După ce o suită întreagă de studii a asociat trăsături de caracter absolut neașteptate inteligenței, găsind dovezi care să ateste că leneșii sînt mai deștepți decît oamenii harnici, că dezordinea sporește creativitatea, că adormirea la ore tîrzii e specifică decît celor cu IQ peste medie și că scărpinatul în cap atrage ideile bune, o echipă de cercetători britanici a demonstrat fără echivoc că ignoranța este un semn clar de inteligență.
Specialiștii în neurologie au condus o serie extensivă de teste menite să măsoare activitatea creierului la specimene umane în timp ce sînt confruntate cu dovezi privind evoluția, încălzirea globală, lipsa oricărei legături cauzale dintre vacin și autism, dar și inutilitatea unor domenii precum homeopatia, speakingul motivațional și astrologia.
Spre surprinderea lor, cercetătorii au descoperit că activitatea creierului este mai crescută la cei care neagă dovezi evidente și ignoră argumente logice bazate pe experimente reproductibile.
Cei care cred în creaționism, cei care sînt convinși că încălzirea globală e un mit inventat de conspiraționiștii din domeniul aparatelor de aer condiționat, cei care își tratează bolile cu apă chioară ce ține minte formula chimică a leacului, cei care își organizează viața în funcție de horoscop sau de indicațiile unui mentor motivațional, toți aceștia par să prezinte o activitate crescută la nivel neuronal, întrecîndu-i în activitate cerebrală pe cei care se încred doar în chestiuni demonstrabile.
Cercetătorii au dedus că, paradoxal, e nevoie de o cantitate sporită de procese cerebrale pentru a nega complexitatea adevărului și pentru a crede în magie și alte vrăjeli liniștitoare. Creierul lucrează mai intens pentru a întreține ignoranța facilă decît pentru a accepta dovezile științifice. Un creier ce lucrează asiduu este caracteristic celor înzestrați cu inteligență remarcabilă (de unde și convingerea populară că proștii au mintea odihnită).
Astfel că, singura concluzie ce se poate extrage din acest studiu este că ignoranța denotă inteligență.
—–
