apoi sare să mă ciupească jucăuș de fund și să inițieze împreunarea de tip sexual, că i se stârnesc toate poftele și toți hormonauții când bea mai mult decât lichiorul dintr-o bomboană de ciocolată.

Cred că femeia își imaginează că și eu îmi pierd mințile de la alcool la fel de repede ca ea, că prea se uită urât la mine de fiecare dată când desfac a șasea bere. Ea nu știe că prima bere nu se pune dacă o bei de sete, deci că sunt doar la a cincea. Nu, ea habar n-are cum stă treaba cu toate astea și se încruntă la mine când beau, ca omul, mai mult de șase beri (adică mai mult de cinci). Dacă berile sunt mici, la sticlă de 0.33 sau la țap, se numără doar ca jumătăți. Nici asta nu știe. Tot eu trebuie să-i explic.

I-am spus de nenumărate ori: dacă prima bere o bei de sete, e ca și cum n-ar fi. Nu se numără. Că o bei de sete, deci de nevoie. Nu-i nici o plăcere acolo. Nu-i beție, e supraviețuire. Abia de la a doua începi să le numeri. A doua bere e prima. A treia e a doua și tot așa. E doar puțin complicat, pentru că pe nota de plată va apărea și berea care, de fapt, nu se pune.

Six-pack-ul ar trebui să aibă, pentru cei foarte însetați, șapte beri. Prima companie care va demara promoția asta se va umple de glorie. Poate și bani. Dar cel mai mare serviciu făcut bărbaților e că le va lămuri pe femei, inclusiv pe a mea, care nu mă crede orice i-aș spune, că prima bere nu se pune dacă o bei de sete.

Eu îi tot spun femeii, cu răbdarea pe care o mai pot genera după șase beri (deci numai cinci) că alcoolul din bere se abține și nu îți mai deshidratează corpul când o bei de sete. Vara, de exemplu, sau primăvarea devreme când se deschid pentru prima dată terasele. Sau după ce ai muncit intens în grădină, în construcții sau la un text amuzant despre alcool.