Superlativul gastronomic sau inutilitatea MasterChefului

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, dați-mi voie să vă prezint viitorul. Nu credeam că o să am vreodată ocazia să mă bucur de așa onoare, dar iată că ea se întâmplă azi. Sincer, aveam unele dubii cu privire la palpabilitatea concretă și pragmatică a viitorului vizualizat de mine în fragedă pruncie, mai ales că încă nu s-a lansat moda în care să purtăm toți același costum argintiu mulat pe corp sau să conducem mașini zburătoare.

Vrea și eu! Vreau și eu!! Vreau și eu!!!!!

Întregul eșafodaj pe care-mi sprijineam scepticismul a început să se sfarme ușor ieri, când am aflat cu o bucurie nețărmurită că Pizza Hut are un nou tip de pizza. 


Este vorba de o tehnologie atât de avansată încât nici n-am îndrăznit să visez la ea, iar acum mă văd pus față în față cu genialitatea faptului împlinit. Dacă încă nu v-ați dat seama din poză, vă spun eu. După așteptări seculare ce au durat mai mult decât poate contabiliza o minte de om sănătoasă, iată că experiența seacă a aluatului de pizza neîmpodobit ce reprezenta hotarul exterior al minunatei plăcinți italienești a fost în sfârșit potențată cu un delicios artificiu carnal. 


Exact! Bordura limitrofă a oricărei margherite neinspirate poate fi acum completată pe interior cu un lanț hotdogifer. Dacă n-ați găsit niciodată răspuns la întrebarea: cum pot îmbunătăți oare o pizza cu de toate?,  Pizza Hut vă sare în ajutor, îndesând voios cârnați în ceea ce unii considerau a fi doar un mâner pentru felia de pizza. 


Tocmai m-a trecut un fior intens imaginându-mi un viitor nu foarte îndepărtat în care poți comanda, proptit fiind în fața plasmei de neam prost, o pizza cu X topping-uri având în plus aluatul ticsit cu șaorme cu de toate. Și e foarte probabil ca mâncarea să ajungă la tine chiar înainte de ambulanța cu macara care ar trebui să-ți constate decesul prin îmbuibare

Scenă din filmul WALL-E

Prevăd că în foarte scurt timp, cam cât ai zice Paște, noua invenție gastronomică va fi o componentă esențială din arsenalul de bombe calorice din meniul Mă dau bătut abordat de americanii ajunși în sferele superioare ale inovației tehnologice.


Totul este cu atât mai înfricoșător cu cât îmi dau seama că nu sunt singurul pe care supraponderalitatea la nivel global îl frământă intens, ca pe aluat. Filmul Wall-E (2008) a propus în mod foarte inspirat un scenariu în care rasa umana a saturat planeta cu gunoaie și s-a refugiat în spațiu pe o navă spațială și levitează tolănită în fotolii, având ecranul holografic în față și mânile mereu ocupate cu păpici și băuturici supradimensionate.

Asemănarea cu realitatea actuală este izbitoare direct în moliciunea capului, activitatea preferată a multora fiind statul în fața monitorului într-un scaun cât mai comod și cu o gustare în brațe. Resemnarea în stil Miorița pare îmi cea mai sănătoasă soluție. În plus, sunt prea leneș sau comod să fac ceva în privința asta.

Viitorul e trist și inevitabil și bătrânețea e searbădă, de aceea e mai plăcut și mai reconfortant să le întâmpinăm pe toate cu burta plină.

Poftă bună tuturor!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.